11 Octombrie, 2025, 08:34:26 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Traim intr-o lume de carton...  (Citit de 7590 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

14 Februarie, 2007, 01:24:43 a.m.
Citit de 7590 ori
Offline

viulian

Administrator
Port in ultima vreme un ceas Seiko, automatic.. nimic electronic pe el, doar mecanica. Boon.
O ia inainte cam cu un minut la trei/patru zile, ceea ce dupa cateva cautari pe wikipedia/google [in engleza un ceas de mana cica se numeste corect 'timepiece'] aflu ca e totusi o precizie superba pentru un ceas mecanic si ca putine ceasuri se pot lauda cu asa ceva.
Un coleg de servici are un ceas Tissot, aparut acum 2 ani, nou nout, scump, iti ia ochii, geam de safir, samd! Automatic.
Al lui... ramane o ia inainte cam cu 1 minut pe zi! Ceea ce a citit in manualul ceasului lui ca e normal; motivul? mecanica de precizie este infernal de greu de facut sa fie tolerabila la diferentele de temperatura, de gravitatie, miscare a mainii, etc.

O diferenta intre cele doua marci, oricum!

Dar nu v-am zis ultimul detaliu... ceasul meu.. e aparut in 1969. Are aproape 40 de ani.. Merge in continuare superb, sanse mari sa mearga la fel inca 40 de ani.
Si nu-mi vine sa cred. A costat o gramada de bani atunci (cumparat de taica-miu, era si el tanar) si acum pe ebay ceasul inca valoreaza in jur de 75 de $.

Pana la urma... lucrurile de calitate sunt intotdeauna scumpe. Nimeni nu s-a imbogatit cu adevarat - comparativ cu acum 50 de ani ma gandesc eu. Doar ca unele chestii s-au facut mai prost, mai cheap, mai pe banda, si au devenit accesibile si publicului larg..

Foarte putini aveau ceasuri acum 100 de ani. Erau atat de scumpe, doar regii si bogatii si le permiteau.. Dar! Un ceas de acum 100 de ani merge si acum, la fel de bine.. si.. e la fel de scump probabil. Calitatea a ramas..
Ce s-a intamplat intre timp, e ca ajutandu-te de putin siliciu, o bateriuta si niste metale, care au devenit ieftin de produs - au putut oferi ora exacta si oamenilor mai putin avuti. Si cam asa s-a intamplat cu totul. Un scaun era foarte scum sa-l cumperi acum 40 de ani. Acum e atat de ieftin! Dar... Se rupe dupa un an :(

Si toata lumea traieste cu impresia ca uite, am o casa, am masina, am tot ce-mi trebuie... Dar de fapt ce am pana la urma ? Nimic in care sa am incredere.. Masina ma poate lasa oricand, calculatorul se poate strica oricand, masina de spalat se poate descentra oricand, telefonu poate crapa oricand.. Totul se strica dupa ce trece perioada de garantie. Invariabil.

Ma simt incapabil sa ma mai atasez de ceva trainic..
Inainte schimbam telefoanele destul de des, eram nemultumit fiindca voiam un telefon cat de cat complet, care sa aibe tot ce vreau. Intr-un final, cam acum un an jumate, am gasit ceva ce mi se potrivea, si n-am mai schimbat. E, acum, ca a trecut perioada de garantie... A inceput sa se juleasca plasticul, bateria nu mai tine cum tinea, tastele s-au mai slabit, s-a stricat incarcatorul.. puii mei. Si sunt dezamagit  :'( Asta ar fi trebuit sa fie telefonul perfect! Mi l-am dorit din tot sufletul, a durat cam o zi pana cand l-am putut avea, credeam ca innebunesc, a fost dragoste la prima interactionare siiiiiiii  :( acum arata complet de nedorit.

Si nu vreau sa mai iau altul. De ce sa trec iar printr-un nou ciclu extaz/dezamagire ? Nu mai vreau pur si simplu! M-am enervat.

Pe de alta parte, ceasul asta de 40 de ani merge la fel ca in prima zi... Uooof. Lume de carton.

14 Februarie, 2007, 01:31:11 a.m.
Răspuns #1
Offline

Miss M.


