10 Octombrie, 2025, 08:19:58 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Ce am alege sa le oferim copiilor nostri?  (Citit de 18264 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

06 Ianuarie, 2007, 05:02:37 p.m.
Citit de 18264 ori
Offline

Lady Allia



 Ma gandesc de multe ori la cat eram de fericita cand eram copil si mergeam la bunici...departe de tot ce inseamna "civilizatie"... Nu imi amintesc sa imi fi dorit acolo altceva decat niste pantalonasi scurti, un tricou si multi prieteni cu care sa ma jos si sa facem multe..., cat mai multe nazbataii.
 Mi-am pus de multe ori intrebarea..."daca as avea posibilitatea sa ii ofer copilului meu tot" sau "sa ii ofer copilului meu strictul necesar si o viata plina de liniste si frumusete"...ce as alege?
  Nu stiu..., dar ma tot intreb de ce acuma o casa undeva departe de oras...unde sa ai toate conditiile nu mai place...?, nu mai este la moda...?
 Ma intreb de ce parintii au tendinta de a-si duce copii in orase cat mai mari, cat mai pline de poluare (de tot felul...)..., decat sa aleaga un loc linistit ?
  Nu stiu..., dar acestea sunt cateva din intrebarile mele referitor la cresterea sanatoasa a unui copil....
  Voi....ce credeti?...ce ati alege?...ce ati face?...





06 Ianuarie, 2007, 05:40:59 p.m.
Răspuns #1
Offline

ONLY DESIRE


parintii mei au fost foarte grijulii si nu m-au lasat sa stau la bunici vara.dar pe atunci si orasul imi oferea posibilitatea sa fiu copil.am avut o copilarie fericita pentru ca am fost lasat sa fiu copil.asta am sa le ofer si eu copiilor mei:posibilitatea de a fi copii.cum voi reusi? probabil voi incerca sa le fac cunoscuta treptat civilizatia,sa nu-i invat cu o viata comoda......sa petreaca tot timpul liber in fata calculatorului,etc.nu stiu daca voi reusi...dar cu siguranta voi face tot posibilul!
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

07 Ianuarie, 2007, 12:02:56 a.m.
Răspuns #2

crocantzel

Vizitator
Sa fii parinte e extrem, dar extrem de greu. Nu am copii, dar observ la cei doi frati ai mei care au. E normal ca vrei ca parinte sa oferi copiluluim tau tot ce e mai bun, sa-i oferi o viata minunata. Si pentru asta nu exista manuale sau specialisti. Pentru asta exista EI, cei care te zamislesc din dragoste si care te cresc din dragoste. Cand reusesti sa pui interesul lui inainte de tot reusesti sa`l cresti cum trebuie. In cazul asta, iubirea chiar e cel mai bun sfatuitor.

07 Ianuarie, 2007, 12:03:17 a.m.
Răspuns #3
Offline

Miss M.


