Nu stiu...Candva incepusem sa cred ca e cel mai rau lucru care mi s-ar fi putut intampla insa acum... nu cred ca as putea trai fara sa iubesc ceva sau pe cineva... Si pot sa iubesc fara ca sa fiu impreuna cu persoana iubita. Altadata, asta m-ar fi durut si chiar am suferit foaaaaaarte mult, dar acum nu... Si poate pentru ca abia acum, de curand am invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat, fara sa astepti nimic in schimb, doar sa daruiesti... Iubirea ma motiveaza, imi aminteste ca pot inca sa visez la ceva ce poate ca nu am sa pot avea vreodata si ca asta nu e un lucru rau. Iubirea ma face sa zambesc, sa privesc cu drag spre trecut, sa strang amintiri si sa le car dupa mine pretutindeni, in orice moment incapatandu-ma sa le pastrez pe toate cu fiecare emotie ce am trait-o. Am incercat sa renunt dar dupa un timp singure revin acele sentimente asa ca mi-am zis ca nu are rost sa ma opun,asa ca am invatat sa accept iubirea cum e ea. Nu cred ca am sa gasesc vreodata curajul de a-i spune ce simt, dar e bine si asa, poate voi uita cand voi intalni pe altcineva.