E un termen pentru asta - NDE (Near Death Experiences). O cautare pe google o sa explice mult mai multe:
http://en.wikipedia.org/wiki/Near-death_experienceSubiectul e interesant - problema nu este ce simt oamenii respectivi (care indiferent de religie, rasa, varsta) trec toti prin aceleasi etape. Mai intai isi vad trupul, apoi daca resuscitarea e mai grea apare ideea de tunel, pace interioara.. La capatul tunelului de obicei se infatiseaza un peisaj mirific si acolo intalnesc vechi cunostinte (sau necunoscuti - la fel de pasnici si ei) dar oricum, linistea si pacea interioara sunt de in continuare de nedescris; Si cam singurul dialog care se poarta este ceva de genul "tu nu ti-ai terminat inca treaba, intoarce-te.." si apoi ei se trezesc reanimati pe patul de spital. Multi declara ca nu-si mai doreau sa se intoarca, dar totusi 'reinvie'. Insa isi schimba destul de mult felul de a fi: se insanatosesc foarte usor dupa incident, au pofta de viata mult mai mare decat inainte, sunt increzatori in viata si foarte optimisti.
Asta e tot dintr-un documentar pe care l-am vazut pe Discovery (probabil acelasi, dar am uitat numele).
Si cum ziceam - pana la urma toti cei care au trecut prin NDE zic acelasi lucru indiferent de religie / rasa (oare impartirea asta sa fie artificiala, esenta fiind ascunsa undeva dedesupt ?)
Problema nu e consecventa declaratiilor lor, ci cum alegi sa interpretezi

Fata cealalta a monedei - spuneau in documentar - este ca privarea de oxigen a creierului (observabila cel mai usor in antrenamentele pilotilor de avioane - atunci cand sunt invartiti in acea masina care testeaza rezistenta corpului lor la acceleratii aproape de 9g) produce halucinatii intense si atat de vii caci par a fi reale pentru ei. Dar problema era (din cate imi amintesc) lipsa consecventei. Fiecare isi amintea altceva din viata lui, fragmente, amintir, pe cand in cazurile de NDE toate declaratiile sunt cam la fel, aceleasi etape.
Nu toti le parcurg pana la capat (majoritatea doar isi vad corpul si se intorc inapoi), mai putini parcurg si tunelul, si tot asa.
Interesant pe Discovery a fost si un documentar despre memoria organelor transplantate - si cazuri cu oameni care au avut un transplant de inima (de exemplu) ca apoi cand isi revin sa descopere ca au pofte noi, gusturi noi, isi schimba unele obiceiuri samd - descoperind dupa ani si ani, surprinsi si ei de ceea ce se intampla, ca toate aceste schimbari au legatura directa cu personalitatea celuia de la care a fost preluat organul.
Interesant oricum, cateodata stau si ma gandesc cat de mult se bat unii cu pumnii in piept ca uite dom'le ce avansati suntem cu tehnologia, cu stiinta, cate putem face, si de fapt.... sunt infinit mai multe necunoscute inca...