Foste iubiri...

[burn_2_hell]

judecam prin prisma varstei pentru ca am trecut si noi prin ce ai trecut tu.si am crezut ca respectivul era jumatatea noastra,dar mai tarziu realizezi ca nu prea a fost asa,si abia mai tarziu iti dai seama daca ai intalnit sau nu sufletul-pereche.

da..este foarte posibil sa aveti dreptate...dar se poate sa va si inselati...

[valentina]

       Hai sa nu mai mintim .Poate unii dintre noi am iesit cu demnitate,dar nu cred ca putem spune ca toti fac asa ceva.Oamenii reactioneaza diferit,in anumite situatii.Nu toti suntem cu capul pe umeri atunci cand cel pe care tu-l iubesti vine si-ti spune:"am gresit ,nu esti tu femeia vietii mele."Atunci pe moment ramai ca o stana de piatra,dar dupa ce te dezmeticesti,chiar nu-ti vine sa spui ceva nelalocul lui?

[Alia]

La ce bun? Schimba cu ceva situatia?

[pokemon]

de schimbat...nu schimba,dar parca sa iti inabusi suferinta 
e adevarat ca nu e frumos sa arunci cu noroi in cel pe care la un moment dat ai crezut ca il iubesti,dar uneori se mai intampla....

[Doniacris]

Recunoastem sau nu, orice relatie ne marcheaza si poate ca uneori ne schimba. Si cred ca e direct proportional cu sentimentele investite.
Pentru cei care sunt tentati sa "murdareasca" ceea ce fost prin cuvinte sau gesturi, indiferent cat sunt de raniti, cred ca e de fapt rezultatul unui ego ranit, intervin orgoliul si mandria sifonate.
Pe cand atunci cand iesim cu demnitate dintr-o relatie,- chiar daca ne-am pus atatea sperante, am avut atatea asteptari, am crezut ca am avut sufletul pereche -, parca ne luam putere din propria suferinta.
Poate ma veti acuza de prea multa teorie, dar credeti-ma, stiu ce inseamna suferinta, cat de crunt poate musca, cat de rau poate sa doara, pana la dezintegrare, cum iti doresti sa  te spargi in mii de bucati, cat de adanc doare fiece respiratie ... dar nici macar o secunda, o secunda prietenii mei, nu am gandit rau, daramite sa am tot felul de atitudini, care la o adica persoana ta o degradeaza.
Incerc si acum sa inteleg ce s-a intamplat, ca mai puteam face eu, unde am gresit, dar nu, niciodata nu am sa murdaresc ce am avut frumos!

[Zantiala]

Ideal este sa incercam sa uitam ceea ce a fost rau dintr-o relatie trecuta, si sa pastram in mintea noastra doar momentele frumoase.
Cu toate acestea, eu asa simt ca in momentul in care apare sufletul pereche, tot ceea ce a fost inainte dispare, renastem sufleteste, iar tot ceea ce a fost inainte - si bine si rau - dispare mai mult sau mai putin definitiv, pentru a face loc in viata noastra iubirii adevarate.

[valentina]

Ideal este sa incercam sa uitam ceea ce a fost rau dintr-o relatie trecuta, si sa pastram in mintea noastra doar momentele frumoase.
Cu toate acestea, eu asa simt ca in momentul in care apare sufletul pereche, tot ceea ce a fost inainte dispare, renastem sufleteste, iar tot ceea ce a fost inainte - si bine si rau - dispare mai mult sau mai putin definitiv, pentru a face loc in viata noastra iubirii adevarate.

                    ai dreptate,foarte mare dreptate

[Eve]

Am tinut la oamenii din viata mea pentru ca au avut calitati reale... Nu pot spune nimic rau. A fost o data... si povestile curg, vesele si triste... Vin si pleaca iubiri, unele se sfarsesc pentru a incepe altele... Nu poti murdarii un vis chiar daca trezirea nu a fost din cele mai placute. Stergi o lacrima (sau o ascunzi in tine) si inveti sa treci mai departe.

[Miss M.]

Oare de ce atunci cand o iubire ia sfarsit intotdeauna e de vina celalalt ? ... Oare de ce e atat de greu sa devenim pe deplin constienti de propriile noastre greseli ? ... E mai comod sa pozam in chip de victime ? ... Probabil ca da . Dar oare noi chiar nu gresim ? ... Mi-e greu sa cred ca nu !

Si totusi parca e greu sa-ti recunosti greselile , sa spui sincer si cu voce tare : " si eu am ... gresit , mintit , inselat , ranit ... " Uneori mai aruncam in vant un " poate am gresit si eu ... " dar in mintea noastra orice asa-zisa greseala are o scuza bine intemeiata insa lucrurile stau cu totul altfel cand vine vorba de celalalt . Ne pricepem de minune la aratatul cu degetul si la aruncatul cu reprosuri in stanga si in dreapta ... fiecare in parte e o victima a celuilalt  . Ciudat .

Cat despre foste iubiri ...
Parerea mea este ca trebuie sa atingem un anumit grad de civilizatie ca sa fim in stare atunci cand punem punct unei relatii sa privim inapoi cu mai mult respect pentru ceea ce a fost frumos si cu mai putine resentimente pentru ceea ce a fost neplacut . Nu ai cum sa uiti nici una , nici alta ... ceea ce poti face este sa te impaci cu aceste lucruri care s-au intamplat , din fiecare experienta invatam cate ceva ... fie invatam din greselile care au facut sa pierdem iubirea ... fie invatam sa ne dozam increderea pe care o acordam celor din jur .

