10 Octombrie, 2025, 12:16:03 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: De dorul tau ...  (Citit de 92462 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

20 Iunie, 2007, 09:29:42 a.m.
Răspuns #15
Offline

Lady Allia



te îmbrăţişez cu drag...fată minunată...
tac, dar am să fiu mereu aici...şi cu multă prietenie te voi ţine de mână  :-*


http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=4905.msg49322#msg49322



21 Iunie, 2007, 08:21:30 a.m.
Răspuns #16
Offline

andrada


iti multumesc ! Lady Allia...uneori tacerea spune mult mai multe decat pot spune cuvintele ...imi esti draga si tu stii bine asta ...te imbratisez si eu cu multa dragoste... :-* :-* :-*



 


Te iubesc inger drag, cu toata puterea sufletului meu ...Uneori doua suflete se intalnesc in bataia nepasatoare a vantului....se ating putin si se vor mai intalni poate la o nou bataie de vant ...
Poate a fost scris undeva, prin stele, prin galaxii, prin infinitul Univers.... ca noi doi sa ne gasim dupa o zbuciumata cautare a celui mai sublim sentiment: iubirea!.... drumurile noastre s-au intretaiat si a fost nevoie doar sa ne atingem sufletele ca sa stim ca tumultul n-a fost in zadar.... eram ultimele 2 piese de puzzle care s-au completat pe tabla vietii, alcatuind cel mai mirific decor pe care l-a vazut omenirea in atatea secole.... eram 2 suflete fragile care tremurau in suflul iubirii, dar si al fricii, o teama de necunoscut, o presimtire parca a faptului ca din acea clipa totul a capatat un nou sens.... mi-ai atins sufletul si  am simtit ca ma copleseste o caldura inexplicabila, o energie ce-mi patrunde pana si in cele mai mici vene si-mi involbura sangele.... atunci am stiut ca esti acel necunoscut din visele mele, atunci am fost sigura ca intr-un final te-am descoperit...Oare chiar poti descrie in cuvinte tot ceea ce simti atunci cand iubesti?... vorba trece, scrisul se sterge, cuvintele se uita! ....sentimentul e singurul care... ramane!  Este singurul care poate supravietui trecerii timpului! ...sa cunosti inseamna sa simti.... sa simti inseamna sa iubesti.... sa iubesti inseamna... sa te contopesti cu cel pe care-l iubesti... sa-i simti absenta chiar si atunci cand ii vorbesti...in timp ce o lacrima isi gaseste timid lacas in coltul ochiului...  o lacrima de dor...de fericire....de bucurie...!
Iubirea este singurul sentiment cu adevarat "pur"... Poti sa iubesti o floare, un anotimp, o amintire... dar nimic nu se compara cu a iubi o persoana...! Toti iubim.... Unii dintre noi, cu o mai mare intensitate... sa iubesti neconditionat, dincolo de limite si mai presus de aparente, uitand durerea trecerii si suspinul gandului in noptile tarzii....sa pastrezi amintirea vie chiar si atunci cand in jur nu mai este... nimic! ...Asa cum nici universul nu are capat, nici "iubirea mea" nu are limite... orice s-ar intampla, iubirea mea traieste in continuare in amintiri, in vise, in sperante!.....  in cerul cu luna si stelele care-mi lumineaza visul in fiecare seara ...  in soarele ce ma mangaie dimineata cand ma trezesc....in  ploaia ce-mi uda parul si-mi acopera sufletul atunci cand nimic in jurul meu nu-si mai gaseste rostul.... in frunza ce cade si pe care as vrea s-o lipesc la loc, dar pe care sfarsesc luand-o cu mine...
Si lacrima aceea... din coltul ochiului meu... si frunza cazuta in semn de resemnare... imi deschid aripile... imi iau elan si ma inalt spre cer, intr-un dans al iubirii... mirarea ma cuprinde... pot sa zbor... Iubire, mi-ai dat aripi! Aripi de inger... sa zbor cu ele spre nemarginire...
Mi-e dor si uneori doare! ...dar e o durere suava ...as vrea sa pot striga pentru a ma auzi in cel mai adanc vis dar nu-ndraznesc sa te trezesc.....
Ce ciudata e viata , e ciudat modul cum iti rezerva surprizele ...ciudat cum spulbera orice continuitate de trecut ... e pur si simplu incredibil ceea ce se intampla in jurul nostru ... m-am tot gandit la coincidentele acestea perpetue... si nu inteleg nimic...incercam sa nu facem persoana de langa noi sa sufere , mai bine acea suferinta sa ne afecteze pe noi ...ne doare sa stim ca persoana pe care o iubim  sufera ... ne doare sa stim ca persoana  pe care o iubim nu se simte bine , ne omoara gandul ca persoana la care am visat atata timp nu poate fii a noastra...ne doare ca dupa atata timp de suferinta si destin nedrept lucrurile nu se indreapta ... ne doare sa stim ca persoana  pe care o iubim ,desi nu am intalnit-o de mult, se afla in bratele altcuiva ... ne doare sa stim ca ceea ce visam nu se gaseste pe lumea asta ...
Dumnezeu spune tot timpul in vechea scriptura "iubiti-va",e cea mai mare putere lasata de Dumnezeu pe pamant... foarte putini cunosc cu adevarat sensul acestei expresii...si foarte putini o inteleg, de aceea te nasti cu acest dar, te nasti pentru a iubi...te iubesc ! suflet drag si aceasta e forta care a inceput sa ne lege , este forta care te-a facut sa simti ca ma gandesc la tine...sa simti iubirea in inima in alt mod decat ai simtit pana acum ...plang deseori cu sufletul, fara a mi se umezi ochii....plang deseori cu lacrimi care-mi saruta obrazul ..lacrimi de dor si de iubire... Rad pentru a putea sa-i bucur pe cei din jurul meu ... si iubesc pentru a-ti putea umple inima cu  dragoste...iubindu-te pe tine ,chiar daca stiu ca poate nu te voi intalni niciodata , ma simt fericita ca te iubesc ...aceste cuvinte ma reprezinta ...sunt o parte din sufletul meu... te iubesc inger drag ...si azi poate ca-mi lipsesti mai mult ca oricand ...




