Am citit ce ai scris si iti multumesc pentru ca acolo apare si... cv!
Si acum sa revin la topic si in acelasi timp ingaduie-mi sa fiu... hangita (astea-s mai slobode la gura si spun ce gandesc). Afirmam in topicul cu Povestea unui Megies (si nu numai) ca viata e o cuconita curvistina... Am spus-o pentru ca, asa cum e o vorba... uneori am ajuns pe locul doi desi am concurat singura. Cu toate astea nu pot admite ca avem sentimente de carton, ca sunt inconjurata de cartoane colorate.
Concret: tu esti un om complet, il ai pe Sufletel, daca privesti in jur mai sunt destui oameni. Pentru tine, pentru ei, nu ai dreptul sa afirmi asta.
Am spus ca nu trebuie sa traim naiv (nicidecum nu indraznea sa spun ca tu esti naiva), nu trebuie sa traim naiv sau inocent in sensul ca nu trebuie sa credem ca mai e vremea in care oamenii fac orice pentru tine... dar mai sunt destui care fac atat cat e omeneste posibil. Sunt oameni, nu cartoane si atata vreme cat ei exista... numai la suparare ai dreptul sa spui "încep să cred că şi oamenii sunt din carton"