In primul rand va multumesc pentru raspunsurile voastre. M-am uitat peste ce ati mai scris si peste ce probleme aveti si voi.
Multa lume considera povestea mea o banalitate. Comparativ cu alte persoane e un nimic, asta e o certitudine.Sunt mult mai grave alte lucruri in viata care se intampla.probabil ca acum 5 luni daca as fi dat peste acest site din intamplare pur si simplu as fi inchis browserul sau as fi apasat back. E ciudat...toti suferim la un moment dat in viata. unii mai des ca altii, unii isi revin mai repede altii mai greu. stiu ca nu exista o regula generala sau un mendicament pe care am putea sa-l luam si sa facem trecutul sau prezentul sa dispara. Mi-e jena ca din ipostaza in care ma aflu sa dau sfaturi cuiva si de aceea pentru moment ma abtin si zic numai multumesc. Nici nu stiu cum sa incadrez ceea ce fac eu acum: imi plang de mila, imi caut o consolare, caut raspunsuri...habar nu am. ma uit peste ce am scris la inceputul acestui topic si parca nu e scrisul meu. Cred ca eu unul nu as fi inteles nimic daca mi l-ar fi dat cineva sa-l citesc. sunt enorm de multe lucruri lipsa, dar stiu ca voi ati inteles prin intemediul experientelor pe care le-ati trait. evident ma gandesc ca ceea ce am scris mai sus e varianta mea si filtrata prin trairile mele... daca veti da de un post al unei domnisoare care se plange de experienta urata din care tocmai a iesit oare reuseste cineva sa faca conexiunea intre cele doua "povesti"? dar aberez ...nu are cum ea sa citeasca aceste lucruri, sau sa scrie pe acest forum.
Vreau totusi sa raspund cumva la ceea ce mi-ati scris. In primul rand multumesc pentru ca "ati trecut pe aici" si ca ati folosit timpul vostru pentru a incerca sa ma ajutati. Sincer prefer sa stiu ca sunteti undeva alaturi de cei dragi voua si va simtiti bine decat sa scrieti aici. Asa ca daca reveniti, cred ca modul in care m-ati ajuta cel mai mult e sa dati un telefon cuiva apropiat sa iesiti cu copiii, familie, prieteni sa incercati sa fiti fericiti. Viata pana la urma cred ca ne-o facem cum vrem. Are si soarta un rol esential dar...
Adina sau Denisa, (nu stiu fiindca vad semnatura diferita de username, oricum apreciez f mult faptul ca e un nume in comparatie cu mine care vreau sa ma ascund) crede-ma ca asta incerc sa fac de 5 luni. incerc sa ma linistesc. si incerc sa fac cat mai multe tocmai ca sa ajung la aceea liniste care nu mai apare. unele din actiunile mele pot fi interpretate ca "pozitive" altele ca "negative". Am incercat de la stat singur, sau plimbat singur sute de km cu masina, munca in exces, la iesit cu prietenii si pana la (imi cer scuze nici nu stiu daca am voie sa scriu asa ceva) la incercat alta relatie si facut sex cu altcineva. Nu vreau sa credeti ca am facut asa ceva pe bani sau altceva. in nici un caz nu as face asa ceva. Am crezut ca ma va ajuta sa trec peste. De unele lucruri imi e jena (respectiv o noua relatie), de altele nu, concluzia este insa ca absolut nimic nu m-a ajutat. Cat despre scuze, da am avut despre ce sa imi cer scuze. Toate pretextele aveau ca punct de plecare un adevar...ignoranta, egoism, glume proaste, discreditarea serviciului ei.
Da recunosc ca nu am fost un sfant, departe de mine aceasta idee. Dar nicidecum nu erau motive suficiente si in nici un caz nu erau asa cum mi le-a prezentat ea. Si multe dintre defectele mele le-as fi schimbat. Nu toate, nu pot asta. Dar dupa cum am spus cred ca daca iti doresti ceva foarte mult, cu eforturi foarte mari se poate si reusi. Si asta nu spun eu in incercarea de a ma apara, sau in incercarea de a o discredita pe ea, ci si parintii amandorura (care s-au implicati mai mult sau mai putin cu voia noastra in dorinta de a face un bine), prietenii comuni (initial ai mei dar care pe timpul relatiei mele au fost foarte apropiati de ea si care acum ii simt lipsa). Contradictiile insa ma innebunesc pur si simplu. nu inteleg cum poti sa spui "nu e adevarat ca nu te iubesc" (observa te rog dubla negatie) si in acelasi timp sa nu dea un semn de viata sa incerce sa afle ce fac, cum sunt...la un moment dat am avut o problema "de sanatate". nu grava dar cam o luna de zile am fost, ma rog...le-am avut...Nu vreau sa dau foarte multe detalii fiindca mi-e cam "frica" sa fiu "identificat". nici nu stiu de ce, si de cine incerc sa ma ascund. DEsi a stiut,fiind anuntata de un prieten comun, nu a dat un amarat de sms si a parut foarte mirata si interesata cand i-am povestit in momentul in care am vornit intr-un final prin viu grai... Cum poti sa spui ca "te protejezi" de persoana in care sustii ca ai incredere, si care a stat langa tine sapte ani, si cel putin a incercat sa te sustina prin toate greutatile prin care a trecut. M-a ajutat foarte mult si ea pe mine..dupa cum am spus a fost o relatie cu ups & downs, normala cred eu, nu stiu. Mie mi-ar fi rusine dupa cate am trait impreuna sa zic ca ma protejez fata de ea...ar insemna sa fiu nebun sa spun asa ceva.