Pai uite poti face ceva in privinta telefonului mult iubit ... Schimba-i carcasa , tastatura si bateria , cat ai clipi telefonul tau revine la viata  :D
" Da-mi , Doamne , seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba , curajul sa schimb ceea ce se poate si intelepciunea sa inteleg diferenta ! "

14 Februarie, 2007, 09:19:48 a.m.
Răspuns #2
Offline

charlie


Inainte schimbam telefoanele destul de des, eram nemultumit fiindca voiam un telefon cat de cat complet, care sa aibe tot ce vreau. Intr-un final, [...] am gasit ceva ce mi se potrivea, si n-am mai schimbat. E, acum [...] a inceput sa se juleasca plasticul, bateria nu mai tine cum tinea, tastele s-au mai slabit, s-a stricat incarcatorul.. puii mei.

poate s-a indragostit telefonul tau, si ... e deprimat. nu ?  :)

cheers mate.

PS: nu am avut cu ce filma.
You believe but what you see
You receive but what you give

14 Februarie, 2007, 01:06:38 p.m.
Răspuns #3
Offline

Escu

Global Moderator
si eu o sa ma intorc la un vechi telefon, asta cu camera si alte "accesorii", nu prea ma multumeste, parca tot cel vechi e mai bun.
Let's put a smile on that face!

14 Februarie, 2007, 02:09:48 p.m.
Răspuns #4
Offline

Lady Allia



Dragă Iulian...

lumea materială întotdeauna va fi o lume de carton..., o lume tangibilă, dar moartă! Singurul lucru care poate din când în când ne face să credem că lucrurile noastre sunt "vii"...e imaginaţia noastră..., dar oricum ne-am crea această lume a noastră...dacă nu punem suflet...se dărâmă!
Am o colecţie...de ceasuri vechi...Unele mai ticăie şi acum, dar ţin să recunosc că nu aş da unul din ele pe toate "diamantele" de ceasornice create acum...Sunt create la duzină...oamenii nu mai pun suflet în ceea ce fac! Atunci...parcă totul era perfect la un ceas...lucrătura parcă o simţeai prin fiecare ticăit..., prin fiecare imperfecţiune a cadranului...

Ai spus că nu poţi să ai încredere în nimic...Atâta vreme cât lumea ta nu e una de carton şi simţi că trăieşti pentru ceva...nimic nu se va nărui ! Nu lumea ne creează ca şi identităţi şi indivizi ci unicitatea şi sufletul nostru... Lumea ta de carton se va nărui într-o zi...asta se întâmplă uneori cu lumile...dispar, se năruiesc..., dar tu vei fi mereu acolo să le reconstruieşti..., nu?

............................

Eu...am un aspirator... :-[ ;D :-[...! Nu râdeţi...! I-am pus numele R5...,l-am înnoit puţin...faţă de bunicul lui R2-D2 din Star Wars... :laugh: ;D :laugh:...şi e un Bosch model vechi...Duruie ca naiba după ce s-a defectat ultima dată..., dar nu l-aş schimba pentru nimic în lume...E cel mai bun!
Nu contează că e uzat, nu contează că scoate sunete de-a dreptul înnebunitoare, nu contează că are carcasa zdrelită pe ici-colo...e aspiratorul meu minune... ;D...poate orice!
Eu...mă ataşez de lucruri...şi mă bucur că pot să o fac... Am reuşit să îmi fac lumea mai frumoasă, mai plină de magie şi uneori mă ajută să zâmbesc... :). Asta...să ştitţi însă că nu mă face bolnavă psihic şi nici o persoană care îşi creează lumi imaginare...înseamnă că vreau ca tot ce e în jurul meu să pară mai...familiar, mai călduros...mai..."acasă"!

Încercaţi şi voi... :D ;D :D...! Credeţi-mă că merită!


14 Februarie, 2007, 05:01:50 p.m.
Răspuns #5
Offline

Escu

Global Moderator

Eu...am un aspirator... :-[ ;D :-[...! Nu râdeţi...! I-am pus numele R5...,l-am înnoit puţin...faţă de bunicul lui R2-D2 din Star Wars... :laugh: ;D :laugh:...şi e un Bosch model vechi...Duruie ca naiba după ce s-a defectat ultima dată..., dar nu l-aş schimba pentru nimic în lume...E cel mai bun!


