VANT LA PUPA - SARUTUL MARILOR

[Diana Nistor]

Ma trezisem cam morocanoasa azi dimineata. Inca imi rasunau in urechi povestile capitanului care se amestecasera peste noapte cu griji, amintiri, planuri si toate astea se transformasera in visuri ciudate ale caror sens vroiam sa il aflu dar… altadata!  Prea imbietor mirosul de cafea si al gustarii cu iz dulce si coaja de lamaie care se pregatea in bucatarie. Iar vinurile Capitanului imi facusera un gol in stomac…  
M-am alaturat repede celorlalti  3 membri ai echipajului nostru ca… vorba aia “la placinte…inainte!”.  
“E amiaza déjà!” spuse Semiramis molfaind o ultima inghititura de clatita facuta de Ezo. Continua sa stea tolanita pe punte intr-o pozitie care numai comoda nu mi se parea. “Ce repede trece vremea!” mai adauga.
“Tii minte cat ii placeau clatitele lui Bruno?” intrebai. Semiramis imi raspunse cu un suras lamuritor in coltul gurii. "Intotdeauna ii facea Escu portie speciala!"
“Am vorbit cu Aridana” – ne informa Ezo intr-o vreme, dupa ce se asigura ca ne-a placut dejunul pregatit de ea cu atata daruire. “Ne asteapta in Constanta”, a mai spus ea cu bucurie in priviri.
Capitanul … era la carma. Se uita in zare cu o nerabdare in priviri care depasea intelegerile mele. “De unde focul asta de a ajunge acasa?!” – m-am intrebat in gand fara sa imi dau seama ca ma incruntasem.  Tineam harta Desdemonei pe genunchi si  priveam cu jind la locurile pe care inca nu le vazusem.
“Capitane, esti sigur ca vrei sa mergem acasa? Si mie mi-e dor de Romania, dar parca inca nu destul….” Am indraznit sa intreb intr-un tarziu si am zambit gales, sperand sa nu il fi suparat cumva.  Intr-o clipa toti ochii s-au indreptat spre mine si am simtit ca ma fac miiica – mica dar ma felicitam totodata pentru curajul avut.

[Semiramis]

bune clătite a mai făcut ezo. bine că am fost puţini, că altfel nu făcea faţă la învârtit clătitele în tigaie. oare cât om face până în port la constanţa? oricum, mai mult de două zile nu stăm. am trimis porumbeii călători înaintea noastră cu veşti pentru vechiul echpaj. diana cam mustăceşte. parcă n-ar lua drumul constanţei, s-ar mai plimba o vreme. dar să o văd eu pe timp de furtună cum ne chinuim în patru să ţinem corabia asta într-o poziţie decentă pe valuri...
am luat nişte iarbă din port de la un marinar care a venit din jamaica. îi mai las un pic să savureze cafeaua şi le bag o ţigară sub nas. să le vină cheful de navigat şi dianei dor de casă.
mai bine mă duc sa fac rost de nişte ouă. şi de nişte carne de pasăre. şi caşcaval. dacă mă gândesc bine, le fac nişte paste la prânz. oricum, ar trebui să o iau pe ezo cu mine sa facem plinul în camară. pentru că nu am de gând sa stau să pescuiesc în apele mării negre. cine ştie ce sirenă mai prind. şi am înţeles că nu sunt comestibile.
mai trebuie să iau ceva medicamente...
ah, ce mi-ar plăcea să navigăm apoi din constanţa spre africa. ia să le propun.

[Aisa]

...pentru că nu am de gând sa stau să pescuiesc în apele mării negre. cine ştie ce sirenă mai prind. şi am înţeles că nu sunt comestibile.

Si eu am auzit ca nu-s comestibile dar sunt foarte folositoare in timpul grevelor. Sau asta era din alta poveste

[ARIDANA]

...pentru că nu am de gând sa stau să pescuiesc în apele mării negre. cine ştie ce sirenă mai prind. şi am înţeles că nu sunt comestibile.