Nu vreau sa sune intr-un fel in care cer ceva inapoi pentru ce am facut pentru ea, sau ca imi e datoare cu ceva...asa ceva nu mi se pare normal. Desi numai de dragul a ceea ce a fost frumos in trecut mi se pare firesc, chiar daca e mai greu sa spui adevarul. O fii el mai dureros dar consider ca e mai bine sa gresesti fiind sincer decat sa iesi cu fruntea curata prin minciuni...sau ma rog poate sunt eu prea naiv. Cat despre obligat, nu am incercat sa oblig pe nimeni...am considerat adevarate putinele cuvinte pe care mi le spunea si imi puneam toata incredere in ele. Desi faptele ei spuneau altceva.
Just a tear,
Nici eu nu cred ca relatia noastra ar fi la fel ca in cei 7 ani. Dar nici nu pot sa stiu si sa vad in viitor cum a vazut probabil ea si sa consider ca ar fi urmat o perioada urata si plina de dezamagiri. Pot sa ma comport ca vulpea care spunea despre struguri ca sunt acri? Ar fi putut sa fie mai urata, dar si mult mai frumoasa fiindca eu unul m-as fi comportat mult mai atent. Nu avea cum sa fie la fel fiindca in primul rand s-ar fi schimbat multe...gandeste-te numai ca am fi stat impreuna si ca pasul imediat urmator ar fi fost sa ne casatorim. Urmau alte probleme care imi place sa cred ca ne-ar fi unit mai mult. recunosc ca intr-adevar ar fi fost mai greu sa reparam ce nu a mers si sa continuam ce a fost frumos, dar daca cineva a obtinut ceva fara nici cel mai mic efort, tare mult as vrea sa cunosc acea persoana. Nu zic sa te chinui sau sa-ti impui sa iubesti pe cineva, fiindca acest lucru este imposibil evident. Dar daca premisele sunt bune, respectiv spunea ca sentimentele exista, de ce sa renunti? Cat despre sentimentele care s-au schimbat, sunt de acord cu tine, si consider acest lucru unul normal. Dar nu si in conditiile in care sustii cu tarie atata timp, "nu e adevarat ca nu te mai iubesc". Nu mai era focul de la inceput si cred ca acest lucru este valabil in orice relatie dar cand afirmi ca iubesti pe cineva...nu stiu..nu prea poti sa te joci cu cuvinele astea.
Nu se compara nimic cu primul an si nici nu ai cum sa dai timpul inapoi, stiu ca nu aveam cum sa ne intoarcem in timp, dar inca cred cu tarie ca puteam sa avem un viitor frumos, diferit, dar totusi frumos. La fel, cu rele cu bune, cu sacrificii dar totusi un viitor fericit. Intr-adevar putea foarte bine sa spuna Nu te mai iubesc sau nu mai vreau, m-am plictisit de tine, sau am pe altcineva, sa spuna un adevar care sa fie si un motiv suficient.era intr-adevar mult mai greu si ar fi fost nevoie de mult mai mult curaj din partea ei, dar ce zici nu crezi ca era mai bine sa spui adevarul unui om care e pur si simplu disperat de faptul ca nu s-au epuizat toate sansele. E suficient sa spui "Am facut tot ce am putut" ca pe o scuza ieftina si "Nici mie nu mi-e usor" unei persoane care nu cere imposibilul ci doar o sansa. Si asta in conditiile in care afirmi ca exista premise suficient de puternice dupa cum am mai spus, respectiv sentimente exista. Ma tot gandesc daca o mai vreau in viata mea...eu cred ca oamenii se pot schimba atat in bine cat si in rau. Cel mai mult conteaza, parerea mea "cei 7 ani de acasa", care influenteaza in mod direct caracterul unui om. Si acei 7 ani ii avea, daca ma intelegi ce vreau sa spun, nu era o nesimtita, sau mai stiu eu cum... DA o mai vreau in viata mea cu o singura conditie. Sa nu se intoarca la mine prin comparatie cu o alta persoana cu care are/va avea o relatie (cred ca in tot acesti 7 ani nu m-a inselat asa ca nu am folosit timpul trecut). asa ceva nu stiu de ce, daca e bine sau nu, dar nu pot sa accept . Inca o mai iubesc, si afirm acest lucru cu tarie fiindca asta e adevarul meu.
Asta i-am spus si poate din pacate pentru mine asta cred ca voi simti mult timp de acum inainte. Nu pot sa cred ca nu merita, sau ca nu a meritat.
LoveGirl,
Nici nu stiu ce e mai bine. Daca aflu motivele o sa ma simt oare mai bine? Imi e teama de ele, dar totusi vreau sa le aflu fiindca simt ca sanse mai sunt. ma simt acum un mare loser. Si sincer toata lumea imi spune ca nu am motive. Ma simt singur si total debusolat. Parca sunt un pusti de 5 ani caruia i s-a furat jucaria. Stiu ca numai am cum sa o gasesc dar continui sa o caut! Si desi nu am ce sa mai fac nu vreau sa renunt! Va multumesc foarte mult pentru ajutorul vostru!
Subiect: o alta poveste...terminata (Citit de 9176 ori)