Nu-mi spune ca nu iti doresti unul mai nou, mai performant...sa te ajute sa scapi mai repede de treaba...ca sa poti sa stai cu iubitul tau, fara sa stai sa te gandesti "mai am de dat cu aspiratorul"  :happydance:
Let's put a smile on that face!

14 Februarie, 2007, 10:43:15 p.m.
Răspuns #6

diana_nistor

Vizitator
Dragul meu Iulian,
Nu cred ca esti un om simplu si superficial. Iar afirmatia ta ca lumea actuala in care traim este "o lume de carton", cred, mai degraba ca nu este o afirmatie ieftina ci una care ai dori, de fapt, sa iti satisfaca necesitatea de a-ti umple vidul in care te incapatanezi sa respiri autonom, integrat profesional, ancorat real in problematica complexa a vietii tale.
Eroarea proiectantilor japonezi sau elvetieni, apoi precizia masinilor sofisticate care executa aceste proiecte de ceasuri se inscrie de fapt intr-o eroare mai larga a interpretarii noastre, a realitatilor cotidiene.

Intr-o "lume de carton", invariabil, viata va fi una de carton. Vai! o maxima care poate duce la abuz!
Ce mult as dori ca orologiul Universului sa fi fost proiecat in asa fel incat, ca si Seiko al tau sau ca si Tissot-ul prietenului tau sa genereze erori de calcul mult mai mari decat ceasurile voastre si asta, poate, si doar pentru senzatia falsa ca timpul masurat "naiv" de ele va fi pentru mine posibilitatea de a "trişa". (Sa fie asta, oare, un pact cu diavolul? Ce zici, Lorelei?)
Adica ori de cate ori nu ma gandesc la timpul care trece - si asta secunda de secunda - am impresia ca trisez ascunzandu-mi dispretul cu o reverenţă.

In turnul Primariei din Copenhaga exista astazi cel mai complicat ceas din lume. Au fost necesari 40 de ani ca sa fie construit, la un cost de peste un milion de dolari. Ceasul are 10 cadrane, 15.000 de piese si o acuratete de - ATENTIE! - doua cincimi de secunda la 300 de ani.
Ceasul arata timpul zilei, zilele saptamanii, lunile anului, miscarea planetelor peste 2500 de ani. Unele piese ale ceasului nu se vor pune in miscare decat dupa ce vor trece 25 de secole. E un ceas complicat si cu o acuratete impresionanta dar nu se poate compara cu ceea ce a creat Dumnezeu! Toate functioneaza intr-o ordine perfecta de atata timp si chiar si cel mai bun ceas construit vreodata trebuie sa fie fixat dupa ordinea Universului. Ar fi o nebunie sa vrei sa gasesti pe altcineva mai demn de incredere!

In final, draga Iulian.
dintre cele doua ceasuri in discutie prefer Tissot-ul prietenului tau! :)
Blaga spunea: "Opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea!"
Astept sa imi dea cineva un diagnostic la rece! :)
« Ultima Modificare: 14 Februarie, 2007, 10:53:29 p.m. de diana_nistor »

14 Februarie, 2007, 10:52:45 p.m.
Răspuns #7

diana_nistor

Vizitator
Draga Lady
(da-mi voie sa folosesc doar primul cuvant din Nick-ul numelui tau! :) )
Delicatetea ta poate fi interpretata ca fiind una deja proverbiala. Ai mutat subiectul intr-o zona de sensibilitate si candoare specifice tie - ACASA.
Cand eram mica, jucam "Prinsa" sau "Mâţa", cum ii spuneam noi. Atunci cand stabileam cine trebuie sa ne prinda, de obicei era ales cel mai mic sau, cel putin cel mai..., stabileam si un loc unde aveai voie sa stai fara ca "mâţa" sa te poata atinge. Era un loc pe care il insemnam sau era o ridicatura, poate fundatia unui gard sau o movilita. Acolo era locul unde puteai sa iti tragi sufletul, pe care noi il numeam "casă". Doar atunci cand esti plecat mai mult timp de acasa incepi sa iti dai seama mai bine de semnificatia acestui cuvant. Acolo ai un pat cald, o mancare gatita, un umar pe care sa plangi sau un ras care sa te acompanieze... Acolo e ACASA. Stii cumva, draga Allia, un Prieten care poate face rost de o viza pentru acasa?

