Oare mai exista vreo sansa?

[cryrose]

Ma numesc Ioana si am 20de ani.Viata mea a fost foarte grea,inca din copilarie.Povestea mea incepe pe la varsta de 17ani.Atunci l'am cunoscut pe EL,baiatul ce avea sa'mi schimbe complet viata.Ne'am placut din prima clipa si ne'am combinat.Relatia a durat 1an jumateani,1ande zile in care l'am iubit enorm de mult....desi ultimile 6luni devenise un alt om.Era prima mea iubire,primul meu baiat,poate de aceea i'am suportat toate fazele,toata bataile,injuraturile  Se schimba pe zi ce trecea,devenea distant de mine,poate ca se plictisea...motiv ptr care si incepuse sa ma insele,dar nu puteam sa o termin cu el....asa ca a facut'o el in locul meu.Nu mai vroia....imi spunea ca ma iubeste in continuare dar ca nu mai poate sa stea cu mine.Am simtit ca mor...am vrut sa ma mut din oras,parintii mei s'au dus la el sa vb,sa se intoarca la mine,dar degeaba.
           La 2sapatamani.....am aflat ca sunt insarcinata....l'am cautat disperata ca sa'i spun...dar mi'a urlat in fata ca nu'l intereseaza,ca e treaba mea.Si yo proasta ...ca nu am folosit prezervativu,eram orbita de iubire...poate d'aia am acceptat..ca sa se simta el bine.Avort nu puteam face,ptr ca facusem deja 2 si eram sa mor.Asa ca mi'am luat inima in dinti si le'am spus parintilor mei.Au fost socati la inceput...si au spus ca mai bine sa am copilul decat sa mor,ca o sa'l ia si o sa'l creasca ei.Asa ca,la 20ani devenisem mamica.Pe 10mai,de ziua mamei mele,i'am facut cel mai frumos cadou,o fetita foarte frumoasa.EL nu l'a interesat,nici nu a vrut sa o vada.Asa ca fetita mea a devenit surioara mea mai mica.Si acum,cand ma uit la ea,imi aduce aminte de aceea persoana....si sunt atat de scarbita de mine!Cum am putut sa iubesc un asemenea om?!?!?!?
            Dar nu la povestea asta doresc un raspuns....vreau la ce urmeaza.Dupa ce am nascut,m'am mutat iar la bunica mea.Lunile cat am stat la ea au fost groaznice,pline de tristete si ura,ma indepartasem de toti pretenii,nu vroiam sa ma vada gravida...sau sa afle ceva.Muream de rusine.Si cand credeam ca viata mea s'a terminat...a aparut el,Alex,un baiat mai mic decat mine,are 19ani.El m'a facut din nou sa iubesc,sa;mi deschid sufletul,m'a facut sa ma simt in siguranta asa ca i'am povestit tot,inclusiv de fetita.Credeam ca o sa ma paraseasca,dar din contra,a inceput sa tina si mai mult la mine,sa ma iubeasca si mai mult.M'a dus sa'i cunosc familia....mama lui e oscumpa si ma place f mult imi dau lacrimile si acum cand va povestesc.
            Dar se pare ca sunt blestemata sa nu fiu fericita....ptr ca acum va scriu din Canada.Da,...dupa 4luni..atat a durat relatia noastra ptr ca a trebuit sa plec cu parintii mei si surioara in Canada.Ne'am stabilit aici.Yo sper sa reusesc sa ma intorc la vara,sa raman definitiv in Romania,asa am vb cu Alex,sa ne mutam impreuna.Sunt in Canada de 2sapatamani,timp in care yo si Alex ne vb aproape in fiecare zi la telefon si pe messenger.Imi zice ca ma iubeste,plange dupa mine..... iar yo aici sunt terminata...parintii mei se cearta mereu...nu stiu ce o sa fac si de aceea am impartit cu voi o particica din viata mea.Si acum,va rog sa'mi spune'ti,oare mai exista vreo sansa ptr noi 2?Sa ma intorc in Romania la el sau sa raman aici sa'mi refac viata?


           
           

[catty]

cred ca singura care poate sa stie ce e bine esti tu...si numai tu!!!!
o decizie in momentul asta nu stiu daca poti lua daca deabea la vara ai putea reveni in tara...in aproape un an se pot intampla foarte multe..
pe acest site sunt destul de multe persoane care iubesc si sunt in situatia de a o face de la distanta...cred ca ele sunt mai in masura sa iti dea un sfat...dar eu am alta intrebare?...de ce nu incercati sa vina el in canada...de ce sa te intorci tu?...acolo nu ati avea mai multe sanse..?...si sprijinul parintilor tai?...daca te intorci tu fetita ta unde va fi?....

