AMINTIRI DIN JURNAL

[valentina]

Azi 15 08 2007 urez tuturor celor care poarta nume de Marian si Maria ,Sincerul La multi ani frumosi .
                          Am incheiat un capitol din viata mea.Azi 15 august 2007,a fost ultima zi la "fostul" loc de munca,unde am muncit destul de mult.Ma eliberez de tot ceea ce am trait acolo.Colege ,putine care ma regreta,dusmani am avut si aici ca altfel nu se poate.Sunt unii care se bucura de plecarea mea,altii care-mi regreta plecarea.Eu, insa am plecat spre mai bine ,si sper sa dea bunul Dumnezeu sa-mi mearga din ce in ce mai bine.
                          Poate ca asta imi e scris in cartea vietii.Mai deunazi ,am citit in horoscop ceva de schimbarea serviciului sau de marire de salariu.De marire nici vorba,ma gandeam eu ,iar de schimbare nici prin gand nu-mi trecea ca mi-l voi schimba.Dar am trecut prin prea multe,am fost vorbita pe la spate,am fost umilita de catre unii,altii,si simteam ca nu mai pot,si iata ca de unde nici nu gandeam mi-a venit salvarea.
                           O sora am si Dumnezeu sa-i dea multa sanatate.
                           

[valentina]

                                           Intristare
    "Intristarea mea este valul intunecos al marii,pe care o putere necunoscuta il impinge afara din adancuri nemasurate.
    Inima mea este o stanca batuta vesnic de vant si furtuna.
    Lacrimile mele sunt boabe de roua ce stralucesc pe florile intredeschise,nu sunt margaritarele ce atarna de genele lungi ale amantilor;nu sunt margele de opal scanteind in soare."...
          "Undeva,poate in mine ,bate o inima si se zbate un dor."

   

[valentina]

           Buna seara,...Stefania-"mami ,mai avem putin si incepem gradinita."Ana si Stefania,doua fetite,surori,vor merge in acest an impreuna la gradinita.
           Pe dat de 20-09,il voi suna pe doctor,sa vedem ce facem,intai analizele,apoi probabil urmeaza operatia.Nu e este foarte grea,dar nici usoara,e intre,asa mi-=a spus doctorul,si in functie de Ana,de comportamentul organismului ei,vom iesi mai devreme din spital.Imi este teama de comportamentul Anei,de dupa operatie.Am trecut cu amandoua prin momente mai delicate,dar ista e  cel mai delicat,operatia Anei.Imi este frica,mie imi este frica,ea este inca mica si nu stie ce o asteapta.

[valentina]

      Au inceput gradinita,ii place si Anei,dar ca de obicei plange ca vrea cu mami la servici.A stat prea mult cu mine si de aceea ,ii este tare greu fara mine.
      Dar iaca ,acum iar s-a dezobisnuit de a merge la gradi,pentru ca m-am internat ambulatoriu si i-am facut iar o serie de analize.La "Grigore Alexandrescu"-sectia chirurgie,marti,28-09-2007,la ora 12.30 ,a fost luata in sala de operatii.Nu a fost o operatie foarte grea,dar,eu ,ca mama,si ea ca si copil,am trecut ,pentru prima data prin ceva atat de "dificil".Imi puneam oserie de intrebari,imi faceam un milion de griji la cum va reactiona dupa trezire.Au tinut-o la reanimare in acea seara,mi-au adus-o a doua zi,pe la 12.00-mi-au adormito,perfuziile erau prezente,epidurala,inca ii mai era prezenta,pentru dureri,drena,tot ce este nevoie la o operatie de rinichi.Ea ,insa,a avut megaureter,pur si simplu i-au taiat din el,o alta fetita Diana ,Doamne,cat a putut sa sufere,din cauza durerii si a fricii.Ii era pur si simplu frica sa mai mearga,cred ca pentru o perioada una de timp a ramas marcata de aceasta operatie.Sper sa-si revina atat fizic,dar mai ales psihic.Ana mea e o luptatoare,poate si fiindca nu a fost chiar asa de"traumatizanta",luarea din camera si anestezia.Dianei i-au facut preanestezia si au si luat-o in sala,Anei ,mai intai i-au dat doua supozitoare ,au ametito un pic si abea apoi au bagat-o in sala.Diana era mai mare si se lua intr-o anumita ordine,dupa varsta,cei mai mici primiii si abea apoi cei mai mari,doar daca nu era o urgenta ceva.Mama Dianei aplans tot timpul cat a durat operatia,in aceeasi situatie a mai fost o mamica al carui baiat a fost operat tocmai pentru a se afla de ce sufera.Voma intr-una,nu se stia de la ce anume,la analize nu reiesea nimic,cat se mai chinuia si baiatul acela,mama lui era inebunita,nu mai suporta nesiguranta ca ziua urmatoare copilului ii va fi la fel de rau,sau mai bine?
        Ana ,a inceput sa mearga,din a patra zi,si chiar era o nazdravana.Alerga pe coridorul spitalului,chiar daca nu era prea indicat,dar acum slava Domnului suntem bine si suntem acasa.Pe mama Dianei am sa o mai sun sa o intreb cum se mai simte cea mica.Sper ca macar fizic sa fie mai bine si-mi doresc sa-si revina si psihic.Cand ne-am externat se externau si baiatul cu "chisturi mezenterici"-pana la urma asta au descoperit.Se simtea mai bine,sper sa le fie tuturor din ce in ce mai bine.Toate ziceau ca sunt o fire tare,poate ca au dreptate,dar cred ca trebuie,am doi parinti de care trebuie sa am grija,doi socrii,doua fete ,un sot si multe alte lucruri de care trebuie sa am grija.Asa ca trebuie sa fiu tare,pentru ei si pentru mine.Chiar daca uneori nu ma simt prea bine,sunt constienta ca trebuie sa-mi fac si eu unele analize,si asta cat mai curand.