Si eu am auzit ca nu-s comestibile dar sunt foarte folositoare in timpul grevelor. Sau asta era din alta poveste

  E tot o poveste,de pe vremea cand grevele erau razmerite  ,iar sirenele racoreau spiritele infierbantate cu povesti si cantece,daca nu racoroase(la Polul Nord,n-am cunostinta sa fi fost vazute sirene,asa ca ele nu stiu a povesti inghetat) parca aluneca mai bine racoarea unei halbe cu un continut rece,ori al unui vin bun pastrat in butoaie pentru asemenea ocazii -ca pescuitul unei sirene   
...am si eu una,care spune ca sunt comestibile,chiar bune la gust,numai ca fac ele ce fac si-si regenereaza coada,nu ca nu le-ar place mersul pe uscat ci din alte considerente
   
  Si,e frumos acum la Constanta,Semiramis...chiar aseara m-am plimbat pe malul marii...
povestesc insa un pic mai tarziu,sa-si faca marinarii vostri siesta,cine stie ce-a mai pregatit Ezo...ori capitanul,asa ajunse vorba pe la noi,adusa de valuri, cum ca s-ar pricepe la gatit,o face doar foarte rar si numai pentru gurmanzi pasionati,fini cunoscatori ...

[Semiramis]

mulţumesc de veşti adriana. aşteptăm următorul porumbel, cu noutăţi. să-ţi faci bagajele, nu mai este mult până sosim. 

[Ezo]

- ...acolo, pe malul marii, am uitat pentru o clipa fiecare de sine insusi si ne-am contopit unul in altul. Ne priveam in ochi ca si cand am fi fi fost singuri printre stancile maronii batute de valuri. Ne tineam de mana, privind in zare, cu vantul batand din fata. Se vedeau corabii in larg... el era acasa, eu eram atat de departe... Insa in clipa aceea, simteam ca apartin acelui pamant, simteam ca locul acela imi era cunoscut, ca si cum as fi fost de o viata acolo... "Cat de fotogenica esti!" imi zicea, fixand obiectivul aparatului pe fata mea care se stramba intruna, jucausa. Bineinteles ca nu stiam ce face, ma pierdeam vesela in peisaj si imi lasasem parul desfacut. Vantul, hapsan, se si grabi sa mi-l incurce, dar el, el ma mangaia usor, si ma tinea strans in brate, protector, de teama ca vantul sa nu-si doreasca mai mult decat privilegiul de a-mi incalci parul dupa bunul lui plac... Acolo, langa valurile furioase ce se spargeau cu zgomot de tarm, a inflorit o iubire...

Urma o clipa lunga de liniste. Capitanul si cele doua gratii ma ascultasera atenti. Probabil se intrebau de ce ma oprisem atat de brusc din povestit...
- Si ce s-a intamplat mai departe? sparse Semi intr-un sfarsit, cu sfiala, tacerea...
- Ce sa se intample? O poveste aiurita. Era ziua mea. Mi l-am ales drept cadou. Poate ca suna un pic egoist... poate ca e egoist, dar mi-am permis de a-mi oferi in sfarsit un cadou pe masura dorintelor mele.
- Pai nu ti s-a oferit singur? intreba cu putin mai multa indrazneala, de data asta, Semi.
- Poate ca da, poate ca nu. Inca mai sunt confuza. Nu regret insa nimic. A fost atat de frumos...
- Oamenii nu isi pot darui lor insile alti oameni... A fost un cadou reciproc. Sa nu te indoiesti de asta. Ai povestit atat de frumos despre el... Trebuie sa fie vorba despre un suflet frumos, adauga Diana.
- Da, ai dreptate, este vorba despre un suflet frumos... Mi-as dori sa fi putut sa vina cu noi. Dar l-a capturat un alt echipaj inaintea noastra. E in insulele Baleare acum...
- Nu-ti face griji, e linistita marea. Sunt sigur ca si el se gandeste acum la tine, ma mangaie capitanul bland pe umar.

Dar eu... mi-as fi dorit ca el sa nu se mai gandeasca. E de ajuns suferinta unui singur gand. Intre timp, vantul sufla usor, corabia inainta, noaptea cazuse de mult, ceilalti se retrasera rand pe rand spre cabine... Eu am mai ramas un timp pe punte, cu mainile in jurul genunchilor, privind stelele... si oglindirea lor jucausa din valurile parca prea calme pentru o astfel de mare...

