Ce ar fi fost daca...

[Forbidden_Angel]

  Stau si ma gandesc in fiecare noapte si ma intreb oare ce ar fi fost acum daca nu i-as fi inchis telefonul cand ea mi-a spus "te iubesc", daca nu i-as fi aruncat vorbe de ocara la despartire, ci sa-i fi urat tot binele din lume si sa fie fericita...? I-am spus in acel moment blestemat al vietii mele, moment in care nu mai stiam deloc ce simt...: "Sa nu crezi ca-ti vreau raul, dar ma rog la Dumnezeu sa ajungi si tu sa iubesti cum te iubesc si eu, si sa fii apoi parasita cum ma parasesti tu". Am simtit in ziua aceea ca pica cerul pe mine, ca se surpa pamantul sub picioare... lumea in care traiam fericit candva se naruia... si o data cu ea toate visele si sperantele mele... Ce ar fi fost acum daca as fi rugat-o cat am fost impreuna ca intr-o zi daca-i voi gresi sa-mi mai dea o sansa cat de mica?
  Toate aceste intrebari se aduna in inima si in gandurile mele si ma napadesc... inima ma cearta mereu si-mi spune:"de ce nu m-ai lasat pe mine sa vorbesc in locul tau cand ai fost cu ea si mai ales cand te-a parasit... pentru ca am vazut-o ca si ei ii venea sa planga... DE CE?" Atunci eu ii raspund:"Nu stiam sa te ascult, inima draga..., nu stiam..., nu stiam!! ", iar inima imi raspunde la randul ei:"Atunci iesi in calea ei, chiar daca a trecut o gramada de timp pretios... Iesi in calea ei si spune-i ca inca face parte din tine, din viata ta, din inima ta, din visele tale si ca asa va fi mereu, chiar daca ea poate nu mai simte nimic pentru tine... Spune-i macar ca ii doresti tot binele din lume si ca vrei ca ea sa fie fericita alaturi de sufletul pe care si l-a ales... Spune-i astea si atunci voi fi impacata, voi fi linistita din nou..."
  "Dar au trecut trei ani de zile inimioara mea... daca n-o sa vrea sa ma acsulte, sa ma priveasca macar...? MI-E TEAMA!!!"
  "Iar nu ma asculti?!?!?! iar ma faci sa sufar? Fa doar ce iti spun si va fi bine... iti promit!!!"

  CE AR FI FOST OARE DACA AS FI STIUT SA-MI ASCULT INIMA?

[|ngerMorT]

Dragul meu, incearca sa nu te mai intrebi "ce-ar fi fost daca?" pentru ca nu faci decat sa te macini pe interior si sa suferi. Nu ai mai vorbit deloc cu ea de 3 ani de zile? Daca inima iti spune cu atata ardoare sa vorbesti cu ea, atunci fa-o! Dar fi pregatit pentru orice fel de raspuns. Adica si pentru unul negativ. Incearca sa nu-ti pui prea multe sperante in asta, pentru ca e posibil sa suferi si mai rau decat acum. Dar decat sa-ti pui peste alti ani intrebarea "ce-ar fi fost daca as fi cautat-o atunci?", mai bine fa-o! Sper sa-ti fie bine. Succes! 

[pokemon]

Sunt de aceeasi parere...vorbeste cu ea,si macar apoi,indiferent de raspunsul pe care ti-l va da macar vei sti sigur cum stau lucrurile si vei fi si tu impacat,chiar daca raspunsul nu va fi pozitiv,dar te vei simti mai bine ca ai reusit sa vorbesti cu ea.
Multa bafta 

[Escu]

lasa ceva timp sa treaca, raspunsurile sunt la tine, dar mai dureaza pana or sa isi faca aparitia.

[Lady Allia]

  ...Dragul meu fratior...
imi este tare greu sa iti raspund la aceasta intrebare atat fata in fata cat si aici, iar asta pentru ca stiu cat este de greu sa traiesti avand in suflet astfel de sentimente..., astfel de intrebari...si te vad real de cateva zile cat esti de afectat...
Nu stiu sa iti spun ce ar fi fost daca ai fi vorbit atunci cu ea..., nu stiu nici cum ar fi sa vorbesti acum cu ea..., dar stiu sigur ca ar fi mult mai bine sa te intalnesti cu ea si sa discutati.
Decat sa suferi din dragoste ducand ani si ani in suflet intrebarea "cum ar fi fost daca?", mai bine sa suferi din orgoliu si sa fii respins. Poate la urmatoarea reantalnire nici nu veti mai simti nimic...poate o sa va regasiti doi straini...sau poate o sa va auziti inimile cum va bat si atunci veti stii ca trebuia sa va intalniti mai demult.
Si eu am avut o astfel de situatie si am dus-o cu mine 8 ani de zile..., ani in care ma intrebam mereu: "de ce?". L-am ocolit, am fugit de el, am facut apoi greseli si mai mari din cauza fricii de a fi respinsa pana intr-o zi cand...am decis sa stau pe loc, sa nu mai fug si sa il ascult.
Imi pare bine ca am stat pe loc, deoarece din acea zi am putut sa merg inainte, am putut sa am o viata si am invatat din nou sa cred in alte relatii, iar el astazi este casatorit si a putut sa isi reia cursul normal al vietii.
Pana cand ne-am dat voie unul altuia sa ne ascultam...nici unul nu a putut merge inainte, nu a putut sta pe loc, nu am putut avea o relatie frumoasa cu altcineva.
Caut-o, gaseste-o si indiferent de reactia ei opreste-o din mers pentru cateva clipe..., iar de acele clipe profita pentru a va ajuta sa mergeti amandoi mai liberi sau mai fericiti mai departe.
Pana atunci insa...eu am sa fiu aici si am sa te ascult, desi cateodata ma simt neputincioasa... , dar macar sunt aici, te ascult...si o sa te ajut atat si asa cum pot.

