...Dragul meu fratior...imi este tare greu sa iti raspund la aceasta intrebare atat fata in fata cat si aici, iar asta pentru ca stiu cat este de greu sa traiesti avand in suflet astfel de sentimente..., astfel de intrebari...si te vad real de cateva zile cat esti de afectat...

Nu stiu sa iti spun ce ar fi fost daca ai fi vorbit atunci cu ea..., nu stiu nici cum ar fi sa vorbesti acum cu ea..., dar stiu sigur ca ar fi mult mai bine sa te intalnesti cu ea si sa discutati.
Decat sa suferi din dragoste ducand ani si ani in suflet intrebarea "cum ar fi fost daca?", mai bine sa suferi din orgoliu si sa fii respins. Poate la urmatoarea reantalnire nici nu veti mai simti nimic...poate o sa va regasiti doi straini...sau poate o sa va auziti inimile cum va bat si atunci veti stii ca trebuia sa va intalniti mai demult.
Si eu am avut o astfel de situatie si am dus-o cu mine 8 ani de zile..., ani in care ma intrebam mereu: "de ce?". L-am ocolit, am fugit de el, am facut apoi greseli si mai mari din cauza fricii de a fi respinsa pana intr-o zi cand...am decis sa stau pe loc, sa nu mai fug si sa il ascult.
Imi pare bine ca am stat pe loc, deoarece din acea zi am putut sa merg inainte, am putut sa am o viata si am invatat din nou sa cred in alte relatii, iar el astazi este casatorit si a putut sa isi reia cursul normal al vietii.
Pana cand ne-am dat voie unul altuia sa ne ascultam...nici unul nu a putut merge inainte, nu a putut sta pe loc, nu am putut avea o relatie frumoasa cu altcineva.
Caut-o, gaseste-o si indiferent de reactia ei opreste-o din mers pentru cateva clipe..., iar de acele clipe profita pentru a va ajuta sa mergeti amandoi mai liberi sau mai fericiti mai departe.
Pana atunci insa...eu am sa fiu aici si am sa te ascult, desi cateodata ma simt neputincioasa...

, dar macar sunt aici, te ascult...si o sa te ajut atat si asa cum pot.
cu drag si prietenie,
Rami