Catty scuze - am impartit in barbati vs femei ca mi-a fost mai usor sa argumentez.
Ai dreptate ca se minte la greu.. Intr-o lume unde clientul nostru, stapanul nostru, sau seful nostru taticul nostru cu banii, e normal sa ne si prefacem... plus ca nu e o lume sincera. Contractele si avocatii stau la baza 'nu ne abatem de la ce am hotarat'.
Gandeste-te insa ca la scoala nu te invata cum sa iubesti, sau.. cum sa recunosti iubirea.. Asa ca multi confunda atractia sexuala cu iubirea, sau faptul ca primesc mereu de la cealalta persoana o numesc iubire. Dar ei nu simt iubire inapoi.. Dpldv gestul nu e atat de grav, ei nu au mintit iubind, ei au mintit primind iubirea altuia, nu oferind ceva inapoi.
Plus ca na, iti trebuie ceva maturitate/experienta ca sa spui omului care te iubeste adevarul ca tu nu iubesti. Si atunci preferi sa sustii ca totusi iubesti dintr-un sentiment de respect (sa zicem respect, nu stiu altfel, poate vinovatie, poate din dorinta de a nu face rau). E lasitate, dar cand vezi cat esti iubit, parca nu ti-ar da inima sa zici cu hotarare.. eu NU!
Dar da.. se minte la greu. Intrebarea mai buna este nu de ce se tot minte, ci cum faci sa filtrezi adevarul de atata minciuna. Cum _stii_ ca nu se minte, fara sa te uiti la cuvinte ?