cu drag si prietenie,
Rami

[serenity82]

dragul meu eu iti voi raspunde din primsa unei fete care a primit aceasta urare la un moment dat desi nu merita. in primul rand sa stii ca intotdeauna cuvintele dor mai tare decat faptele, ranesc mai rau si desi se iarta mai greu dar nu se uita. apoi gadeste-te ca daca ai fi iubit-o cu adevarat nu ai fi urat asta. eu una nu inteleg cum poate un om sa spuna ca iubeste pe cineva insa sa ii ureze ceva atat de ingrozitor. stiu ca la nervi spui multe insa trebuie sa invatam sa pastram niste limite. ce ar fi fost iti pot spune cu poate: poate ati fi ramas prieteni - dar nu iubiti; poate acum va puteati vedea; poate nu ar fi suferit; poate ai fi reusit sa fii fericit pentru ca nu aveai ce regreta.
vei invata la momentul potrivit sa-ti asculti inima insa inainte de toate daca vrei sa faci ceva spune-i ca iti pare rau pt acele cuvinte, daca reusesti sa-ti ceri scuze o sa te simtit mai bine si ea la fel. in loc sa o ranesti incarca sa vorbiti despre ce s-a intamplat si de ce si invata din greseli ca sa nu le mai faci si a doua oara (indiferent ca vei fi cu ea sau nu).
in final vreau sa te provoc la un mic test. incearca sa fii sincer cu tine si sa raspunzi la urmatoarele intrebari (nu mie tie eu nu trebuie sa aflu raspunsul): de cate ori ai plans pentru ea? de cate ori ai plans din cauza ei? de cate ori a plans ea pentru tine? de cate ori a plans din cauza ta? si o sa poti sa-ti dai seama cat de mult ai iubit-o, ai ranit-o sau invers.
pupici de la mine si ai grija de tine 

[catty]

am trait mult timp si cred ca inca traiec cu aceasta intrebare in suflet si stiu cat de obsedanta poate deveni la un moment dat...stiu cat iti poate limita orice forta de a merge inainte sau de a mai lua decizi...stiu mai bine decat as vrea...
nu stiu sa iti zic "ce ar fi fost daca" si nici "ce va fi daca" dar iti pot spune ca trebuie sa faci orice crezi ca ar putea sa te scape de aceasta obsesie...
 
din cauza acestei intrebari am continuat o relatie foarte mult timp...mereu imi ziceam ca daca nu mai incerc inca o data voi regreta si voi ajunge sa ma intreb ce ar fi fost daca...acum am ajuns sa ma intreb ce ar fi foat daca as fi renuntat atunci...ce ar fi foat daca renuntam cand am simntit ca nu mai am pentru ce lupta si nu as mai sacrificat atata timp din viata mea unei lupte deja pierdute...

ce vreau sa subliniez cu asta este ca nimeni nu ne poate spune ce ar fi fost daca orice am hotara intr-un anumit moment....daca atunci ai simntit sa ii adresezi acele cuvinte asta ai facut....inceteaza regretele si cauta rezolvarile actuale...ce ai facut atunci nu mai poti schimba dar poti sa incerci sa schimbi parerea ei daca crezi ca asta te-ar ajuta....

fiecare persoana simnte si gandeste in felul ei...nu avem cum sa iti spunem ce e mai bine sa faci sau cum vei scapa de aceste intrebari....dar daca atunci ai facut ce ai simntit fa-o si acum...pregateste-te pentru orice si fa ceea ce simnti ca vrei sa faci...

multa bafta si sper sa iti gasesti cat mai repede linistea...e atata de pretioasa...

