Traim intr-o lume de carton...

[cv]

Oho, domnita s-a trezit cu nasucul in pernita! Eu nu cred cele afirmate de tine. Traim intr-o lume superficiala din multe puncte de vedere. S-a stins poate fastul vechilor castele, a apus vremea baronilor, contilor, ducilor, au ramas halucinatii vechile bolti... prieteniile nu ne mai leaga pana la a ne duela pentru cea iubita sau pentru ca un prieten a fost jignit... dar sentimentele nu sunt de carton. Nu trebuie sa-ti zambeasca un prieten sa-l simti aproape, nu cred ca iti trebuie sacrificiul lui sa-l simti vibrand langa tine sau sa-l apreciezi.

Hai sa nu denigram ce avem. Nu mai traim naiv, inocent.... dar putem sa gandim frumos si corect. Asta ne diferentiaza de cartoane.

[Lady Allia]

 Draga mea prietenă...răspunsul pentru a nu fi offtopic ţi l-am dat la: http://www.lovetime.ro/community/index.php?action=post;topic=3279.15;num_replies=15

[cv]

Am citit ce ai scris si iti multumesc pentru ca acolo apare si... cv!

Si acum sa revin la topic si in acelasi timp ingaduie-mi sa fiu... hangita (astea-s mai slobode la gura si spun ce gandesc). Afirmam in topicul cu Povestea unui Megies (si nu numai) ca viata e o cuconita curvistina... Am spus-o pentru ca, asa cum e o vorba... uneori am ajuns pe locul doi desi am concurat singura. Cu toate astea nu pot admite ca avem sentimente de carton, ca sunt inconjurata de cartoane colorate.
Concret: tu esti un om complet, il ai pe Sufletel, daca privesti in jur mai sunt destui oameni. Pentru tine, pentru ei, nu ai dreptul sa afirmi asta.

Am spus ca nu trebuie sa traim naiv (nicidecum nu indraznea sa spun ca tu esti naiva), nu trebuie sa traim naiv sau inocent in sensul ca nu trebuie sa credem ca mai e vremea in care oamenii fac orice pentru tine... dar mai sunt destui care fac atat cat e omeneste posibil. Sunt oameni, nu cartoane si atata vreme cat ei exista... numai la suparare ai dreptul sa spui "încep să cred că şi oamenii sunt din carton"

[Zantiala]

Intr-adevar, Lady, ai foarte mare dreptate. Sunt din pacate foarte multi oameni de carton. Oameni care ne sunt alaturi doar la bine, trepadusi sentimentali care sar incoace si incolo pe circul lumii, miscati de sforile alambicate ale destinului intamplator pe care si-l asuma cu nepasare. Sa ne gandim putini, de cate ori nu am fost parasiti de prieteni ? De cate ori nu ne-am lovit de singuratate cand aveam mai mult ca niciodata nevoia unei imbratisari ?

Si totusi... oamenii buni, cat sunt de putini, ni se arata asemeni unor oaze. Si cu atat mai mare ne este bucuria cand ii intalnim, si cand avem ocazia de a ne imparti viata si trairile cu ei.

[Lady Allia]

Dragă cv, dragă Minerva...şi scumpa mea hangiţă...   ... de dragul celor dragi mut munţii..., cobor Cerul..., desenez îngeri şi îi fac să zboare..., zâmbesc mereu, mereu ca să pot fi soare în zile reci...! De dragul celor care desenează pentru ei înşişi o lume de carton şi preferă să fie cartoane... sper!!! Sper şi visez! Pentru ei îmi port mâna întinsă, cântecul de elf..., pentru ei pictez cerul în mii de culori în speranţa să îl vadă, iar când UNUL îl vede...mă bucur că am reuşit ceva!
 ŞTIU...că nu despre mine vorbeai când vorbeai de naivitate... ! ŞTIU pentru că zâmbetul şi sufletul tău este atât de cald încât...îl simt atunci când îmi atinge şi de la depărtare sufletul şi vrea să mi-l ridice! 
 Ştiu că lumea este aşa cum este..., dar cum spuneam...de dragul celor dragi şi de dragul celor care aş vrea să vadă culorile cerului..., să simtă căldura cuvântului, a sufletului..., de dragul oamenilor...fie ei marionete-oameni, oameni de carton, oameni îngeri...de dragul tuturor uneori simt să spun ce am pe suflet... ...însă tot de drag de oameni...învăţ să cânt cântece...fie ele şi de lebădă...important e să le audă "barem" cineva! 

cu nespus drag,
a ta prietenă Rami

[Lady Allia]

...Dragă Zantiala..., prin fraza: "Si totusi... oamenii buni, cat sunt de putini, ni se arata asemeni unor oaze. Si cu atat mai mare ne este bucuria cand ii intalnim, si cand avem ocazia de a ne imparti viata si trairile cu ei."...mi-ai adus aminte de o poezie foarte veche de a mea...
...Înainte de a o scrie dă-mi însă voie să îţi doresc să ai parte doar de omeni dragi în jurul tău, care să îţi fericească cerul tău atât de frumos..., care să te facă să vrei mereu să mergi mai departe şi să rămâi la fel de bun! Îţi doresc ca într-o lume de carton...tu să ştii mereu să fi oaza de frumuseţe pe care toţi să se bucure când o întâlnesc! 


O oază Doamne!
o oază...
atât îţi cer în nopţile mele
în care soarele e departe
şi simt cum mă afund în nisipuri mişcătoare!
O oază Doamne!
o oază...
cu zâmbet, cu suflet, cu braţe
care să mă cuprindă când dau să cad!
O oază Doamne!
o oază...
unde să îmi potolesc setea speranţei
cu "Oameni"
nu oameni buni, nu oameni răi
ci doar...Oameni!!!
O oază Doamne!
o oază...
atât ţi-am cerut în nopţile mele
Doamne...mă auzi?
"-NU!" mi-a răspuns
"-Te-am auzit demult, atunci când am CREAT OMUL!"

[Escu]

noi insine suntem de carton. uitam sa traim, uitam sa simtim. Ne vindem sufletele pentru bani, pentru putere. uitam ce e esential in viata. aruncam in stanga si in dreapta cuvinte grele, priviri la fel de disperate ca noi. teama si frica ni se vede pe fata...ne complacem tot mai mult zi de zi....transformandu-ne in niste "zombine" ahtiati dupa bani si dupa "combustibil" .
trist...dar adevarat.