         Cu adevarat interesanta aceasta tema de discutie ! ... cu atat mai mult cu cat eu insami sunt mama si nu ma pot lauda ca le stiu pe toate intr-ale educatiei copiilor ... sper sa am cate ceva de invatat de pe aici .
         Cat despre a oferi totul din punct de vedere material sau doar strictul necesar dar o viata linistita si frumoasa --- pot sa zic ca din acest punct de vedere am invatat cate ceva din cele vazute la altii : am o nepotica in varsta de 11 ani , in general primeste mult mai mult decat are nevoie dar cu ocazia Sarbatorilor intotdeauna primeste saci de cadouri , fara nici o exagerare , cadouri de genul telefon mobil , laptot , si nu mai intra in discutie papusi , castele , etc ... anul asta am asistat la o situatie atat de jenanta ca nu-mi venea sa cred ... parintii ei ii pregatisera si de aceasta data o mare surpriza un set cu bebelus in marime naturala care plange , face pipi , etc ... scaun de papa , patut si carucior toate pt acel bebe DAR pentru ca au comandat acest set in Elvetia nu a ajuns pachetul la timp ca sa-l primeasca fetita de Mos Niculaie asa ca parintii i-au luat in graba un set papusi witch (deloc ieftine de altfel) , o pereche de blugi , bluze , dulciuri , etc ... Reactiei copilului la toate cele primite a fost : aaaaa ... papusi Witch ... IAR ??? Si avea pe fata expresia unui copil extrem de dezamagit , nu a lipsit mult timp pana cand a bufnit-o plansul ! ... Am fost de fata la toata aceasta scena , nu va pot spune cum m-am simtit ... am ramas stupefiata ! Cum se poate sa nu fii multumit , sau macar sa te prefaci multumit de dragul parintilor tai ?... Mi-a fost greu sa am o reactie fata de oricare dintre parti , copilul era dezamagit de cadouri iar parintii de reactia ei la cele primite !
            In concluzie ... stiu ca e normal ca orice parinte sa-si doreasca sa-i ofere copilului sau tot ce vrea DAR totul trebuie sa aiba o limita pentru ca , in general , atunci cand obtii tot ce-ti doresti ajungi sa fii tot mai greu de satisfacut si , mai ales , ajungi sa nu mai pretuiesti ceea ce ai pentru ca tot timpul altceva va fi mai bun , mai interesant , mai modern, etc ... si in felul asta invatam copilul sa fie superficial nu numai cu lucrurile pe care le primeste ci si cu viata , cu oamenii cu care intra in contact ... acest lucru l-am observat tot la aceasta fetita ... pentru ea un om este bun daca ii aduce cadouri scumpe , nu se joaca cu toti copii pentru ca nu toti au jucarii frumoase ca ea ... etc .    
          Limita conteaza ! Este important sa ne invatam copii sa pretuiasca lucrurile pe care le au , indiferent de valoarea lor materiala , sa incercam sa le facem cadouri distractive dar si utile pe cat posibil ... sa ii invatam sa judece oamenii din jur dupa valori reale nu materiale !
          Despre mediul potrivit in care sa-ti cresti copilul ... si eu as prefera la tara unde aerul este curat si fructele si legumele sunt proaspete insa trebuie sa ai si posibilitate pentru ca mi se pare chiar dificil atunci cand depinzi de un loc de munca care este in oras , familie , prietenii , unora le este greu sa renunte la anumite avantaje oferite de viata citadina .
          Pana mi se va indeplini visul de a avea atatia bani incat sa aleg orice stil de viata imi doresc am sa-mi educ copilul in asa fel incat sa faca fata , cat mai usor posibil , lumii in care traim ... si asta implica foarte multe . Trebuie sa-l inveti sa fie un om sincer , modest , ambitios , sociabil cu cei din jur , echilibrat ...
         Parerea mea este ca noua , parintilor , ni se datoreaza o parte semnificativa din ceea ce vor deveni copii nostri asa ca trebuie sa fim constienti de responsabilitatea pe care o avem in educatia lor . Trebuie sa le ghidam cu grija si atentie pasii prin viata pana in momentul in care ii vom fi invatat deja sufiecient incat sa se descurce singuri !

Si ca sa raspund si la intrebarea care face obiectul acestui topic ... eu zic sa le oferim copiilor nostrii                                    dragoste si educatie , mai inainte de orice altceva !
« Ultima Modificare: 07 Ianuarie, 2007, 12:12:53 a.m. de lovergirl »
" Da-mi , Doamne , seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba , curajul sa schimb ceea ce se poate si intelepciunea sa inteleg diferenta ! "

07 Ianuarie, 2007, 09:17:58 p.m.
Răspuns #4
Offline

valentina


        Chiar interesanta.Eu am doua fetite.
        Uneori ma intreb de ce nu exista si o scoala pentru parinti,care sa fie in pas cu tot.Traim in secolul vitezei.Acum gandesc mult mai bine si sunt cate unii foarte precoci (sper ca-i bine cuvantul).
        Sunt uneori situatii cand iubirea nu-i de ajuns.Si nu nu vreau sa le ofer chiar totul asa pe tava.Vreau sa le castige prin munca,jucariile,desenele,etc.
       Cea mare e la gradinita,educatoarea se ocupa cu foarte mare atentie de toti,ii pune sa invete poezii,ii pedepseste atunci cand gresesc si sunt de acord.
      Voiam sa spun ca daca nu-mi invata o poezie la timp pentru gradinita nu-i indeplinesc nici eu o dorinta,adica dupa fapta rasplata,ceva de genul asta.
     Imi doresc sa fie cat mai cuminti,dar sunt copii si sunt inevitabile nazdravaniile,dar nu din cele mari.
    Stam la curte,avem o curte mare cu pomi,fara animale domestice,doar caini.
    Le-am creat lor si noua un mic paradis,nu-i cine stie ce dar vara si primavara e foarte frumos cand totul e verde.Ne plac florile(avem destul de multe)si de cate ori am stat prin curte sa fac curatenie si sa am grija de flori fetele sau oferit singure sa ma ajute,nu le-am impus eu sa faca acest lucru.Cred ca asta e important intr-o relatie de parinte si copil.Sa nu impui copilului sa faca ceva fara sa vrea.As vrea sa nu mai fie atata poluare dar din pacate stam intr-un mic orasel circulat destul de mult.Bunicii (parintii sotului) tot la casa dar langa noi in acelasi orasel mic,insa avem rude la munte,la tara,unde mai mergem uneori pentru a inspira putin aer nepoluat.
« Ultima Modificare: 08 Ianuarie, 2007, 10:27:42 a.m. de valyusck »
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

