Diana dragă şi dragi colegi,
Iepuraş de pluş fiind, Ada, mica mea stăpână de numai un anişor, m-a aruncat în baie, sub chiuvetă, după coşul cu rufe, supărată pentru că... Dar mai bine să vedeţi chiar voi cum a fost.
Mama i-a spus:
– Nu-ţi dau voie să bagi iepuraşul în apă, că-l uzi şi-i strici blăniţa!
– Vleau eu aşa!
– Păi nu e bine ce vrei tu... Hai să-l întrebăm şi pe iepuraş dacă el doreşte să facă băiţă. Vrei?
– Da.
– Bine, atunci întreabă-l tu, dacă vrea să facă baie cu tine, să-i dăm cu săpun pe blăniţă şi să-l spălăm. Hai, întreabă-l! Să te aud!
Ada, către iepuraş:
– Iepulaşule, vlei să faci băiţă?
– Nu vreau! S-a auzit, foarte slabă, vocea iepuraşului... Să mai ştii, Ada, că sunt foarte supărat pe tine că mă arunci toată ziua peste tot, încât mi-ai smuls toată blăniţa. Şi nici nu mai văd, pentru că mi-ai acoperit ochii cu dulceaţă...
– Nu te iubesc, pleacă! mi-a spus fetiţa şi m-a aruncat sub ciuvetă, unde am rămas până adineaori, când mama Adei m-a scos de acolo, mi-a periat blăniţa, mi-a şters şi mi-a îndreptat ochii, apoi m-a luat lângă ea, pe pat, să mă coasă... Ei, şi peste umărul ei am văzut ecranul calculatorului, cu fereastra jocului lanasat de Diana, care, drăguţă cum e, nu m-a uitat, dimpotrivă a ţinut să mă readucă în... „actualitate”.
Dar dacă tu, dragă Diana ai fi o albinuţă şi-ai intra pe fereastră în clipa-n care eu tocmai priveam... display-ul?