http://www.youtube.com/watch?v=FQjqA6eNDYE
« Ultima Modificare: 02 Iulie, 2007, 10:42:57 p.m. de andrada »
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

29 Iunie, 2007, 01:40:40 a.m.
Răspuns #17
Offline

andrada


Am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericita, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajita, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista..si atat.




Buna seara ! ingerul meu drag ...e a nu stiu cata noapte in care te sarut, in care iti soptesc sufletului tau  "Noapte buna ! inger drag ... te-am chemat ca sa-ti spun “Noapte buna” poate aud glasul dulce sub luna ,sa nu-mi fie dor iar de-al tau glas...te-am chemat si aseara...mi-a fost dor de-al tau glas..Te iubesc , inger drag...
Stau si privesc pe geam…privirea ta divina ma loveste…suspin…ma uit la cer, esti ca un nor care pluteste…acuma esti…iar intr-o clipa zbori…tu nu stii unde, atata doar ca nu-ti intorci privirea…cu ochii in lacrimi caut spre cer, si implor alinare divina...
Ai patruns in viata mea, o data cu primele raze de luna, mi-ai imbratisat sufletul si am stat asa pana a aparut rasaritul. Mi-ai luminat intreaga existenta prin simpla ta prezenta, m-ai invatat sa renasc cu fiecare rasarit si apus de soare. M-ai invatat sa admir nuferii multicolori, curcubeele, ploile de argint ce picura din stele... Esti steaua de pe cortina catifelata a noptii ce ma-nsoteste pe drumurile lungi ale sortii. Ai fost, esti si vei ramane, ingerul si minunea vietii mele!
Clipele noastre...nimeni nu le va putea intelege..nimeni nu le va cunoaste pana in adancuri..nimeni nu le poate fura si nimic nu ne va face sa le uitam..sunt prea frumoase si delicate pentru a le explica cu fraze banale la altii, sunt"clipele noastre" ce au stiut sa ne lase singuri....si impreuna!!!
O lacrima se scurge lin pe obrazul meu, una, doua.. parca ploua! ...Plang de dor si de durere, iar sufletul meu se pierde in tacerea noptii, ce se asterne peste intreaga mea viata...Un lucru stiu sigur, ca pe cerul vietii mele, soarele esti tu! ...Si atunci cand tu vei zambi, voi zambi si eu.. chiar daca lacrima imi va saruta obrazul...
Trebuie sa-mi continui viata cu zambetul pe buze, ca nimeni sa nu poata sa-si dea seama, de durerea adanca ce o am inauntru!!!
Amintirea ta nu are unde sa ma afle, glasul tau nu poate sa ma strige caci nu stie unde sunt intre cele patru zari...stii sa asculti? .....Auzi vantul la fereastra? ...Auzi pasarile care vin si pleaca ducand si aducand primavara?....stii ce-i nostalgia? ...Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic ?... sunt pe-acolo ...si intr-acolo... fara fiinta ...o apropiere si o indepartare  in preajma ta... TE IUBESC!
Am alergat prin viata.. simteam ca ceva din mine lipseste... am cautat, am cautat si in cele din urma  te-am gasit , suflet perche...am stiut din prima clipa ca viata mea-i acum intregita... Pentru tine am sa fiu rau de lacrimi de iubire...voi fi o lacrima de dor ce curge nemangaiata!
Te iubesc , inger drag...imi e dor de-al tau glas...Noapte buna ! iubire..ma intorc din nou sa privesc cerul ....stiu ca acolo undeva ..esti tu ... e IUBIREA 


