Si povestea continua ..
Eu eram mereu prezenta la el la spital .. il faceam sa mai zambeasca .. il mai imbarbatam. Cu timpul starea lui se imbunatatea. Uitasem de tot ce mi-a facut .. nu-mi mai pasa. Singurul lucru care ma interesa era ca traia .. si eram langa el. Ne intelegeam cum nu ne-am mai inteles niciodata. Credeam ca e un nou inceput. Eram fericita pentru ca tatal meu se purta foarte frumos cu mine si cu mama .. credeam ca mai sunt sanse sa se intoarca. Era pentru prima data .. tatal meu, iar eu fetita lui. Dar nici asta n-a durat prea mult. A iesit din spital si am devenit din nou inexistenta

. Nu ne mai cauta, nu avea timp de noi.
Am intrat in clasa a 8-a. Eram foarte retrasa. Imi era frica de cei din jur. Speram ca voi reusi sa scap de batjocuri si de glume proaste.. dar nu a fost asa. Diriginta mea era profesoara de romana si avea preferatii ei , bineinteles eu nu eram printre ei deoarece mama nu mergea cu bani la ea. Colegii mei erau toti plini de bani, parintii patroni , haine originale , toate cele. Eu eram o furnicuta intr-o lume a uriasilor. Retrasa in coltul meu ma simteam marginalizata. Ma intorceam plangand de la scoala. Colegii isi bateau joc de mine, imi ziceau lucruri cumplite. Eu nu faceam nimic .. stateam cu capul plecat si ma intrebam "Oare cu ce am gresit Doamne?". Nu aveam puterea de a riposta,ma simteam .. slaba. Ma intorceam de la scoala plangand, ma inchideam in camera, imi faceam temele, invatam si dupa aceea ma pierdeam printre paginile unei carti vechi pana seara tarziu.Ziua urmatoare, la scoala, luam o nota proasta la romana chiar daca stiam tot.Cu timpul am ajuns sa-i zic mamei ca nu mai vreau sa merg la scoala si ca nu o sa mai invat niciodata pentru ora de limba romana pentru ca nu are rost, cu toate ca imi placea foarte mult. Atunci mama imi zicea "ba chiar din contra .. aratale celor din jur ca tu esti puternica si ca orice s-ar intampla nu te vor putea dobora niciodata.. ceea ce ai tu in suflet si in capusor nu-ti va putea lua nimeni niciodata .. tu esti o luptatoare, o sa reusim scumpa mea, stii bine ca o sa reusim!"

si ma inchideam iar in camera si invatam. Cu timpul incepeau sa ma loveasca colegii si cativa smecherasi din scoala. Toata lumea se lega de mine. Incepusem sa cred ca eu sunt vinovata. Ziceam la nesfarsit "Doamne, daca am gresit cu ceva si am fost rea, promit ca nu mai fac dar opreste-i". Aproape ca renuntam , dar stiam ca trebuie sa continuu. Imi era tot mai greu .. cand eram trista nu era nimeni sa ma inteleaga.. nimeni nu-mi intindea o mana atunci cand eram la pamant. Nimeni nu ma ajuta, nimeni nu-mi spunea o vorba buna.

.. copilarie spulberata ..
(voi reveni .. deocamdata nu mai pot continua)