[|ngerMorT]

Draga inutza, trebuie intai sa-ti pui serioasa intrebare: vreau ca fiica mea sa fie fiica mea sau sa ramana "surioara" mea taota viata? Cand zic toata viata nu am refer chair la toata viata, adica la ideea ca ea sa nu afle niciodata. Te intreb de fapt cui va fi ivnata sa-i spuna "mama"? Tie sau mamei tale? Daca te-ai intoarce in Romania ca sa fi cu el, ai lua-o si pe ea?  Stiu ca iti punem mai mult intrebari decat sa-ti oferim raspunsuri...dar sunt intrebari pe care in primul rand trebuie sa ti le pui tu. E o situatie complicata, dar vei reusi sa treci si prin asta. Daca va iubiti cu adevarat, dragostea voastra va rezista chair si asa, la distanta...nu te grabi sa iei o decizie! Gandeste limpede si clar! 

[andY20]

  inger mort are perfecta dreptate,gandeste te prima data ce ai sa faci cu fetita ta.
     iar in ceea ce priveste relatie cu acel baiat sunt de parere ca ar mai trebui sa mai astepti.
     eu sunt de o luna si ceva in marea britanie ,stiu cum e sa fi departe de casa, e foarte greu dar gandeste te foarte foarte bine inainte sa ieie o decizie.
     viitorul tau depinde aceasta decizie.
             iti urez succes si ai grija de tine.

                       

[Escu]

sunt de acord cu toti....gandeste-te mai intai la aia mica...ea ar trebui sa fie prioritatea ta nr 1.ai spus ca el are 19 ani.vorbeste si cu el...si afla ce vrea de la viata...ce planuri are...nu te baza pe ele...ia-ti o marja de eroare...iubiti-va..dar nu uita si de partea negativa a lucrurilor...ca poate se satura de tine...fii precauta.daca e dragoste adevarata...o sa rezistati si la distantza...si mai gandeste-te si la partea financiara a lucrurilor...ca la 20 de ani cu copil...dragostea mai trece si prin stomac.

[cryrose]

va multumesc ptr sfaturile date si acum sa va rspund la intrebari.Fiica mea va devenii surioara mea ptr ca parintii mei o vor adopta cat de curand...si..sincer este mai bine asa ptr ca va fi cu adevarat fericita ptr ca ai mei ii pot oferii multe,dar ce e mai important,ii pot oferii un camin,o familie.Este mai bine,ptr ca yo abia imi port singura de grija!Nu as fi in stare sa o cresc plus ca nu am o situatie financiara care sa;mi permita asa ceva.Alex nu poate veni aici...decat cand o sa obtin yo cetatenie si lucrul asta se poate intampla peste 3ani  asa ca cel mai bine e sa ma intorc yo in Romania

[B3b3]

yo inuta cu z ,auchhhhhhhhh, e pentru  a nu stiu cata oara cand citesc si mi dau lacrimile ...mai mai ,vorba lui Escu "iubitiva,dar......."parinti iti infiaza  ingerashul ,si eu imi consider fetita,sora prietena dar niciodata nu am sa pot uita ca este propriul meu copil ,deci mare atentie cu deciziile pe care le ei ...
nu te grabi sa te intorci in tara, daca te iubeste te va astepta si o viata nu doar trei anishori 
sa ne tii la curent si nu mai vreau lacrimiiii    ca ma apuca si pe mine   
 

[pokemon]

Uff..mi se pare atat de greu...si in sufletul meu se naste o intrebare...
Oare nu ti va fi greu cand fiica ta va creste....si o vei auzi spunand *mama* mamei tale...oare vei rezista?Eu nu cred ca as putea suporta...Gandeste te bine...sa nu suferi mai rau cand vor trece anii...

[andY20]

 eu cred ca ai luat o decizie foarte,foarte proasta in legatura cu adoptia.
   nu realizezi acum dar vei simti durere,gelozie chiar ,cand ani vor trece si ti vei dori ingerelul aproape si nu vei putea pt ca el cunoaste o alta mama si n plus gandeste te cum sa va simti el peste ani si ani cand va afla ca mama lui e defapt bunica si sora e defapt mama.
   nu pune pe primul loc iubirea pt un barbat.....asta se poate schimba,are doar 19 ani, e un copil... pune pe primul loc iubirea de mama, copilul tau iti poate oferi o iubire neconditionata,una pura cum nimeni nu ti poate oferi.
   atata timp cat parintii te vor sustine cauta ti un job,zbate te sa ti fie bine sa te realizezi si dupa aceea asteapta sa apara sau cauta ti sufletul pereche.
    ai grija de tine si de ingerel si in cazul acesta gandeste te cu capul nu cu sufletul.
    daca nu iei acum decizia potrivita mai tarziu va i regreta.
    va fi prea tarziu sa schimbi ceva

[Escu]

o sa i se rupa sufletu in 2 ...acum nu isi da seama.o sa isi dea seama peste cativa ani buni.copilu e pe primu loc..sau ar trebui sa fie.sincer.

[pokemon]

Probabil avem dreptate..dar haideti sa nu o judecam...haideti sa incercam sa o ajutam asa cum putem noi mai bine...sa fim alaturi de ea...si s o intelegem....fara sa fim atat de duri....

