Imi iubesc foarte mult prietenul,suntem de 2 ani impreuna. Pentru el am fost prima persoana cu care a avut o relatie din toate punctele de vedere. Pana in prezent ne intelegem foarte bine si intentionam ca aceasta prietenie sa se materializeze pe viitor in casatorie.Astfel ne-am mutat impreuna de 7 luni, ne intelegem minunat. Cateodata mai imi da tarcoale gandul ca poate vreodata isi va dori o alta experienta...si devin trista. Eu sunt mai mare cu 2 ani, nu se observa deloc diferenta, dar nu demult am mai trecut printr-o relatie, pentru care am suferit.
E pentru prima data in viata mea cand simt ca traiesc cu adevarat, ca tot ce mi-am dorit de la " jumatatea mea" traiesc in aceasta relatie, si mi-e frica sa nu il pierd vreodata tocmai din considerentul ca nu pot fi si prima si ultima...