Ai facut tot ce ai fi putut face

[Lorelei]

Incheie-ti ziua si las-o in urma. Ai facut tot ce ai fi putut face. (Ralph Waldo Emerson)
(Finish each day and be done with it. You have done what you could.)

De cate ori nu ne trezim la sfarsitul unei zile, perfect nemultumiti de noi, de ceea ce am facut, de cate am fi putut face in plus sau de cate am facut aiurea? Si in loc sa o lasam sa treaca si sa ne concentram asupra zilei urmatoare staruim sa ne consumam energia in bilanturi nesfarsite... Nu cumva in fiecare zi fiecare putem face fix cat am facut? Atat si nimic mai mult? Sigur, privind in urma mereu ni se va parea ca am fi putut face mai mult, dar in fiecare moment precis am senzatia ca este tot ce am fi putut face. Intelegand citatul raportat la mai mult decat ziua prezenta, ca metafora a trecutului, imi pare ca ar fi un indemn la a ne impaca cu el, indiferent ce am facut si cum am actionat. Pentru ca la momentele respective nu am fi putut face altfel.
Voi ce parere aveti? Ne impacam cu trecutul? Sau macar cu ziua de azi? Sau stam sa "rumegam"?

[desdemona]

chiar acum ceva timp se iscase o discutie pe aceasta tema la mine la scoala.

corect asa este...trecutul este trecut,ziua de azi..a fost..acum ea va deveni cea de ieri.

eu,nu sunt impacata cu mine.as putea spune ca imi este rusine de trecutul meu,pentru ceea ce eram,si pentru ceea ce a ramas in mine.
Primul pas spre a lasa trecutul in pace este iertarea..sa te ierti pe tine insuti.Va trebui sa fiu intelegatoare cu mine si sa ma iert.Se pare ca noi suntem cei mai aspri judecatori cu noi insine.
In fiecare zi incerc sa fac mai mult decat ieri,sa indeplinesc mai mult din planuri.Asta nu inseamna ca si reusesc.De asta deseori,in afara de ce este pentru a doua zi pentru scoala,pentru ce invat suplimentar nu imi fac un plan,pentru ca apoi sunt descumpanita ca nu am reusit sa parcurg nu stiu cata materie(trebuie mentionat ca sut genul care mult,mult!sa termin)

trecutul este singurul lucru de care suntem siguri.Prezentul nu il simti,iar viitorul este incert.
Daca trecutul este tot ce avem din relatia aceasta:"timp-noi",ce ar trebui sa facem cu el?Sa il rascolim sau sa ne bazam pe acest viitor incert in speranta ca va fi scris un alt trecut,nerepetand greselile?

[catty]

trebuie sa ne gandim din cand in cand la ceea ce am facut..sau nu am facut...ce ne-am propus si ce am reusit...si mai ales...de ce am facut sau nu am facut?...de ce nu am reusit?
consider ca trecutul trebuie "rumegat" doar pentru a invata din el nu pentru a regreta...oricum nu mai putem schimba nimic...

asta este ceea ce eu imi impun...mereu imi zic sa invat din greselile pe care le-am facut si nu cumva sa le repet....mereu imi propun sa ma depasesc pe mine in tot ceea ce consider ca puteam face mai bine...mai mult...
dar...din nou de la a planifica la a realiza..de la teorie la practica....e o cale cam lunga si cam dificila...

[Escu]

curaj catty...stiu ca poti.

trecutul...hmm...acea pata..de care unii dintre noi nu suntem mandrii...cu totii am gresit...sau am luat decizii gresite...eu unul nu regret nimic..trecutul il consider o lectie de viata...din care pot sa invat...e si ca un "feedback" sa imi dau seama de unde am plecat...sa constientizez unde am ajuns...la vremuri si probleme grele...ajuta sa gandesti putin in trecut...si sa iti aduci aminte ce ai fost...
la batranete...trecutul...este doar o poveste pentru nepoti...

[Miss M.]

         Cum zicea si Catty , ori de cate ori fac o greseala primul gand este unul optimist si anume imi spun ca aceasta greseala imi va servi drept exemplu sa fiu mai precauta in viitor , sa nu o repet ... aiurea !!! asa zic de fiecare data si totusi ... nu se intamppla astfel . Oare de ce ? Aceeasi intrebare as pune-o si pentru atunci cand ne facem planuri pe care nu suntem in stare sa le respectam , sau cand am vrea sa facem mai mult decat putem face aparent ... Poate din lipsa de ambitie , de motivatie , surplus de comoditate ? ...

