Povestea mea ...

[Zamolxis]

Ingeras... esti minunata...
Cati, dar cati dintre noi ar fii reusit sa treaca prin ceea ce ai trecut tu si sa ramana cu sufletul la fel de curat ?

Te admir, te admir pe zi ce trece din ce in ce mai mult...
Sunt convins ca in viata vei primi pentru fiecare strop de suferinta 1000 de stropi de fericire...
Dumnezeu te iubeste... sa nu uiti asta.

Si sa nu uiti ce am vorbit noi doi... de fiecare data cand vei avea nevoie de un prieten bun alaturi, "mos Zamolxe" va fii prin preajma.

Te pup 

[Strumfita]

  multi pentru toti. Nu stiu ce m-as fi facut fara voi. Sunteti ca o familie pentru mine si va iubesc mult mult  . Voi ma ajutati sa trec peste toate greutatile. E bine sa stii ca ai prieteni buni care iti vor fi mereu aproape.
   "Mos Zamolxe"  .. nu am sa uit niciodata prieten drag  .Va multumesc la toti pentru gandurile voastre si pentru tot ceea ce ati scris. Ajuta . 
    Multi multi multi multi foarteeeeeee multi pupicei pentru toti ..!!! 

[ONLY DESIRE]

eu stiam o parte din aceasta poveste a ta...ti-a fost rusine sa imi spui si mie.ti-am spus si atunci si iti spun si acum:NICIODATA sa nu iti fie rusine ca esti saraca,ca tatal tau ...numai tata nu este,ba din contra sa fi mandra pentru ceea ce esti astazi...pentru ceea ce esti la doar 16 ani.
din punctul meu de vedere tatal tau nu isi merita acest statut,nu merita sa fie numit tatal unor copiii atat de minunati precum tu si fratele tau.
multi...mult prea multi copii trec prin ce-ai trecut tu,insa putini au taria ta,vointa ta  si curajul tau.sa nu crezi ca lacrimile te fac o persoana slaba...ci din contra te fac mai puternica,te ajuta sa nu renunti....sa nu renunti sa speri ca cineva acolo SUS isi va aminti intr-o zi ca meriti sa fii fericita(eu stiu sigur ca acest lucru se va intampla) si stii ca nu spun asta doar ca sa te simti inteleasa si ascultata,ci pentru ca intr-adevar esti ascultata si inteleasa.

[Little Rose]

draga LONELY ANGEL, ai avut si ai o viata care ti s-a aratat in cea mai cruda ipostaza. asta nu inseamna ca totul e sfarsit.
ai prins curajul si ai deschis ochii.
ai avut curajul s mergi mai departe.
poti comunica, ceea ce este minunat.
poti sa ne marturisesti ce ti s-a intamplat.
iti multumim pentru incredere.

esti aici, langa noi, si noi langa tine.
fii tare scump ingeras.

suntem mult mai puternici decat credem.

 

[angel_alys]

Iti suntem alaturi si asa vom fi intotdeauna.....lumea noastra nu se sfarseste cu una cu doua,ci din potriva, aceasta lume a iubirii care ne-am cladit-o cu proprile noastre trairi si cugetari, fie ele umbrite de tristete sau incununate cu roua fericirii....va ramane in picoare...
Aici iti vom fi familie, temelie, sprijin, joc, alinare...tot ceea ce ce te apasa e chin pentru noi, mai ales ca majoritatea am trait o astfel de poveste...insa citindu-ti povestea, ne dam seama ca de multe ori exista situatii mai grave decat cele carora noi le-am facut fata..
Tu...Tu esti o fata puternica, minunata, ai in tine darul iubirii si milosteniei, nu trebuie sa porti nici o urma de vina asupra umerilor tai, nu ai de ce, vina e a lui...asa cum e ,tu il iubesti,stiu si te inteleg.....dar vina e a lui,dragul meu ingeras...
Ai grija de sufltetul si aripioarele tale....nu lasa pe nimeni sa ti le taie...Zboara cat vrei tu de sus....noi te sustinem

[burn_2_hell]

t admir pt curajul de care ai dat dovada! sa fii ffff fericita....intr- zi totul o sa fie bine si o sa fii rasplatita pt tot!

[Strumfita]

.. imi voi continua povestea in curand .. pana atunci multi pupici ..

[Zamolxis]

.. imi voi continua povestea in curand .. pana atunci multi pupici ..

Ii primim pe acesti pupici cu bucurie 

[Strumfita]

