......
In zilele in care el nu mai venise pe acasa .. aflasem o alta veste ce ne-a lasat fara grai.Mai avem doi frati .. vitregi .. din partea tatei

.Un baiat si o fata care sunt mai mari decat noi.De-atatia ani mama nu stia nimic .. in ziua aceea aflase si ea. Era cu moralul la pamant. Nu mai intelegeam nimic. Cand a venit tata acasa .. nu a zis absolut nimic .. s-a indreptat spre dulap si si-a facut bagajul. Nu a dat nici macar o explicatie. Eu si fratele meu il imploram in genunchi sa ramana .. sa nu plece .. era tatal nostru si .. il iubeam

. Mama plangea in bucatarie .. iar tata isi facea bagajele .. nici macar nu se uita la noi .. parca nu auzea nimic din tot ce ziceam .. l-am rugat .. l-am implorat sa ramana .. dar in zadar.
Urmatorul pas .. a fost divortul. Ne dadea o pensie alimentara .. cu care nu puteam face aproape nimic .. mama a fost nevoita sa lucreze in mai multe locuri. Cand iesea de la birou .. mergea la o farmacie .. si lucra .. facea curat pe rafturi .. tot ce se putea. Ramanea pana seara .. iar eu cu fratele meu o asteptam in fiecare seara in fata farmaciei .. ca su nu vina singura acasa. Nu stiu cum a rezistat .. a fost greu.
Incet incet .. am inceput sa ne ridicam .. mama muncea din greu .. nu vroia sa ii simtim lipsa tatei, incepusem sa ne descurcam putin mai bine, dar ea tot plangea noptile, iar eu ... continuam sa fiu alaturi de ea .. sa-i spun mereu : "Sterge-ti lacrimile mama .. nu merita .. hai sa mergem mai departe.. ne descurcam .. " . Eram de nedespartit .. nu ma putea lua nimeni de langa ea. Orice faceam .. faceam impreuna.. Tata nu ne mai cauta .. il mai sunam noi cateodata .. sa vedem ce face si sa il rugam sa ne duca la o inghetata. Dupa cateva saptamani reuseam sa il convingem. Zicea ca vine la o anumita ora si nu venea. Eu imi puneam un scaunel in balcon .. si asteptam sa vina .. nu venea

.
Cu timpul .. incepeam sa ne ridicam si noi .. eu incercam mereu sa arat ca nu-mi pasa de tata .. si ce mi-e tot una fara el, dar nu era asa ... imi era dor de el... stiam ca nu se poate trai cu el sub acelasi acoperis .. dar il iubeam . In fiecare seara .. eu cu fratele meu ne rugam .. sa se intoarca .. sau macar .. sa-i pese de noi .. sa ne iubeasca, dar nu se intampla nimic. Am incetat sa mai cred ca se va mai intoarce vreodata sau ca va fi bine.Trebuia sa ma obisnuiesc...
Cand era ziua mea de nastere .. asteptam sa ma sune.. nu o facea niciodata .. doar daca il suna mama inainte sa-i zica ca-i ziua mea .. si sa-l roage sa ma sune sa-mi ureze la multi ani. Ma suna .. eram fericita .. pana incepea sa vb .. imi spunea pe un ton flegmatic "La multi ani" si inchidea. Mi se strica toata ziua

Intr-o zi .. fratele meu era in parc si s-a intalnit cu el. Nu mai stia cum ma cheama. A trebuit sa-i zica fratele meu. Imi uitase numele

. Vroiam tot mai mult sa-l urasc.. imi spuneam intotdeauna in sinea mea ca il urasc .. dar nu era asa .. totusi eu asta vroiam sa cred.
M-am convins cat de mult il iubesc pe la 10 ani .. cand mama l-a sunat sa vada ce face ... si nu a raspuns la tel .. zile intregi il suna si nu raspundea nimeni. Pana la urma .. a raspuns fratele tatalui meu, ne-a spus ca tata e in spital .. si nu mai are sanse de supravietuire. Am vrut sa mor in acel moment .. ma intrebam mereu "de ce eu?". Am fugit la spital .. medicii nu ma lasau sa intru in salon .. era la reanimare. Pana la urma am intrat .. mai bine zis am fugit inauntru cand nu m-a vazut nimeni. Nu a reusit nimeni sa ma opreasca ... l-am vazut .. am inlemnit

.A baut antigel de masina... a incercat sa se sinucida. Medicii nu i-au mai dat sanse, eu nu vroiam sa plec de langa el dar nimeni nu ma lasa sa raman. Mama ramanea intotdeauna la spital langa el. Intr-o zi am primit un telefon de la fratele tatalui meu .. incepuse sa-si revina. A scapat cu viata doar ca e paralizat pe partea stanga si fara dializa nu poate trai. Acum e mai bine .. umbla .. lucreaza .. numai ca nu are prea multa forta in mana si piciorul stang.

... o sa revin cu continuarea .. mai tarziu ..