Bună ziua tuturor,
La introducerea asta mă simt ca la o şedinţă de alcoolici anonimi sau ceva similar, doar că obiectul discuţiei aici se pare că este să continuăm să facem ceea ce facem acum (adică să incercăm să fim veşnic îndrăgostiţi), nu cum să ne scăpăm de o dependenţă.
O idee despre ceea ce sunt eu: o femeie cu chef de viaţă, uşor derutată de la o vreme incoace, cu capul în nori (roz) şi nici picioarele nu sunt tocmai pe pământ, deoarece plutesc
Ultima dată am simţit toate astea acum 12 ani, când am rupt o relaţie de aproape 4 ani si care m-a afectat foarte tare. Mi-am construit o carapace foarte stabilă, în care nu putea intra nimeni, nici măcar cu voia mea. Am fost rece si distantă, calculată şi hotărâtă, dură dar politicoasă, săritoare dar totuşi nu mă implicam. Eram psihologul preferat al amicilor la ananghie, al inimilor frânte din cercul de prieteni, eram „consilierul matrimonial” al perechilor cu probleme de cominucare.... Până a intrat cineva cu picioarele înainte în carapacea mea şi mi-a dat de înţeles că locul meu nu era acolo, în carapace.
Am fost până nu demult o persoană sceptică si ironică, nu credeam decât in ştiinţele exacte, matematica mi se părea sensul vieţii
Uitasem cum e cu fluturaşii ăia din burtă, uitasem cum e să mergi prin viaţă cu ochelari roz, uitasem ca există oameni care stiu să iubească, uitasem ca nu se rezumă totul la existenţa fizică şi materială... Uitasem atâta de multe lucruri! Dar a venit Făt-Frumos călare pe calul alb şi mi-a deschis ochii, mi-a luat minţile, m-a ridicat la cer şi mi-a adus la suprafaţă partea mea care era cel mai greu de găsit: cea sensibilă!
Pe voi v-am găsit întâmplător şi am citit multe dintre discuţiile şi poeziile voastre, mă bucur ca existaţi, mă bucur că mă primiţi şi vreau să vă asigur că voi schimbaţi lumea! Oameni ca voi, ca NOI, fac din lumea asta un loc bun de trăit!
Pentru că merităm!
Cruella
Subiect: ma cheama Cruella (sau nu) si sunt indragostita :) (Citit de 5851 ori)