[valentina]

    5-08-1996-Am intrat si eu pe podium.Am avut doua costume.A fost frumos.
Aveam cateva reguli,cum spunea Emil,de aur.Unele erau bunicele dar celelalte erau de prost gust.
    "Credeam ca dragostea te face fericit.Dar nu-i intotdeauna asa...uneori te face...dar,alteori cand iubesti prea mult,se intampla sa renunti la tine.Si atunci nu mai esti fericit."
    "Nu poti iubi pe cineva fara sa-ti asumi riscul de a fi ranit."Cam asa mi s-a intamplat si mie.Am dat totul pentru un strop de fericire,de iubire.Nu-mi pare rau,au fost si clipe frumoase,dar multe lacrimi care le-am varsat pentru acea iubire.Am stiut sa ma feresc de multe probleme,dar iubirea mi-o doream in viata mea,si cand a aparut,m-am amanetat ei,toata,si-atunci am inceput sa sufar.
    Vreau sa spun ca nu exista fericire deplina,doar daca se intalnesc acele jumatati care se completeaza,altfel iubirea doare.
   

[valentina]

       Sunt o femeie casatorita,mama a doua fete.Si ce daca?
Mai zilele trecute imi apare pe mess o adresa de id care habar nu aveam a cui este.El,pentru ca este vorba de un"el",imi spune ca ma cunoaste de foarte mult timp si ca ar vrea sa ne intalnim,ca ar fi inebunit dupa mine(numai tampenii desigur),ca vrea acel ceva.El casatorit desigur,dar,la unii barbati nu conteaza nimic.Eu deasemenea casatorita,i-am zis ca pot sa vorbesc cu el daca vrea,insa la ce-i era lui gandul nici sa nu creada ca s-ar fi putut petrece asa ceva.
       

[daniela]