Un singur amendament la preambulul tau despre increderea in nimic a lui Iulian: - nu lumea ne creaza ca si identitati si indivizi -
INVERS! Adica identitatile fiecaruia creaza o lume de carton sau o lume a IUBIRII fara conditii!

14 Februarie, 2007, 11:44:10 p.m.
Răspuns #8
Offline

viulian

Administrator
Pai Diana, si lumea ne creeaza. Daca era sa ne nastem in alta parte a lumii am fi avut alte credinte, alte sisteme de valori, alte asteptari de la viata, alte prejudecati.. Daca eram pigmei - crezi ca am fi acceptat alte puncte de vedere asa usor, asupra vietii si iubirii ?
Deci suntem mai intai modelati de lume, si apoi... o demodelam noi daca e redescoperind-ui ipocrizia, minciuna, falsitatea, etc.

Cand am zis de lume de carton, era un oftat asa prelung.. stiu povestea cu maya, sa nu ne agatam de exterior, dar totusi nu pot sa nu ma revolt decat impotriva acestor negocieri/schimburi din natura.

Totul are egoismul la baza. Oricine face doar minimul necesar ca sa obtina ceva.. Nimeni nu da mai mult decat nu se simte confortabil... Si asta cred ca o regasesc in 99.99% din cazuri de asa zisa iubire. De fapt e un troc. Un schimb. O lume de carton.

Vechea poveste. Femeia ofera sex ca sa primeasca iubire (mangaiere, strangere in brate, ceva asigurator), iar barbatul ofera iubirea (toata tandretea) ca sa primeasca sex. Pate ma insel, dar mie asa mi se pare. Si stiu cum sa dovedesc!
Ia sa nu mai ofere femeia sexul, sau barbatul tandretea. Cat ar mai tine relatia ? (pp ca nu sunt copii la mijloc, contracte prenuptiale, sau alte 'afaceri' - ci asa, o relatie fara obligatii sa zicem). gata. Ai taiat cercul, se destrama imediat. Ce iubire nene, nevoi satisfacute de fapt.

Eu protestam cumva impotriva acestui stil egoist.. nimeni nu e interesat decat de ce castiga / sau cum sa se descarce. Nu mai investeste nimeni in perfectiune! Cum adica o firma sa faca ceva durabil si trainic ? Ok, face un ban in primu an si dupa aia ce, sa moara de foame ca nu mai cumpara nimeni ? Pac. Calitate mai slaba, si paradoxul asta al lumii moderne ma uimeste. Se vinde mai mult si mai prost, dar toti sunt mai fericiti (aparent) caci chestiile devin mai ieftine si au access la ele.

Cumva nu se mai plateste increderea in produs, trainicia lui... ci imaginea pe care o ai in ochii tai sau ai altora avand produsul respectiv. Imaginea scoate cei mai multi bani de la oameni (deoarece ascunde mandria lor siii... asta le e cel mai de pretios lucru, nu ?). Te poti descotorosi de orice, mai putin de statut! Si asta are o zicala veche la noi "obrazul subtire cu cheltuiala se tine".
Si eu... eu incerc sa nu alerg dupa statut. Nu ma intereseaza (am ales telefonul ca exemplu) statutul care il am cu respectivul telefon. Ma intereseaza sa ma simt eu bine interactionand cu el. Si am ales unul in care am crezut, si a fost fain. Dar acum nu mai e! De ce ? Fiindca sunt facute toate sa arate bine doar un an pentru ca apoi sa cumperi si iar sa cumperi... si iar sa cumperi si iar sa cumperi...

Si pur si simplu eu am pus stop agitatiei asteia. O sa folosesc acest telefon pana cand o sa fie o jerpelitura. Si probabil cand voi cumpara urmatorul, o sa-l aleg pe cel mai scump pe care mi-l permit. De ce ? Calitatea ramane dupa ce pretul va fi uitat de mult. Habar n-am cat a costat Seiko asta a lui taica-miu, dar uite, si acum dupa 40 de ani merge. Asta da valoare.