07 Ianuarie, 2007, 09:21:28 p.m.
Răspuns #5
Offline

Escu

Global Moderator
       .
      Voiam sa spun ca daca nu-mi invata o poezie la timp pentru gradinita nu-i indeplinesc nici eu o dorinta,adica dupa fapta rasplata,ceva de genul asta.
   

Din cand in cand mai indeplineste-le cate o dorinta, fara sa fie necesar sa faca ceva pt asta.Nu de alta, dar sa nu le intre in reflex ca pentru a primi ceva trebuie sa faca neaparat ceva.E cu dus si intors, ai mare grija.
Let's put a smile on that face!

07 Ianuarie, 2007, 09:26:34 p.m.
Răspuns #6
Offline

Semiramis

Global Moderator
copii trebuie educaţi şi cu inima; şi cu raţiunea; şi cu sufletul. dar în aşa fel încât să nu gândim cu inima când a luat o notă proastă la şcoală sau cu raţiunea când au venit murdari de pământ în genunchi. trebuie să existe un echilibru. bineînţeles, aste ne obligă şi pe noi să avem o educaţie şi nisţe standarde, o coloană vertebrală.
copii trebuie să trăiască alături de părinţi, iar părinţii să fie un exemplu. trebuie duşi în vacanţe departe de poluare, dar nu toţi ne permitem case de vacanţe. e o responsabilitate mare să ne educăm copii, din această cauză nu trebuie să dăm greş.
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

07 Ianuarie, 2007, 10:48:19 p.m.
Răspuns #7
Offline

viulian

Administrator
Mda... eu nu am copii, m-ar cam tenta sa am dar nu sunt pregatit inca.. Nu ma simt gata sa fiu tata - mai am ceva egoism de cheltuit/satisfacut pana cand o sa fiu pregatit sa las de la mine.

Ce sa zic.. am citit multe despre greselile parintilor. Lipsa de afectiune fata de copil mascata cu cadouri scumpe, educat copilul asa cum de fapt parintele si-ar fi dorit sa fie el educat - ignorand insa faptul ca personalitatea copilului nu e o copie la indigo a parintelui, samd.
Daca o sa fiu nervos si n-o sa am chef de nimeni n-am sa joc teatru (copilul simte prefacatoria si se va indeparta de mine) si am sa-i zic in fata sa-mi dea pace. Daca am chef sa petrec timp cu el o sa o fac din toata inima, oferindu-i neconditionat iubirea mea (ca sa invete ca iubirea este si neconditionata, chiar daca schimburile sociale de obicei implica sa dai tu primul ca apoi sa primesti).

In mare, nu prea e valoros nimic material (din punct de vedere afectiv/spiritual), dar e important si materialul caci fara el nu exista relaxare si liniste.. Va gasi el locul unde sa-si gaseasca linistea, unde sa evadeze.. important cred e sa stie ca ii voi fi alaturi daca va vrea sa ceara ajutorul..

08 Ianuarie, 2007, 01:30:12 a.m.
Răspuns #8
Offline

Lady Allia



   Cand am inceput acest topic nu m-am gandit neaparat la ideea de a locui undeva ci..., la ideea de a ne feri copii de poluarea unui oras. Cand spun poluare ma gandesc inclusiv la "poluarea" spirituala, sociala...la faptul ca intr-un oras copii pana la o anumita varsta sunt foarte expusi factorilor externi: violenta, furturi, droguri, proxenetism...etc
  Cred ca ati inteles genul de poluare la care ma gandeam...
  Consider ca educatia unui copil incepe intr-adevar de la familie, dar din pacate nu putem fi mereu langa ei...atunci cand merg la scoala si se ciocnesc de tot felul de tarabe de ziare unde vad pornografia in toata splendoare ei..., la faptul ca nu putem fi mereu langa ei atunci cand ies de la scoala si sunt asteptati de copii din clase mai mari care le cer bani contra protectie sau alte tampenii... Poate intr-adevar orasul le ofera multe alte alternative bune, dar eu in acest topic vreau sa ating opusul alternativelor sau macar sa vad daca exista o balanta intre ceva bun din oras-ceva bun din afara orasului...daca ma intelegeti ce vreau sa spun...
   Si eu am crescut la oras, dar pe atunci copii inca mai coborau in curtea blocului si se jucau volei, tenis, de-a v-ati ascunselea, lap-tenis...etc
  Acum...din pacate copii nu mai gasesc satisfactie decat in televizoare, in calculatoare, in mobile, in haine la moda... Indiferent de ce i-ai spune copilului tau despre faptul ca acestea nu sunt bune...el va fi intr-un fel de dezavantaj... De ce? Traieste intr-o societate in care toti in jurul lui au asa ceva...l-ar izola oarecum...