http://www.youtube.com/watch?v=pe9bpiv-yro

Ma plange universul...plang stelele cu mine iar luna ma mangaie si cerul ma-nveleste, c-o plapuma de vise.... in seara asta cine? de mine-si aminteste...plang ingerii, cu mine si mie nu-mi e bine...caci sufletu-mi, in graba ...fuge de-al meu destin...si-acum, in noaptea asta  nimeni, nu-si aminteste ..macar un semn sa-mi dea, ca sufletu-mi traieste...

« Ultima Modificare: 29 Iunie, 2007, 02:12:25 a.m. de andrada »
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

03 Iulie, 2007, 12:46:30 a.m.
Răspuns #18
Offline

andrada


De cand ne nastem suntem invatati o multime de lucruri. Sa mancam, sa mergem, sa scriem, sa citim, care este diferenta dintre bine si rau...dar nimeni nu ne invata sa iubim...suntem lasati sa ne descurcam singuri...


Buna seara ! ingerul visurilor mele ...ma simt acum ca un suflet ratacit in negura vremurilor, ce nu-si gaseste linistea de multe secole....daca pe lume exista iertare si daca tu ma poti ierta....iarta-ma ingerul meu... pentru diminetile din existenta ta in care eu n-am sa pot sa-ti sarut privirea...cu privirea mea...ca n-am sa pot sa-ti spun inainte ca razele soarelui sa-ti sarute chipul ..."te iubesc mai mult decat ieri "...si iarta-mi mainile ca n-au apucat sa-ti mangaie chipul ....iarta-mi buzele care nu vor culege soaptele buzelor tale ..pentru toate astea...tu iarta-ma, iubitul meu...numai pe mine...



