Ce ati alege?

[suflet]

kitty ... asta in cazul in care sunt parinti de moda noua care vorbesc orice cu copii lor si care se pun in postura unor prieteni ca oricare altii pe care ii ai
eu de exemplu am parinti de moda veche, nu au incredere in mine, si nu ma sustin in tot ceea ce fac, asa ca sunt liber sa am propriile mele decizii atunci cand depinde de mine ... cand ceea ce fac depinde si de ei, ne consultam si ajungem la o solutie impreuna

 

[Alia]

Este greu de dat sfaturi....Iti pot spune doar atat....Din experienta proprie, parintii au un feeling, pentru ca ne iubesc, pentru ca exista o comuniune intre ei si noi. Candva, eu nu mi-am ascultat parintii, nu am ascultat sfaturile lor, deoare erau de moda veche, eu nu i-am ascultat, iar ei din dragoste pentru mine...au cedat. Stii cine a avut de suferit? Eu. Am regretat apoi, faptul ca nu i-am ascultat, ca am actionat la ambitie, eram o neinteleasa......credeam eu. Acum regret ca au cedat, dar anii au trecut, relatia noastra a ramas minunata pana in ziua cand au murit, dar de suferit , eu am fost aceea si implicit si ei. Daca eu eram nefericita, ei erau nefericiti. Doar ca eu am fost foarte puternica si am razbit , mi-am redresat corabia.....dar ei au avut dreptate. Alege cum crezi ca este mai bine, dar gandeste-te bine , asculta ce au de spus, care sunt argumentele lor.....acordale macar o sansa....

[valentina]

         Depinde si de persoana pe care o iubesti,daca merita sacrificiul pe care vrei sa-l faci pentru el.Am trecut (sunt cativa ani buni de atunci)printr-o situatie asemanatoare,si-ti spun ca la cat de mult am investit eu in el,lui nu i-a ajuns.Parintii si toti mi-au spus ca nu merita,din pricina asta m-am certat cu ei toti care-mi voiau de fapt binele.
      Mi-am dat seama insa prea tarziu ca respectivul nu merita tot ceea ce eu i-am oferit.
     Ei ,parintii lui erau cei cu bani,erau impotriva relatiei noastre,a mea chiar,iar el ce sa zic mi-am dat seama ca la varsta pe care o avea (destul de matur,credeam eu ca era la minte)desi comportamentul si gandirea ii era mult mai copilaroasa.Mai matura eram eu la cei 22 de ani.Se lasa manipulat de parinti,se lasa cumparat si asa relatia noastra s-a dus de rapa.
   Eu l-am iubit enorm(prima iubire),el nu cred ca m-a iubit la fel de mult.
   Acum insa sunt mult mai bogata decat el,am un sot care ma iubeste asa cum sunt cu defecte si calitati,doua fete minunate(fetite),o casa si cred ca asta e foarte important pentru mine bogatia spirituala,iubirea celor din jurul meu.
   

   Daca merita acea persoana sacrificiul,fa-o ,de nu-l merita,nu-i da nimic.
   Nu-ti amaneta sufletul unei iubiri care nu merita,intai verifica daca merita cu-adevarat efortul.

[Alia]

Este atat de greu sa discerni in acel moment.... eu spun doar atat, lasati timpul sa treaca, sa va cunoasteti mai bine.... Doar dupa ce trece ceva timp (macar un an ...) iti dai seama cu adevarat daca acea persoana este chiar cea potrivita...... Daca cu adevarat este ceea ce iti doresti, altfel...sub impulsul neintelegerilor iscate, voi, cei neintelesi, va apropiati mai mult, voi ...impotriva tuturor si abia mai tarziu...realizezi....ca a fost bine sau...nu.... Ma rog, este complicat, probabil ca fiecare trebuie sa-si traiasca propia experienta.....