  Acestea sunt alte cateva probleme pe care incerc sa le ating..., pe care in sufletul meu as vrea sa le rezolv...

  Cat despre problema cu recompensa...Fara recompensa...(de orice fel) copilul se va simti oarecum frustrat (pana si adultul simte la fel)... Cand un copil face ceva bine trebuie gasita o metaoda de a-l recompensa...Ceva, care ca si parinti ar trebui sa stim ca l-ar bucura, i-ar da un oarecare elan.
  De exemplu, eu imi trimiteam fratii sa cumpere sifon... :)...(normal ca la inceput i-am urmarit...desi era chiar in scara blocului... :) :) :)...) si i-am invatat ca daca fac ceva...orice...primesc ceva in schimb..., dar...atentie...nu pentru ca au cumparat sifon ci...pentru munca. Ei erau micuti si au invatat ca munca este recompensata. Ma tarziu au stiut ca "serviciul" prescolarului era gradinita si activitatile extra..., apoi cand au fost la scoala aveau "servici"...scoala. Acum sunt mandra! Niciodata nu asteapta bani pentru ca au facut ceva ci...pentru ca au muncit ceva!
  Si..., pe moment cam atat...mai revin...




08 Ianuarie, 2007, 02:23:16 a.m.
Răspuns #9

diana_nistor

Vizitator
Sunt de acord cu faptul ca uneori copii trebuie recompensati pentru munca, oricare ar fi formele ei. :) Exista, insa, chiar si in asta un anumit risc pe care ar fi bine sa il evitam atata cat ne sta in putere:
Vorbeam cu o prietena care are un baietel de 8 ani. Ea ii da baietelului cate ceva, o recompensa, de regula bani, ori de cate ori el face ce ii cere mama lui. Asa, copilul invata ca pentru orice isi doreste trebuie sa munceasca. Da, pana aici e frumoasa ideea. Dar riscul de care vorbeam e ca acest baietel sa creada ca totul poate fi obtinut astfel si sa astepte mereu sa i se rasplateasca eforturile. Ori, parerea mea este ca un copil trebuie sa stie ca in cadrul familiei si el are datorii fata de parinti, asa cum si parintii au datorii fata de el.
Chiar daca mama sau tata refuza sa ii cumpere jucaria dorita,(dintr-un motiv sau altul, poate chiar din lipsa banilor), copilul nu inseamna ca trebuie sa inceteze sa isi asculte parintele. Un copil trebuie invatat sa fie recunoscator pentru ceea ce primeste de la parinti, indiferent ca e mult sau putin. Si recunostinta lui se manifesta in primul rand prin ascultare. Si asta cred ca doar pana la o anumita varsta (12-13 ani).
Sunt parinti mai bogati, care le cumpara copiilor lucruri mai de soi, sunt parinti mai saraci care nu pot face acelasi lucru, dar ascultarea din partea copiilor nu cred ca trebuie sa fie direct proportionala cu starea materiala a parintilor. Daca vor reusi sa inteleaga ca rasplata primita e pe masura posibilitatilor parintilor lui, sunt absolut sigura ca acel copil va fi ascultator in continuare. Dupa varsta pe care am apreciat-o mai sus cred ca un copil va trebui doar indrumat, calauzit spre ceea ce am vrea sa facem din el. Daca ii mai punem in cale si o "trambulina" cu care sa se desprinda de noi, de parinti, cred ca misiunea e cam incheiata. Dar cred, totodata, ca peste toate tratatele de educatie a copiilor pe care am incerca sa la le folosim ca sabloane, pentru copii e mai important ceea ce suntem noi, familia lui, si mai putin ceea ce ii vorbim...

