Ma plimbam agale pe punte, incruntata si gandindu-ma cum as putea sa ma razbun mai frumos pe gasca asta de nesuferiti care s-a facut ca nu m-a auzit cu-o seara-n urma, cand i-am chemat la ceai.

Ma gandeam sa incep, bineinteles, cu-al nostru capitan destonic, aveam eu o presimtire ca tocmai el daduse tonul la ignoranta (sau poate ca asta era felul lor de-a ma pedepsi pentru c-am fost plecata mai demult...

). Era la pupa, beat de soare, intins pe un sezlong si fredonand un cantec. Pesemne ca gandul inca ii statea la sirena aia bruneta de-am intalnit-o cand am trecut prin Dardanele

- Ezo, fetito, vino incoa! ma chema el, iar eu, un pic dezorientata, iesii de dupa catarg, inca bosumflata, si ma apropiai de dansul. Ia zi-mi, ce zi e astazi?
- Pai... e 9 septembrie, nu?

- Si ce inseamna 9 septembrie?
- E... ziua de dupa 8 septembrie?

- Exact. E o zi ca oricare alta, insa mi-as dori ca de acum incolo pentru noi sa fie mai mult decat o alta zi. As vrea sa organizez inainte de plecare o petrecere surpriza pentru restul echipajului. Ce zici, ma ajuti?
Deja... mi se evaporasera toate gandurile de razbunare. Imi plac surprizele la nebunie, si nu as fi scapat nici o sansa sa ii surprind pe cei dragi mie - in mod placut, evident

Yupiiiiii!!!!

mi-am zis in gand, bolborosind spre capitan:
- Cu placere

Si ne-am pus pe treaba.....