Pana la urma.. lucrurile scumpe din trecut sunt in continuare scumpe si acum. Li se spun insa produse de lux. Dar asta mi se pare manipulator, caci noah, ideea e sa cumperi ce-ti place si la anu sa cumperi iar. De ce sa iei ceva de lux (moft) ca... acelasi lucru face si ceva ma ieftin, nu ? Gresit! Ala nu e de lux fiindca e un moft, ci fiindca e facut bine. Ceea ce inseamna atentie multa pusa acolo. Doar piata a fost inundata de o mie de chestii ieftine, care dau sentimentul de plin si wow cat de complicat e asta.
Fierul acela de calcat, cu jar, al bunica-mii, merge si acum.. Astea noi care fac o mie de chestii de fapt cat ar merge ? Tot 50 de ani ? Pe naiba. Tre sa stai mereu sa le cureti de calcar, sa ai grija sa nu se rupa firu, sa ai grija sa nu pui talpa nu stiu unde ca se murdareste si nu mai iese, si o gramada de alte ieftinataturi.

Asa ca mie mi se pare ca luxul e de fapt pe dos. E un lux sa te inconjori de ceva netrainic.. si sa tot arunci banii. Eu sunt.. mai sarac. Prefer ceva mai scump dar trainic.

15 Februarie, 2007, 05:02:56 a.m.
Răspuns #9

diana_nistor

Vizitator
Ingaduie-mi sa incep prin a spune ca eu vorbesc prin tine, numai in masura in care esti dispus sa renunti la autocenzura. In acest sens, tu nu esti special.
Pot vorbi prin absolut oricine are aceasta disponibilitate caci ceea ce voi spune este deja prezent in mintea lui.
Toate lucrurile sunt supuse unei oarecare forme de autodelimitare. Iubirea poate fi gasita doar asumandu-ti responsabilitatea pentru tine insuti. Fa cat poti pentru tine si pentru altii si lasa iubirea sa faca restul. Greselile sunt oportunitati pentru a invata.
Care dintre voi va arunca primul "piatra"? Putem dezlega pe iubitul sau iubita noastra de judecata pe care suntem gata sa o pronuntam in propria noastra minte. Si asta inseamna a iubi fara conditii, dincolo de orice fel de judecata. Nu poti iubi intr-un mod lipsit de iubire, apasand pe tragaci ori de cate ori simti ca cineva ii contesta valoarea.
« Ultima Modificare: 15 Februarie, 2007, 05:05:06 a.m. de diana_nistor »

15 Februarie, 2007, 09:32:07 a.m.
Răspuns #10
Offline

viulian

Administrator
Eu nu renunt la nimic pentru ca sa-ti interesc iluzia ce apta esti sa vorbesti prin mine  :P

Si daca insisti, a sustine ca stii deja ce e in mintea oricarui daca renunta la aparari ca sa imbratiseze afirmatiile tale... asta se cheama ca vrei sa iti asumi rolul unui lider spiritual; lider care face oamenii sa capituleze rationalul pentru a accepta adevarul universal impartasit de tine. Sa-i zicem o mica agresiune spirituala, omul cedeaza ca sa il umplii tu cu ideile tale si sa te simti bine si victorioasa.

Dar e dificil sa-ti asumi o pozitie din asta..

De exemplu afirmatia ta cu dezlegatul: de ce ai dezlega pe cineva de judecata ta ? Daca nu mai judeci, poti sa strangi in brate si un cactus si sa tipi in gura mare cat iubesti. Caci, durerea care el ti-o produce poti sa-i zici atingerea suava a iubirii, nu ? Nu mai e nici o judecata acolo care sa desluseasca, e doar un soi de haos afectiv.. un tumul de senzatii fara noima, siii... ce e asa inaltator in asta ? E ceva primar, intens, si atata tot. Nu vad spiritualul in a inchide ochii (adica a nu mai judeca)...

Iar afirmatia... "asumandu-ti responsabilitatea pentru tine" suna foarte concreta si garantata sa produca successul. Dar e iluzorie mi se pare. Cat stii de fapt ca ai ti-ai asumat corect responsabilitatea ? Cand gasesti iubirea zici ? caci iubirea poate fi gasita musai dupa ce accepti responsabilitatea ?
Ideea e ca nu stii... Poate responsabilitate = compromisuri, renuntari pentru ceva mai bun.. sau poate inseamna efort mai mult pentru desavarsirea spirituala... sau poate inseamna o atentie mai mare cu banii... Asta n-are nici o treaba cu norocul :) Multi iubesc fiindca au avut norocul sa dea peste persoana potrivita!