08 Ianuarie, 2007, 10:38:35 a.m.
Răspuns #10
Offline

valentina


      Eu mi-as dori sa nu mai existe atata violenta.Dar marile puteri gandesc altfel.Iar la televizor nu mai vezi si tu nimic in afara de filme de groaza,de filme cu razboi,teroristi etc.Si inainte erau filmele cu indieni,dar parca nu emanau atata rautate cum se intampla cu cele din ziua de azi.
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

08 Octombrie, 2007, 04:58:49 p.m.
Răspuns #11
Offline

viulian

Administrator
Un film interesant (mi s-a parut super, mai ales pentru parinti).

http://www.icouldnotmakethisup.com/you-should-really-talk-to-your-daughter/

(pentru cei care nu stiu Engleza, concluzia filmului este: Ar trebui sa discutati cu fetita dumneavoastra inainte ca industria 'infrumusetarii' sa o faca).

09 Octombrie, 2007, 09:31:27 a.m.
Răspuns #12
Offline

Lady Allia



"Ar trebui sa discutati cu fetita dumneavoastra inainte ca industria 'infrumusetarii' sa o faca"

Talmud spunea atat de frumos ceva..., ceva ce mie mi s-a implementat in suflet si in minte ca si o rugaciune:


"Cand iti educi fiul, educi si fiul fiului tau." (Talmud) 

Ar trebui dragul meu Iulian ca fiecare parinte sa discute cu fetita sau baiatul lui inainte de a o face altcineva. La urma urmei NIMIC si NIMENI nu ar trebui sa fie mai important pentru un parinte decat COPILUL sau!!!
Daca nu am inteles INCA acest lucru...e mai bine sa mai asteptam pana sa ii avem!

Ar trebui sa nu mai fim atat de preocupati de multe altele si sa stim ca inainte de toate educatia si discutiile cu copii nostri sunt adevaratele trambuline si aripi ale acestora in viitoarea societate.
Ar trebui sa stim sa fim langa ei si nu doar sa stim ca ei sunt bine, ca sunt acasa, ca bunica sau bona are grija de ei..., iar noi castigam bine si nu le va lipsi nimic.
Ar trebui sa ne aducem aminte cat sufeream fiecare dintre noi cand parintii nostri erau prea ocupati sau prea obositi sa mai discute cu noi atunci cand noi am fi discutat cu ei.
Problemele copiilor uneori sunt banale, dar sunt banale pentru noi, pentru ei acele probleme insa sunt importante si de cele mai multe ori trebuie sa stim sa acceptam ideea ca si copii au problemele lor - manuta papusii s-a rupt - iar ASTA este o problema pe care trebuie sa o luam serios in seama si sa o tratam cu cea mai mare seriozitate - copiilor nu le place sa nu fie luati in seama si cu atat mai mult vor trebui tratati ca si de la persoana la persoana.
Ar trebui...sa stim sa fim parinti!
........................

Frumoasa concluzie Iuliane , frumos raspuns si ma bucur ca esti preocupat de ceea ce va fi sa fi intr-o zi!
Si...dupa cum iti spuneam odata...: nu ma indoiesc nici o clipa ca vei STII sa SIMTI sa fi un parinte desavasit!!!  :-*




09 Octombrie, 2007, 11:16:42 a.m.
Răspuns #13
Offline

Escu

Global Moderator
Talmud traia in vremurile lui, nu stiu cat de bine s-ar potrivi "invataturile" acestui evreu la zilele noastre, sau la vremurile care or sa vina. Fiecare ar trebui sa-si educe copilul asa cum crede de cuvinta. Cu siguranta grijile si problemele parintelui cantaresc mai mult decat cele a predecesorului sau. Lumea a evoluat si odata cu ea si experienta oamenilor. Ar fi bine sa iti educi copilul dupa ce ai acumulat in viata, venind mereu cu completari.
Copilul vede si asimileaza multe. Iti imprumuta din comportament si din vocabular, toate astea pana incepe sa isi dezvolte o identitate proprie. Cand o va face, o sa vrea sa aiba parte de libertate si independenta. Important este ca trebuie sa si le castige, nu sa beneficieze gratuit de ele.
Nu ar trebui sa stim sa fim parinti, ci sa invatam in fiecare zi. Un prieten imi zicea dupa ce s-a nascut primul lui copil: "nu exista in viata o provocare mai mare decat un copil". Eh, o sa intelegem fiecare atunci cand o sa devenim parinti.
Let's put a smile on that face!

09 Octombrie, 2007, 12:36:57 p.m.
Răspuns #14
Offline

Lady Allia



"Eh, o sa intelegem fiecare atunci cand o sa devenim parinti."

 ;) :) asa este Escule! Ai perfecta dreptate!