[andY20]

  escu atunci cand ai un copil nu se pune discutia """sau ar trebui sa fie"" ci doar ESTE PE PRIMUL LOC.
    e cea mai nevinovata fiinta ,ea nu are vina ca sa nascut, e vinovat doar ca e dragalas si ca vrea iubire.
  nu suntem duri,cel putin nu eu,dar trebuie sa ne gandim logic.
    dak ea va reveni in romania sta o perioada iar baiatul se satura, sau o inseala sau ce stiu eu..
    atunci ce va face.
   si a pierdut fetita, sa indepartat de parinti,
daca nu reusesc sa duca o viata buna?e greu sa ti gasesti un job bun acum?
   sunt intrbari la care va trebui sa se gandeasca de acum.
    si nu in ultimul rand ce va fi de saracuta fetita?
    bine.....
hai sa nu ne gandim asa ,va veni in romania,totul va fi ok in leg cu baiatul,dar tot timpul va avea ungol in suflet.
    stiu asta din propria experienta,nu am dat nastere la un copil,eram aproape,acum am tot ce mi doresc din punct de vedere material,dar ma gandesc tot timpul cum ar fi daca copilasul meu ar fi langa mine si va spun sincer nu as avea nevoie de nici un barbat langa mine pt ca el mi ar unple singuratatea,mi ar stinge tristetea cu un zanbet si mi ar sterge lacrima cu o privire.
nu e nimic mai mununat
 in plus e tanara isi poate gasi oricand marea dragoste,timpul te face sa uiti
iar zicala :ochii care nu se vad se uita
 e extraordinar de adevarata.
 

[catty]

trebuie sa fiu deacord cu restul...parerea mea e ca locul tau e langa familia ta.....daca el te iubeste cu adevarat va face el ceva sa vina dupa tine....ca asta se va intampla intr-o luna, un an, 5 ani...conteaza mai putin...
sunte-ti copii..."dragostea e oarba si mereu insotita de nebunie"...dar in viata ta este o responsabilitate prea mare acum pt ati mai permite acest gen de dragoste...trebuie sa o temperezi putin si sa implici si realismul si logica in ceea ce faci...
ai grija de deciziile pe care le iei....nu te mai influenteaza doar pe tine....
o parere si mai personala...fericirea ta acum ar trebui sa fie in trei nu in doi....nu stiu cat de fericita vei fi tu in romania alaturi de dragostea lui dar la mii de km de fetiata...surioara...ta.

[andY20]

    tot ceea ce te pot sfatui e sa ai rabdare.
timpul va decide,daca nu vei putea face tu asta

[Evangeline]

Nu stiu ce coincidenta e asta dar aproape fiecare poveste postata in ultimele zile se aseamana cu a mea intr-o oarecare masura Draga mea eu sunt pe langa tine (ma refer la locatie) Nu stiu in ce parte a Canadei esti tu dar eu sunt aproape de Canada si sper sa fii si tu aproape de mine ca eu mai merg in Canada cateodata si poate... Cei drept esti de putin timp aici si de asta iti este asa de dor de el Eu trec prin asta in fiecare zi si fiecare secunda apasa mai greu si suferinta e mai mare. Iubitul meu e tot departe de mine, el e in Romania. Am vrut de multe ori sa ma intorc dar m-am gandit bine inainte. Daca ma intorc nimeni nu ma tine pe tava, nimeni nu-mi da bani si eu ar trebui sa lucrez pentru ca nu am bani de facultate. Ar trebui bineinteles sa lucrez pentru bani foarte putini si mi-as chinui alaturi de el sa incerc sa fac ceva mai bun. Aici macar am o sansa, mi s-au oferit multe si bineinteles le-am optinut cu multa munca dar s-a meritat. El e acolo si eu aici si doare dar tot ce fac e pentru noi amandoi. Ma gandesc ca in curand va veni langa mine si vom lupta impreuna, vom reusi sa ne realizam ceea ce in Romania nu am putea (cel putin eu ca nu am facultate). TI-am povestit toate astea pentru a avea un exemplu, o varianta. Asta nu inseamna ca si tu trebuie sa faci la fel ca mine. Stiu ca doare sa stai departe de persoana iubita dar in felul asta o sa puteti sa realizati mai multe decat daca te-ai intoarce acolo si vei sta cu el. Asta e parerea mea alegerea iti apartine. Gandeste-te si la bebelusul tau va veni timpul cand vei fi pe contul tau si atunci ce vei face? Trebuie sa tii seama si de asta.
Uite ca m-am mai gandit la inca o varianta. Eu nu prea stiu regulile din Canada. Un lucru frumos zic eu e ca iti optii cetatenia dupa 3 ani ceea ce e foarte bine. Daca parintii tai vor optine cetatenie te pot chema si pe tine si pe el Asta ar mai fi o varianta daca crezi ca nu poti sta fara el Acum gandeste-te si la surioara ta...presupun ca va ramane cu parintii , iti va fi dor de ea. Stiu ca e tare greu sa faci o alegere dar vreau sa stii ca indiferent de alegerea ta noi vom fi aici si te vom sustine Eu te inteleg perfect draga mea dar sa stii ca orice alegere are si dezavantaje si avantaje fii atenta!!! alege-o pe cea mai avantajoasa