Dar nu stiu... astept sa vad o persoana care e dispusa sa dea mai mult ca sa primesca mai putin. N-am gasit asta inca. Nici eu nu sunt  :-[ Majoritatea dau mai mult decat primesc doar daca sunt 'strinsi cu usa'. Ceea ce mi se pare normal, e atat de omenesc...

Si revenind la topic, asta mi se pare.. eficienta si profitul conteaza vad (nu musai financiara). Ma intreb daca exista si altceva :)

15 Februarie, 2007, 01:03:01 p.m.
Răspuns #11
Offline

Lady Allia



 "Nu-mi spune ca nu iti doresti unul mai nou, mai performant...sa te ajute sa scapi mai repede de treaba...ca sa poti sa stai cu iubitul tau, fara sa stai sa te gandesti "mai am de dat cu aspiratorul"   :happydance: "

 Dar...nu am spus nici o clipă că R5 nu merge şi nu este rapid... ;D...!!! Am spus doar că nu e "tunigat" ca şi celelate aspiratoare...e mai gălăgios... :bounce:..., e mai îmbătrânit...  :-&... şi are carcasa crepată... ::)!
 Eu şi iubi meu de obicei aspirăm împreună...e mai...amuzant aşa! Uneori aspirăm într-un loc muuuultttt..., pentru că ne uităm unul în braţele celuilalt... La fel se întâmplă când el aspiră şi eu şterg praful... :D...dacă tot veni vorba! Într-un cuplu munca se face în doi..şi delectarea de după la fel...altfel nu ar fi un cuplu  :)...

 Iulian să ştii că sunt de acord cu tine în ceea ce priveşte afirmaţia "Eu sunt.. mai sarac. Prefer ceva mai scump dar trainic."...Este adevărat! Decât să tot investeşti bani în aparatură de doi bani..ceea ce te-ar duce la un cost la fel de ridicat într-un final...mai bine dai o dată şi bine!
 Şi R5-ul meu a fost destul de scump la vremea lui şi în general prefer să aştept să cumpăr ceva de calitate decât să fac cumpărături gen "totul la 38.000"..., deşi recunosc că uneori mai fac şi eu prostia... Nu ştiu, dar nu mă pot abţine... :-[ ;D :-[ ! Şi eu am fierul de călcat al bunicii mele şi trebuie să recunosc că are mult mai multă personalitate şi eleganţă ca şi cele din ziua de azi... Nu scoate aburi, nu este colorat..., dar are modele deosebite sculptate în el...este puternic şi...frumos! Nu îl folosesc, dar îmi plac antichităţile!
 În schimb...decât să folosesc râşniţa electrică de cafea...o prefer pe Scârţâici... ;D...! Învârt de "codiţă", dar măcar simt mirosul cafelei...
 Nu întotdeauna eficientizarea muncii înseamnă totul...depinde cum privim viaţa şi ce ne dorim de la ea!



15 Februarie, 2007, 07:37:46 p.m.
Răspuns #12

diana_nistor

Vizitator
Ufff!...
Un om foarte apropiat mie imi spune uneori cu un gen de emfaza:"In domeniul ideilor harcea-parcea te fac!" . Atunci mi-e nesuferit si sunt intrigata la culme. - o reactie normala, omeneasca. Dar cum "cine seamana se aduna" il iert cu convingerea ca poate are dreptate.
Iulian - nu e nimi spctaculos sa renunti la autocenzura, atunci cand abia dupa acest proces poti vedea cu proprii ochi si auzindu-ti propria voce propriile perceptii si preconceptii . Si e inevitabil sa fie asa!
Nu as putea sa ma impun nimanui cu forta. Fiecare din noi, la urma urmei, este prezent in interiorul mintii altuia. Dar asta se invata prin experienta! Ca sunt un gand nemarginit, ca sunt un gand fara limitare, ca ma extind mereu in nonforma lui Dumnezeu - DA!

Aproape tot ce vedem in jurul nostru sugereaza inechitatea. Dar daca toate aceste inechitati sunt pur si simplu opera propriei imagini, nu sunt ele un neadevar pe care noi il sustinem?

 - Lider spiritual - Astia construiesc organizatii grandioase si traiesc nebagati in seama, au tendinta de a preda la un nivel foarte superficial. Si apoi... noi toti rasplatim doar rezultatele tangibile, in timp ce realizarile spirituale tind sa fie intangibile.