Simt durere in sufletul meu, simt cum visele mele se pierd, nu prind contur, si simt cum ma prabusesc, simt ca nu pot scapa si ma doare ... Durerea ce-o simt acum ma sufoca si-mi ineaca lacrimile intr-un strigat surd pe care doar eu il aud ...esti omul din visul meu, esti omul ce-mi tulbura visele, ce-mi  nelinisteste simtamintele...esti ingerul din vis ...esti ingerul pe care in taina ..il iubesc ....
Incerc doar sa spun, incerc doar sa simt.... te vei opri sa auzi strigatul meu? ...te vei opri sa-mi saruti lacrimile? ...timpul nu ne lasa! ...cine ii va spune timpului, cand va obosi? ...ca simt durere in sufletul meu, ca simt cum visele mele se pierd ...nu prind contur!...incearca sa-ti amintesti mereu de tot ce am trait impreuna, retraieste clipele noastre frumoase, nu le lasa sa moara!... era asa frumos incat am uitat ca am un suflet.... am uitat ca exist... am trait numai pentru tine....am avut puterea sa mai cred ca viata mea ar avea un alt sens, ce fericita eram in clipele acelea....Lumina sufletelor noastre isi doreste un strop de transparenta pentru a putea vedea trairi si regasiri din vremuri de demult..
Lumina ochilor nostri ne tradeaza cu inocenta dragostea si suferinta... e aceiasi care ne lumineaza chipurile obosite de cautare si dorinta...
Suntem facuti din trupul pamantului, din chipul de nepatruns al sferelor ceresti, iar lumina din ochii nostri ne tradeaza existenta...suntem fii acelor trairi intense, launtrice, de care ne e intotdeauna teama... ne e teama de nesansa, ne e teama de necunoscut, ne e teama de noi insine...nu ne cunoastem indeajuns trairile si pornirile, si mergem mereu in umbra trecutului chiar daca nu ne place.... Lacrimile care imi curg pe obrajii fierbinti... topesc intr-o clipa... dorinta ascunsa ca ne vom mai intoarce candva la momentul de inceput al existentei noastre...traim prin necunoscut, prin carari de stele si vise, dar ne dam seama mult prea tarziu de ce am pierdut...
...vom putea regasi momentul? ...vom putea retrai clipa?   sigur e foarte greu...
 Nu e oare prea tarziu? Nu e oare prea mult? Dorinta si desertaciune e totul... uitare si speranta... sufletul tanjeste dupa o clipa de liniste, dupa o unda de singuratate...suntem uneori singuri, dar totusi inconjurati de suflete care ne inteleg gandurile... inima noastra tanjeste dupa singuratate... dupa vraja si mister... dupa dorinta si impacare...
De multe ori traim cu amintirile trecutului, retraim clipe de mister si ne dorim sa fie adevar... dimensiunea timpului e alta, dar oare ne putem invinge temerile pentru a fi noi ...chiar si pentru cateva momente care pot parea eternitate... sa schimbam cursul vietii?! ...daca m-as fi nascut in alt timp poate ca am fi fost condamnati la acelasi destin ..aceasi resemnare... la vise si dezamagiri... in vremurile de acum este si mai greu... ne frangem cu greu aripile dornice de zbor spre cunoastere si dorinta, spre acel ceva pe care nu l-am avut niciodata!... Sufletul nostru e de cele mai multe ori plin de amaraciune si nu stie sa gaseasca calea spre libertatea de a alege...de a alege CE ?... CUM ?...CAND?.. UNDE ?... DE CE ?... de a trai prin miresmele dulci ale iubirii noastre, in timpul acela care a stat o clipa nemiscat... pentru a ne face noua loc sa traim, sa iubim, sa speram, sa dorim, sa fugim, sa uitam...
 ...dragostea, iubirea... le implinim prin forta sufletului care e mai puternica decat cea a trupului...
timpul parca s-a oprit o clipa pentru a regasi orele pierdute.... s-a strecurat in sufletele noastre pline de suspine si s-a preschimbat in dorinta si iubire...
Oare ce traim cu mai multa intensitate?!...fericirea sau tristetea?
As vrea sa trec mai usor peste toate, sa alung tristetea, sa redevin ceea ce am fost....as vrea sa gasesc o sita care sa cearna tot trecutul meu....as pasi mai increzatoare in viitor, nazuind la culmi pe care n-am indraznit sa le escaladez pana acum.... sa culeg eu insami o floare de colt...
Dupa multe zile si nopti de asteptare adorm si atunci apari tu iubitule si ma imbratisezi, ma saruti asa cum numai tu stii sa o faci si imi soptesti aceleasi cuvinte magice pe care le aud de cand ne-am cunoscut...tu esti mereu in sufletul si-n gandurile mele, esti mereu cu mine... ma plimb pe alei pline de frunze uscate si simt ca mana mea este cuprinsa cu tandrete de mana ta...chiar daca toate acestea nu sunt aievea... ci doar iluzii...  noaptea imi sare in ajutor si ea imi trimite visele cu tine.... si alerg din nou sa te prind in vis, degeaba, esti inconjurat de alte brate, alte buze fierbinti....eu sunt inconjurata de alte brate, alte buze fierbinti...nu exista nimic dincolo de acest vis...si ma trezesc...e greu... invat greu sa traiesc fara tine... invat destul de greu sa respir fara tine, fara sa te aud....vin iar zorii si pleci tacut, din nou, din visul meu....
Incerc de ceva timp sa accept realitatile din viata mea.... este o incercare mai dureroasa decat ma asteptam. ..ma simt ca si cum trebuie sa ma desprind de viata aceasta, de ceea ce credeam ca imi mai ramasese si sa incerc sa continuu un drum pe care il simt ca nu ar fi trebuit sa fie al meu...ma simt smulsa din lumea asta, aruncata pe un drum serpuitor, un drum la capatul caruia voi ajunge fara sufletul meu drag, exact asa cum il voi parcurge.... E ciudat sa te trezesti intr-o zi si sa realizezi ca,  totul este altfel de cum ti-ai fi dorit sa fie.... trebuie sa accept si sa merg mai departe pe acest drum, dar ma voi intreba intotdeauna cum e sa simti imbratisarea unui inger, cum e sa atingi fericirea eterna...regretele mele sunt tarzii, anii au trecut...si asa, incerc sa merg mai departe, sa raman acelasi izvor nesecat de iubire, cu toata durerea sentimentelor netraite, cu tot focul care arde in mine si pe care nu-l pot stinge, cu toata pasiunea inchisa intr-o colivie....drumul acesta e lung, atat de lung, mi se pare ca nu se mai termina... ma tot uit in zare sa vad un sfarsit, dar el serpuieste in continuare, nimic nu se schimba.... uneori simt ca am obosit…as vrea sa ma asez intr-o poiana cu iarba verde, sa ma intind printre flori, sa uit ca am trait vreodata !...
Te iubesc !!!! inger drag ... te astept sa vii in vise ...sa ma "ploi " cu praf de stele