[Doniacris]

Ai dreptate, LoveGirl, multa dreptate!
Cred ca pentru multi e mult mai comod sa arunce vina pe celalalt, dar sa nu uitam ca un cuplu e format din doi. Si apar reactii la reactii, si tot asa pana se ajunge la inevitabil.
Continui sa cred ca printre conditiile de a avea o realtie solida, la loc de frunte sta comunicarea. Poate ca daca am comunica mai mult, daca am sti sa stam sa ascultam pe celalalt, multe relatii nu ar mai ajunge sa se piarda.
E mare lucru sa poti sa te opresti inainte de a arata cu degetul si sa te gandesti :"dar eu unde oare am gresit, de unde am scapat lucrurile sub control, oare nu cumva am avut numai eu asteptari, poate si celalat avea de la mine?!" ... si intrebarile ar putea continua.
Cat despre fostele iubiri ...
Oare e corect sa le numim "fostele"?! De acord ca intra in conul trecutului, ca nu se mai deruleaza in prezent, dar totusi "fostele"?! Ele raman acolo, cuibarite intr-un colt de suflet, poate strigandu-si durerea de a nu se fi implinit, cernandu-se peste ele nostalgia si melancolia clipelor frumoase, dar raman oameni buni!
Nu se poate si nici nu vreau sa cred ca daca ai iubit odata, poti extirpa sentimentul din suflet si sa-l arunci intr-un colt cu eticheta "fosti/foste"!

[Rebecka]

Cred ca se poate spune ca sunt eu cea care iese din tipar...atuni cand sunt pe punctul de a spune despre io iubire ca este fosta, sau sa mi se spuna, imi ies din fire, fie ca eu intr-adevar chiar cred ceea ce spun fie ca spun doar la nervi intai cuvintele neortodoxe , acuzele, imi vin la gura, apoi pozez drept victima, si daca se poate sa mai fie si cineva de fata sa vada ca el e scarba, nu eu :Dpai ce...eu mereu am dreptate...da...asta este, asta sunt, dar recunosc ca de cele mai multe ori imi si pare rau dupa aceea, dar ce pot sa fac ...daca nu ma lasa constiinta in pace imi cer scuze si ma retrag, problema insa cred ca se rezuma la a sti sa pierzi sau nu...eu una nu stiu si nu cred ca voi invata vreodata, as putea in schimb sa ma prefac!

[Cruella]

eu am iubit doar de 2 ori in viata mea: prima data acum 13 ani un alcoolic, apoi acum un an (si nu mi-a trecut...) un tip extraordinar, dar care n-are treaba cu femeile
de fiecare data am considerat ca el este un barbat cu totul si cu totul deosebit, si faptul ca nu mai suntem impreuna nu inseamna ca s-a schimbat atata de mult. si acum am aceeasi parere despre amîndoi, si probabil asta imi va ramîne opinia pentru totdeauna. poate ca nu e bine, poate ca din cauza asta am reusit sa ma indragostesc a doua oara abia dupa 12 ani, poate imi vor trebui inca 12 ca sa ma pot indragosti a treia oara.... dar nu as putea spune despre vreunul din ei ca e dobitoc, sau mai stiu eu ce.

[Lady Allia]

Fosta iubire sau nu..., relatie trecuta sau nu..., eu consider ca nu are rost sa trecem peste ceva cu "buldozerul" de jigniri si sa incercam sa improscam cu noroi ceva ce oricum nu mai este, iar daca a fost...inseamna ca ne-a implicat si pe noi intr-un fel sau altul.
In orice relatie ca sa existe e nevoie mereu de doi!
Nimeni nu ne obliga sa incepem ceva, iar atunci cand ne-am implicat trebuie sa fim constienti de la bun inceput ca exista si riscul unei despartiri...
Oamenii nu isi doresc asta cand se implica intr-o relatie, dar pe parcurs apar tot felul de incompatibilitati, de neintelegeri, de dorinte neimplinite sau neintelese, de...si se ajunge uneori si la acest pas inevitabil: despartirea!
Ce vreau sa spun este ca nu ar trebui sa uitam niciodata ca intr-o relatie de orice gen...vinovatii sunt iremediabil...doi... , iar cand "farmecul" s-a dispersat...trebuie sa ramana macar respectul pentru cele bune care au fost si invatamintele din cele mai putin bune!

[Sonrisa]

 Daca in acea relatie de iubire a existat RESPECT intre parteneri, jignirile nu vor aparea niciodata. Si in definitiv, la ce ar mai ajuta jignirile?  Pot sa inteleg ca va exista suferinta, dar e frumos ca partenerii sa fie onesti unul cu celalalt.
Sa spunem ca unul dintre parteneri se indragosteste de altcineva. Atunci e mai corect sa-i spuna celuilalt ce s-a intamplat si ca doreste sa iasa din relatie. Nu zic ca iti va fi bine auzind asa ceva. Dar ti-ar fi mai bine sa-ti vezi patenerul mergand de mana pe stada cu altcineva, sarutand pe altcineva (din intamplare, fara sa fi fost avertizata)? Categoric NU!
 Deci, daca avem "pretentia" ca suntem oameni (gandim, judecam), suntem "educati" nu ne vom jigni un fost partener.
 Curios lucru, dar eu de fiecare data m-am considerat cea vinovata. De ce? Pentru ca nu am fost suficient de "inteleapta" cand am ales partenerul. L-am ales cu inima, iar ea e cam "mioapa".