Cat stii de fapt ca ai ti-ai asumat corect responsabilitatea ?

Atunci cand starea de constienta asupra iubirii aduce iubirea in propriile rani. Mergand pana acolo - indraznesc sa spun - de unde ameninti esafodul moral al societatii.

Eu cred ca raul nu trebuie sa fie pedepsit.
A te certa cu o idee falsa este echivalent cu a o consolida! Ma tem ca asta ar ameninta postulatul fundamental al strigatului de "Dupa fapta si rasplata". Ma situez in favoarea iertarii.

"Din doua lucruri rele nu iese un lucru bun!"

Pai... sa cauti iubirea neconditionata intr-o lume a conditiilor este sortita, in mod inevitabil, esecului si aici, da - revenind la topic - sunt de acord cu tine...lume de carton!

15 Februarie, 2007, 11:10:50 p.m.
Răspuns #13

crocantzel

Vizitator
De obicei produsele de proasta calitate sunt in cantitate mare si sunt facute in asa fel incat sa-ti ia ochii. Am auzit pe cineva o data, nu mai stiu pe unde, posibil chiar aici pe forum, despre un caz dintr-un supermarket unde toti se inghesuiau sa cumpere rosii produse de un mare consortiu, rosii mari si colorate, dar lipsite de gust si mai ales scumpe. Mai incolo pe raft stateau rosiile de productie "taraneasca", mici, poate mai verzi pe ici pe colo, dar ROSII, in adevaratul sens al legumei. SI ieftine. Si totusi, omul se bazeaza in primul rand pe ceea ce-i place. Si kitsch-ul prinde. Nu conteaza calitatea, conteaza aparentele pentru majoritatea. Si asa au aparut giganti comerciali care produc asemenea imitatii lipsite de calitate, dar care se vand bine si produc miliarde de dolari anual. Hehe, daca am analiza problema din toate punctele de vedere, nu e un lucru asa rau. Nimeni nu te forteaza sa-l cumperi, iar banii care revin la buget nu sunt chiar putini. Fara sa mai vorbim de locurile de munca. Pe de alta parte iti lasa un gust amar cand vezi ca o componenta a oricarui lucru, componenta numita calitate, este din ce in ce mai neglijata.
Totusi, daca e sa ne gandim la succesul kitsch-urilor, ia sa ne gandim putin: unde am ajunge daca toate produsele ar fi de calitate si scumpe? Cumparam acum un ceas si il pasam din generatie in generatie(no offense ment Iulian :) ). Si generatiile de ceasornicari de balci din ce mai traiesc? Scoatem...eu stiu...bananele alea la 3 mii bucata de pe piata. Le stiti? Alea mai stricate, mai batute de soarta si intemperii. Deci le scoatem pe astea si le lasam doar pe alea gold-deluxe la...40-50 mii kilu`, kil in care intra 3-4 banane. Pai badea Vasile cum mai ia 2 banane la copii? 6 mii comparat cu 25-30 de mii...e ceva. Iulian ia zii, pasiunea ta pentru ceasuri a inceput cu Seiko mecanic sau cu Seiko dintr-ala luat de la o taraba cu 10 mii? Poate...nu stiu...poate si situatia sociala influenteaza cat de sus tintim in cautarea de calitate. Poate fiecare vrea un kil de banane deluxe, dar se multumeste cu 3-4 low-end si mai ia o paine in plus... Poate faptul ca traim in lumea asta de carton, lumea asta in care calitatea se degradeaza mereu nu e chiar asa de grav. Poate facem lucrurile in masura calitatii noastre. Asta ar fi trist. Sau poate calitatea noastra e in raport cu lucrurile pe care le folosim. Si asta ar fi si mai trist...
 

16 Aprilie, 2007, 01:33:59 p.m.
Răspuns #14
Offline

Lady Allia



 Sunt offtopic  :offtopic:..., dar totuşi aici mi s-a părut cel mai adecvat să postez... În ultimul timp încep să cred că şi oamenii sunt din carton...şi unele iubiri sunt din carton...şi unele prietenii sunt din carton...şi caracterele tot din carton sunt...! Suntem umani doar când ni se dă ce ne aşteptăm: atunci dăm înapoi, atunci zâmbim, atunci apreciem, atunci suntem prieteni, atunci susţinem...în rest suntem nişte...cartoane altfel colorate!