[Ezo]

Precizare: fotografiile sunt de la Collioure, una dintre cele mai frumoase locatii de pe malul Marii Mediterane daca va intereseaza mai multe ipostaze ale acestui minunat loc (cladirile sunt si ele de o frumusete rara) nu va ramane decat sa-mi spuneti 

[ARIDANA]

...cata sare ramane dupa ce iesi din mare ! Astept sa se usuce si-apoi trimit pescarusul cu vesti Semiramis(asa cred eu,porumbeii au rau de mare  )
  Frumoase valuri si stancile,cat de bine le pun in valoare.

[Paul]

Propun integrarea in corabie... a urmatorilor marinari: Strumfita, Aisa, Angy, Pompierul atomic. Coboram ancora pentru moment. Rog echipajul sa pregateasca noii veniti... Si-apoi... spre alte zari.

[Semiramis]

diana! unde eşti? unde o umbla fata asta?
sunt total debusolată. nu mai ştiu cine e pe corabie, cine de ce se ocupă... ar trebui să strigăm catalogul.
paul, tu de ce te ocupi? pe vremuri erai căpitanul, dacă îmi aduc bine aminte... eu ştiu că eram un fel de vraci...
când ridicăm ancora spre constanţa?

[ARIDANA]

   Urata vreme la Constanta...furtuna o sa aduca iar o gramada de alge,nisipul va fi ud...Off,ce dor imi este de voi... 
Eu spun ca mai aveti timp berechet pentru organizat,intregirea echipajului,chiar si o poveste doua din cele marinaresti.

[Diana Nistor]

"Sunt aici, Semi!" raspund intr-un tarziu chemarii de pe punte.  "Citeam scrisoarea Aridanei... zice ca e vreme urata acasa".  (cred ca, la o adica, Aridana ar fi un excelent "complice" la eventuale planuri... "diabolice"... Muahahahaha!"  imi spuneam si imi vedeam mintea incepand a tese...
"Ce chicotesti acolo?!" Mi-a intrerupt gandurile Semiramis.
"A, nimic! Ma gandeam... asa... ca ideea ta cu Africa e adevarata ispita si ca ar trebui sa luam o hotarare cat mai repede intrucat m-am saturat sa aud "Coboram ancora!" si imediat "Ridicam ancora!". Capitanul nostru a incercat sa formeze un echipaj dar nu prea a avut cu cine. Generatia asta noua e tare fricoasa, lenesa si lipsita de curiozitate! E trist! Mie nu mi-a pierit nici o clipa entuziasmul si cred ca tie iti lucesc ochii numai la gandul tainelor voodoo pe care le poti invata in Africa! Ma insel?  Ha ha! Eu tare sunt dornica sa prind cateva miscari de dans ale triburilor de pe acolo.
Vreau sa ii propun Aridane sa vina incoace cu o salupa si sa plecam mai departe. Daca vrea sa i se alature cineva, bine, daca nu... plecam noi, astia care suntem. Ce zici? Capitane, Ezo asteptam parerile voastre!

[Semiramis]

diana, cine-i căpitanul? 

unde suntem? eu am pierdut firul.

băi marinarilor! răspundeţi la apel!

[ARIDANA]

       Doar spune Diana...planurile vor fi pe toate gusturile...iar ancora va inceta a mai fi nehotarata,uitand gustul sarat al apei de mare,crezandu-se panza-n vant.
     Chiar, nu stiam de ce ma mananca talpile astazi 

[Diana Nistor]

Ha ha ha! Semi, esti tare nostima asa... pierduta putin in timp si spatiu! Cu toate astea, daca il mai vad vreodata pe prietenul tau jamaicanul ii rup picioarele! 

Salupa Aridanei soseste maine dimineata. Abia astept! Am rugat-o sa cumpere cate ceva de mancare ca de pește ne-am cam saturat chit ca bunul nostru comandant s-a straduit sa ne ofere diversitate.
Ma duc, ma duc sa mai fac ceva treaba! Ne vedem mai tartziu la masa!