Si povestea continua ..
Eu eram mereu prezenta la el la spital .. il faceam sa mai zambeasca .. il mai imbarbatam. Cu timpul starea lui se imbunatatea. Uitasem de tot ce mi-a facut .. nu-mi mai pasa. Singurul lucru care ma interesa era ca traia .. si eram langa el. Ne intelegeam cum nu ne-am mai inteles niciodata. Credeam ca e un nou inceput. Eram fericita pentru ca tatal meu se purta foarte frumos cu mine si cu mama .. credeam ca mai sunt sanse sa se intoarca. Era pentru prima data .. tatal meu, iar eu fetita lui. Dar nici asta n-a durat prea mult. A iesit din spital si am devenit din nou inexistenta  . Nu ne mai cauta, nu avea timp de noi.
  Am intrat in clasa a 8-a. Eram foarte retrasa. Imi era frica de cei din jur. Speram ca voi reusi sa scap de batjocuri si de glume proaste.. dar nu a fost asa. Diriginta mea era profesoara de romana si avea preferatii ei , bineinteles eu nu eram printre ei deoarece mama nu mergea cu bani la ea. Colegii mei erau toti plini de bani, parintii patroni , haine originale , toate cele. Eu eram o furnicuta intr-o lume a uriasilor. Retrasa in coltul meu ma simteam marginalizata. Ma intorceam plangand de la scoala. Colegii isi bateau joc de mine, imi ziceau lucruri cumplite. Eu nu faceam nimic .. stateam cu capul plecat si ma intrebam "Oare cu ce am gresit Doamne?". Nu aveam puterea de a riposta,ma simteam .. slaba. Ma intorceam de la scoala plangand, ma inchideam in camera, imi faceam temele, invatam si dupa aceea ma pierdeam printre paginile unei carti vechi pana seara tarziu.Ziua urmatoare, la scoala, luam o nota proasta la romana chiar daca stiam tot.Cu timpul am ajuns sa-i zic mamei ca nu mai vreau sa merg la scoala si ca nu o sa mai invat niciodata pentru ora de limba romana pentru ca nu are rost, cu toate ca imi placea foarte mult. Atunci mama imi zicea "ba chiar din contra .. aratale celor din jur ca tu esti puternica si ca orice s-ar intampla nu te vor putea dobora niciodata.. ceea ce ai tu in suflet si in capusor nu-ti va putea lua nimeni niciodata .. tu esti o luptatoare, o sa reusim scumpa mea, stii bine ca o sa reusim!" si ma inchideam iar in camera si invatam. Cu timpul incepeau sa ma loveasca colegii si cativa smecherasi din scoala. Toata lumea se lega de mine. Incepusem sa cred ca eu sunt vinovata. Ziceam la nesfarsit "Doamne, daca am gresit cu ceva si am fost rea, promit ca nu mai fac dar opreste-i". Aproape ca renuntam , dar stiam ca trebuie sa continuu. Imi era tot mai greu .. cand eram trista nu era nimeni sa ma inteleaga.. nimeni nu-mi intindea o mana atunci cand eram la pamant. Nimeni nu ma ajuta, nimeni nu-mi spunea o vorba buna. 
  .. copilarie spulberata ..

(voi reveni .. deocamdata nu mai pot continua)

[pokemon]

O singura intrebare am...Cum ai putut rezista asa 
Esti intr adevar o luptatoare....sunt curioasa cum au evoluat lucrurile....desi sincer...nu mi doresc sa aiba cineva atata durere in suflet 

[Escu]

povestea ta face ca problemele mele sa nu mai fie asa de mari...nu imi dau seama cum ai rezistat...tu o sa ajungi departe...Dumnezeu nu poate fi rau cu tine, trebuie sa speri, o sa iti fie bine.Eu asta cred.

[messiahh]

BUNA,
Stau si ma intreb cum ai reusit sa faci fata la tot ceea ce ti s-a intamplat si la o varsta la care trebuia sa vezi ca viata e roz,..e clar esti o luptatare si o sa reusesti tot timpul in viata, nu dispera sigur o sa vina si vrema ta cand vei fi fericita......sunt convins, doar sa nu renunti la a lupta, la a spera. Ai un suflet mare si esti o persoana deosebita plina de iubire si de puterea de a ierta.
Iti doresc multe bucurii si realizari.
PA PA

[burn_2_hell]

chiar esti f puternica!!o sa fii rasplatita pt cat ai suferit!!sunt sigura de asta!!!la mine..e altfel...desi sunt intr-o sc d bogatasi..iar eu nu's tocmai bogata..ca ei..sunt la un nivel mediu..si pot sa spun...ca fac parte din ''gashca'' cea mai dorita din cls...toate..ralu ralu...in sf..cum ai norocul...

[Strumfita]

   16 ani .. a mai trecut un an.. inca o fila de jurnal umpluta cu amintiri .. multe amintiri .. prea putine placute. Realizez ca, nici acest an nu va fi mai bun.. de ziua mea, am varsat lacrimi, lacrimi ce continua sa curga siroaie .. de 16 ani incoace. Nu pot sa ma astept la mai bine ..
   E atat de greu .. sa stai inchisa in propria-ti camera, inghitind in sec atunci cand iti vine sa plangi .. sa te plimbi singura pe strazi .. plangand .. incercand sa-ti dai seama cu ce ai gresit ..
   Am obosit .. acum chiar pot sa spun ca am obosit .. ca nu mai rezist.
   Mi-a ruginit scutul si sufletul..

[desdemona]

scutul,si nici sufletul nu rugineste.
nu ai invatat tu oare ca sufletul nu e "material"?
"scutul" tau poate fi lustruit..sunt batiste intinse,de ce treci pe langa ele fara sa le arunci o vorba?
fa o pauza din plimbarea ta si primeste-le.
eu nu stiu daca acolo in lumea de acolo exista batiste intinse,dar aici sunt.
am invatat ca sufletul unui om este mai important decat trupul.cei de aici pot fi cu tine doar cu sufletul,nu si cu trupul...dar pana la urma ce conteaza?
ai un suflet frumos...suflet frumos in intunericul ce te inconjoara.
sufletul este greu de vindecat,mai ales cand obosesti.
Dar nu imposibil.
oboseala este semn de maturitate,nu?
cand ii intreb pe adulti iti spun ca sunt obositi(indifernt daca psihic sau fizic) si nu ca au responsabilitati etc,etc.
16 ani...o varsta frumoasa..si tu o faci mai frumoasa prin intelepciunea si stralucirea ta.
da-ne mana si hai sa colindam strazile!