mi-am facut putin curaj si am spus sa povestesc un colt din viata mea.am trecut prin multe dar apele s-au limpezit sa spun asa.am avut parte de o poveste frumoasa care nu s-a terminat frumos stiu o sa spuneti e mica ce stie ea  sau ceva de genul.aceasta poveste s-a consumat cu ceva timp in urma mai precis cu vreun an jumate in urma.
l-am intalnit la petrecerea unui prieten mi-a placut de el cum l-am vazut m-a atras ca apoi sa imi propuna sa fiu prietena lui,eu am acceptat si apoi au urmat vreo 3 luni frumoase eu aveam vreo 18 ani si ceva,parea sa tina la mine ma suna ieseam ma indragostisem de el era aproape totul pentru mine eram in stare sa fac orice pentru el,ne vedeam mai in fiecare zi stateam de vorba seara mai mereu,aveam incredere in el mi-a propus cu el l-am refuzat de cateva ori i-am zis sa ma mai lase o sa decid eu cand o sa fiu pregatita,si abia dupa 4luni am acceptat sa fiu cu el.dupa ce am fost cu el relatia incepuse sa mearga mai bine asta a durat vreo luna,el isi gasise un loc de munca unde termina tarziu si abia atunci ne puteam vedea seara,mai avea si liber cand ne vedeam in timpul zilei.
pana cand mi s-a parut mie ca scartaie:el nu prea raspundea la telefon,ba mai imi raspundea un prieten si imi spunea ca e ocupat si nu stiu ce alte chestii.
si dupa ce mi s-a intamplat asta am stat de vorba i-am spus sa fie cat se poate de sincer sa nu ma minta ca nu are rost,imi spunea ca e obosit si ca are treaba multa minciuni.
apoi am vazut ca nu se schimba bun atunci am schimbat eu foaia,faceam ce facea si el mai imi inchideam telefonul mai spunea ca sunt obosita asa,la un moment dat ajunsesem la pace adica vorbeam ne vedeam totul era ok,si ii spusem inainte de a face pace daca se mai intampla ceva de genul sa imi raspunda altcineva la telefonul lui o sa se termine.
si asta s-a intamplat intr-o seara am sunat o gramada pana a raspuns un prieten care mi-a spus ca "nu este acasa este pana jos".
si banuielile mele ca ar mai avea pe cineva uite ca s-a adeverit dar nu banuiam asta de foarte mult timp si vorbisem cu el despre asta il intrebam daca nu are sa-mi spuna ceva si el imi spunea ca nu bine daca el e asa de sigur bine.
si dupa seara aceea urmatoare seara m-a sunat el era tarziu si eu il mai refuzasem de fapt chiar nu putusem sa ies pe afara  si mi-a zis ca daca nu ies pe afara s-a terminat tot el ma ameninta.si eu i-am spus mai bine ii punem punct aici terminam cu tot cu amenintari si gata.si i-am dat un sms apoi si i-am spus ca s-a terminat sa uite de mine.
si uite asa odata cu terminarea acestei relatii am devenit si eu mai realista am coborat cu picioarele pe pamant incep sa ma gandesc"oare exista dragoste adevarata?"
au trecut doi ani si tot realista sunt inca sunt in cercetare sa aflu raspunsul la intrebare.
a folosit la ceva relatia asta in primul rand m-a facut sa fiu reallista si sa-mi dau seama caci oamenii nu au o singura fata pot avea mai multe.de aceea va  spun si voua aveti grija pe cine va alegeti,de fapt vad ca majoritatea de pe site si-au gasit deja jumatatea.iar celor ce nu si-au gasit-o SPOR LA CAUTAT!
va pup

[valentina]

          SUNT SI NU SUNT.Ma vad si parca nu sunt eu.Doresc ceva,nici eu nu stiu,poate ca asa se-ntampla,sa-ti doresti uneori cate ceva si sa nu poti sa-l ai.
          Imi doresc sa ma cunosti,sa ma traiesti,sa ma mangai,sa ma saruti,sa ma doresti asa cum te doresc si eu.Sa-mi fi acel ceva al vietii,sa-mi fi fericirea sufletului meu ,sa fi.
          Iubeste-ma,strange-ma-n brate,saruta-ma,ia-ma si bea-ma,imbata-te de mine,iubeste-ma cu frenezie,iubeste-ma,doreste-ma,cauta-ma...Vezi poate ai sa ma gasesti in cele din urma...cauta-ma!

[valentina]

       Sunt uneori melancolica.Stiu ca nu prea e bine,cad uneori atat de adanc in melancolie,incat cu greu imi mai revin.Acum la inceput de an,02.01.2008 ,sunt fericita,sunt poate mai optimista,mai plina de incredere in fortele mele,mai deschisa ...Ma simt iubita,si sunt,nu am a ma plange,ma simt dorita,si este adevarat,ma simt altfel.
       Am fost si sunt un OM,ma bucur de asta ,sper ca intotdeauna,din putinul pe care-l am sa daruiesc si altora mai putin norocosi.
       Doamne ajuta-mi in toate mie si celor din jurul meu.Te iubesc si-ti multumesc pentru ca exist.

[valentina]

         Vineri 25.01.08 am internat-o pe mama.Eh,boala mai veche care a recidivat,pentru ca mama mea e foarte incapatanata si nu vrea sa continue tratamentul.
         Iar acum,poate este prea tarziu!Nu stiu,asteptam rezultatele analizelor.Cu toate ca din cele ce mi-a spus doctora nu prea sunt vesti bune.Acum cum vrea Dumnezeu,insa daca scapa nu-i mai dau drumul sa plece de langa mine.
         De aceea sunt in asteptare,sunt suspendata intre trecut si viitor...care va fi finalul?Vom trai si vom vedea.
         Mama mea draga care nu vrea sa asculte de nimeni si de nimic,care face numai cum crede ea ca e bine(chiar daca nu e bine pentru ea).

[valentina]

"Am luat lumină dint-un arc de lună
Şi floarea cald-a sufletului meu
Şi le trimit spre tine ca să-ţi spuna
Un cantec coborât din curcubeu.

Nu am nici flori şi nici coroană
De aur de argibt să fii crăiasă
Ci doar cuvântul eu ţi-l dărui, doamnă,
Când primăvara-n suflete se lasă.

E-n el şi dor şi drag de flori şi soare
Şi şoaptă blândă de matasă
Primeşte, doamn-a sufletului floare
Ce-nfiorata-n palme ţi se lasă. "

     leonis-valentiniana