[viulian]

Va rog sa scuzati tonul personal din textul de mai jos, pentru cursivitate a trebuit sa-mi inchipui ca vorbesc unei persoane generice si-i explic punctul meu de vedere

Mie citatul din topic imi suna foarte metaforic.. Indiferent ca ai gresit sau nu, indiferent ca totul a mers perfect sau ca totul a fost un fiasco, da, tu ai facut tot ce s-a putut (oricum n-ai facut mai mult, nu s-a putut - mai conteaza motivele?).
Si zic ca-l vad metaforic deoarece am sentimentul ca dincolo de ideea autoinculpare sau autoadmiratie, dincolo de ideea de autoperfectionare, de regret a gafelor sau de rafinare pana la perfectiune pana si a celor mai nesemnificative actiuni - dincolo de toate acestea se ascunde fix opusul.. degeaba alergi, degeaba te zbati, tot tu ramai, ai gresit, ok.., ti-a iesit, perfect.. nu te mai chinui, nu mai irosi energia degeaba - nu vei depasi niciodata ceea ce esti cu adevarat si deci implicit.. vei face mereu tot ce se va putea face la acel moment.
Degeaba ceri si mai mult de la tine, degeaba agonia, pana nu te accepti fix cum esti nu vei reusi decat cel mult sa te urasti. Fara toate asteptarile, fara toata agonia, fara toata zbaterea, abia atunci la sfarsitul unei zile vei putea spune ca ai facut tot ce s-a putut face... ca ai fost... tu.

[catty]

sunt deacord cu tine iulian dar...daca nu ne-am dori niciodata mai mult?...daca mereu am fi multumiti si impacati cu ceea ce am facut?...daca chiar daca am pierdut o zi, o sapt, o luna complet aiurea nu ne tragem singuri putin de urechi?....cum am putea avansa?...cum am putea face ceva vreodata?...asta nu inseamna plafonare?...nu inseamna sa ne multumim cu minimul necesar din partea noastra?...nu inseamna o limitare mult sub fortele noastre?...

[anushca]

Gandindu-te la ziua de ieri nu ai timp sa o traiesti pe cea de astazi... si-ar ramane maine sa regreti ce n-ai facut azi. Clipa prezenta are dreptul ei si nu trebuie sacrificata nici celei de ieri si nici celei de maine. Insa ne trebuie mai mult decat credeam uneori sa putem trece nepasatori mai departe stiind ca ieri n-am facut ceva, sau fara sa tremuram ca maine...
Citatul este un mod de a invata sa traiesti, ideal dar... nerealizabil uneori

[Miss M.]

            Parerea mea este ca multi dintre noi ne limitam la ceea ce este mai simplu de facut si usor de obtinut ... comod , nu ? ... cam asta e gandirea generala . Ambitia conteaza si cat de mult iti doresti sa te autodepasesti ! Acum problema este ca si ambitia si dorinta depind , din pacate , de multi alti factori ...
            Conteaza sa-ti cunosti foarte bine puterile , limitele aparente pot fi depasite . Personal as vrea sa pot face mai mult , sa pot face mai bine dar se pare ca uneori nu reusesc sa tin pasul in ritmul in care mi-as dorii si chestia asta ma face sa ma simt vinovata si neimplinita .

[viulian]

sunt deacord cu tine iulian dar...daca nu ne-am dori niciodata mai mult?...daca mereu am fi multumiti si impacati cu ceea ce am facut?...daca chiar daca am pierdut o zi, o sapt, o luna complet aiurea nu ne tragem singuri putin de urechi?....cum am putea avansa?...cum am putea face ceva vreodata?...asta nu inseamna plafonare?...nu inseamna sa ne multumim cu minimul necesar din partea noastra?...nu inseamna o limitare mult sub fortele noastre?...

Depinde cum privesti cred. E ca si cu speranta. Poti spune ca daca nu mai speri esti mort sau... poti spune ca daca nu mai speri te-ai eliberat de dependenta deci.. cat se poate de viu.

Avansarea asta.. pe de o parte poate fi privita drept avansare, dar pe de alta parte poate fi privita si ca alergatul dupa propria coada - dupa ani si ani descoperi ca nu s-a schimbat nimic, tot tu ai ramas.

Plafonarea... da, dintr-un punct de vedere se poate spune ca te plafonezi, dar din alt punct de vedere incrementele mici, cresterea de la 95% la 95.01% e ca si inexistenta. Nu e o revolutie, un insight puternic, schimbare cu 180 de grade. Poate fi doar o agonie continua, o alergatura - mai mult epuizare decat calitate.

Adica da, perfectionarea diamantului cu o gramada de timp pierdut in a-l aduce la perfectiune e facuta totusi de artisti, de experti. Care au invatat asta de la inaintasii lor si asta fac zi de zi.
Dar perfectionarea umana.. e facuta de noi asupra noastra, noi care mereu descoperim prima data ce e de facut in situatia X. Suntem mereu ucenici in ale noastre - deci.. cam greu perfectiune cu munca sustinuta. Poate cel mult o masca, dar daca e un 'expert' sa-si bage nasu si sa investigheze ce am facut - sunt convins ca ar descoperi o gramada de hibe, de imperfectiuni, cu toate ca na - s-ar putea sa avem ideea ca suntem din ce in ce mai buni.

Pe scurt, perfectionarea nu are nimic rau in ea, dilema este de fapt daca produce schimbari bune si rezistente testului timpului, sau sunt doar beneficii pentru egoismul imaginii de sine. Aici fiecare trebuie sa isi dea seama..