[strange_guy]

  Stau si ma gandesc in fiecare noapte si ma intreb oare ce ar fi fost acum daca nu i-as fi inchis telefonul cand ea mi-a spus "te iubesc", daca nu i-as fi aruncat vorbe de ocara la despartire, ci sa-i fi urat tot binele din lume si sa fie fericita...? I-am spus in acel moment blestemat al vietii mele, moment in care nu mai stiam deloc ce simt...: "Sa nu crezi ca-ti vreau raul, dar ma rog la Dumnezeu sa ajungi si tu sa iubesti cum te iubesc si eu, si sa fii apoi parasita cum ma parasesti tu". Am simtit in ziua aceea ca pica cerul pe mine, ca se surpa pamantul sub picioare... lumea in care traiam fericit candva se naruia... si o data cu ea toate visele si sperantele mele... Ce ar fi fost acum daca as fi rugat-o cat am fost impreuna ca intr-o zi daca-i voi gresi sa-mi mai dea o sansa cat de mica?
  Toate aceste intrebari se aduna in inima si in gandurile mele si ma napadesc... inima ma cearta mereu si-mi spune:"de ce nu m-ai lasat pe mine sa vorbesc in locul tau cand ai fost cu ea si mai ales cand te-a parasit... pentru ca am vazut-o ca si ei ii venea sa planga... DE CE?" Atunci eu ii raspund:"Nu stiam sa te ascult, inima draga..., nu stiam..., nu stiam!! ", iar inima imi raspunde la randul ei:"Atunci iesi in calea ei, chiar daca a trecut o gramada de timp pretios... Iesi in calea ei si spune-i ca inca face parte din tine, din viata ta, din inima ta, din visele tale si ca asa va fi mereu, chiar daca ea poate nu mai simte nimic pentru tine... Spune-i macar ca ii doresti tot binele din lume si ca vrei ca ea sa fie fericita alaturi de sufletul pe care si l-a ales... Spune-i astea si atunci voi fi impacata, voi fi linistita din nou..."
  "Dar au trecut trei ani de zile inimioara mea... daca n-o sa vrea sa ma acsulte, sa ma priveasca macar...? MI-E TEAMA!!!"
  "Iar nu ma asculti?!?!?! iar ma faci sa sufar? Fa doar ce iti spun si va fi bine... iti promit!!!"

  CE AR FI FOST OARE DACA AS FI STIUT SA-MI ASCULT INIMA?

parerea mea (daca imi permiti) este ca nu are rost sa te intorci sau sa te gandesti la trecut.
Mai ales dupa o perioada de 3 ani.
daca toti ne-am asculta la ce ne spune inima ....ar fi mai bine dar cum corpul uman este creat sa evolueze trebuie sa ne alegem indrumatorul.Inima sau Mintea. Binele sau Raul.
Asa ca ar fi mai bine daca ai uita ce sa intamplat acum 3 ani ,dar ai tine minte.... ce greseli ai facut ( a facut) si ai incerca sa nu le mai repeti

[alabastru]

om bun...

si la mine au trecut 4 ni buni... inca mai port in suflet durerea amortita a neimplinirii si a esecului meu, caci indiferent cine a gresit mai tare, amandoi am pierdut... am regasit dragostea, am reintrat pe drumul vietii dar recunosc ca buna mea prietena are dreptate: trebuie sa o revad, doar o data... nu stiu de ce, probabil ca nu am avut curajul sa vorbesc cu ea de atunci si pana acuma... iar cand am zarit-o pe sora ei si i-am regasit trasatiurile atat de asemanatoare, parca am inceput tot sa ard, imi era si frica sa ma uit la ea, darmite la fosta mea mare iubire a sufletului meu...

imi e teama sa o revad, imi e teama nu de ea ci de mine, de ceea ce de 4 ani incoace am inchis intr-o camaruta a sufletului meu, de ceea ce cu atata sarguinta am incercat sa uit si sa ignor, ceea ce atat de greu a fost sa las in urma: am iubit si eu o data, doi ochi negrii la o fata...

revederea e aproape, o simt... ea a simtit prima ca e musai sa ne revedem, macar pentru cateva minute... mi-a transmis asta printr-un prieten... dar nu ma simteam in stare sa o privesc din nou in ochi... acum o caut eu, si nu stiu daca am sa o gasesc...

asa ca tu, om bun, fa ce trebuie facut, nu ezita... asta ma imbarbatez si pe mine sa fac... revederea sper sa imi aduca linistea indiferent in ce fel va fi sa fie...

la urma urmelor, nu putem duce la desfarsit aceste desagi in spate, fie le lasam jos fie regasim ceea ce atunci, alaturi de ea, ne dadea puterea de a inainta: IUBIREA

[inda]

Cel mai adesea, a doua sansa, e chestia aia care fuge si se agata de usa vagonului de la ultimul tren. Se spune in mod eronat ca intotdeauna mai vine unul si nu e bine sa alergi dupa cel care tocmai trece pe langa tine. Se intampla ca uneori linia se inchide si nu mai circula pe acolo nici macar marfarele....
Asa ca nu lasa sa treaca trenul, chiar de-ar fi sa mergi cu el numai o statie sau numai... doua batai de inima. S-ar putea sa fie pustiu si sa-ti doresti sa cobori, dar tot asa de bine s-ar putea sa regasesti o farama de iubire uitata, inchisa intr-un vas de alabastru!
Daca o vei gasi, vei sti ca e ea, nu te vei indoi nici o clipa, va fi ca si cum te-ai fi intors acasa dupa o lunga calatorie printre straini!

Nici nu stiu ce sa-ti doresc sa gasesti acolo, asa ca ma marginesc la a-ti dori sa prinzi trenul