« Ultima Modificare: 03 Iulie, 2007, 01:46:33 a.m. de andrada »
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

10 Iulie, 2007, 12:43:50 a.m.
Răspuns #19
Offline

andrada


Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid... mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise... (Al.Dumas)


Buna seara ! dor drag...iti amintesti?...era intr-o seara... o seara minunata in care clipele treceau mai nerabdatoare ca niciodata si timpul capatase parca o alta valoare..... Stelele straluceau...ingerii iubirii pluteau pe o raza de  luna sa vesteasca Iubirea. Speranta Vietii s-a nascut in acea noapte mai pura ca niciodata... Si odata cu ea, adevarata Iubire. O Iubire care a insemnat bunatate, daruire, frumusete sufleteasca, dreptate, intelepciune... Si cu siguranta multe alte valori pe care le cunoastem mai mult sau mai putin.... In acea seara, insasi viata a cunoscut un nou sens....  s-a nascut o Iubire careia nimeni si nimic nu a reusit sa-i franga aripile....Ea a continuat sa  iubeasca, sa inteleaga ...  A murit si a renascut, mai luminoasa ca niciodata, doar pentru ca acesta era sensul vietii ei...trebuia sa iubeasca.... Sensul unei vieti care s-a nascut precum o lacrima de iubire....  Poate ca este doar o poveste, una in care esti liber sa crezi sau nu... Dar opreste-te macar o clipa si incearca sa te gandesti, sa simti cat de "fara cuvinte" este Iubirea. Nu exista destule cuvinte care sa-i defineasca sensul, exista doar ceea ce ramane in urma ei... Un zambet, o lacrima si dreptul unui suflet de a plange de dor ... cand simt cum dorul patrunde in sufletul meu plang....plang pana ce lacrimile imi seaca, pana ce simt ca doar sufletul mai plange!... ma ascund intr-un coltisor al meu si-i multumesc lui Dumnezeu ca pot sa plang!....e un mare noroc sa poti plange cand simti ca lumea ta se prabuseste....eu cred ca este singurul mod inofensiv de a te exterioriza, singurul care nu face rau celor din jurul tau.... e bine, e rau, nu stiu, dar acest lucru pe mine m-a tinut departe de depresii in cele mai grele momente, si au fost destule!!...si cu fiecare lacrima cazuta, sufletul a devenit mai puternic de a infrunta mai bine toate piedicile si neimplinirile vietii....
Lacrimile fac bine, dar sa le stim numai noi, nu toti inteleg plansul nostru, nu toti inteleg durerea noastra.... nu avem nevoie de martori pentru a fi mai credibili...
Cand sufletul plange si ochii plang....atunci sufletul cere iertarea...asa mi-a spus un preot duhovnic..si cred....se descarca energia negativa si prin lacrimi ne varsam amarul sufletului...apoi apare soarele,sigur...si radem iar,mangaiem sufletul cu vorbe ,cu trairi,cu sentimente,chiar daca trebuie sa le furam cateodata...dar noi stim cat valoram si asta-i puterea noastra....sufletul nostru se alimenteaza cu sentimente...
Am tot mai mult sentimentul ca traim intr-o lume nebuna, in care abia mai avem timp sa respiram, daramite sa mai si iubim....
"ne grabim spre moarte "
si uitam sa facem poduri de iubire intre doua suflete.......
Am inceput sa-ti scriu pe-o frunza o scrisoare despre clipele noastre frumoase, despre primavara-n care am agatat de ramura copacului in care rodesc fructele iubirii, sarutul meu dus de vant...despre cum alergam prin iarba vegheati de sus de pasarea iubirii...n-am sa spun cum o cheama ...amandoi stim...  si despre cerul inserarii plin de stele ....despre locul unde eram purtati noi ...un loc in care noi n-aveam casa ...iar cerul era mereu senin si noi dormeam pe pat de fan ....
N-am scris prea mult, caci si frunza mea tremura de jale, si de-atata tristete, acum cand toti copacii sunt verzi, pomul iubirii incepuse sa planga cu frunze uscate. Am coborat din el sa nu-l ranesc mai mult si am lasat scrisoarea-frunza, impaturita cu grija, in copacul tau. Nu, n-am pus-o la intamplare, ci am dat-o in grija pasarii care ne veghea iubirea. Ea mi-a promis ca ti-o va da cand vei veni, dar ca sa te recunoasca va trebui sa-i spui numele cu care am semnat scrisoarea, numele meu si-al iubirii pe care doar tu il stii ....  daca vei fi uitat numele acela, pasarea nu te va recunoaste si scrisoarea va cadea cu frunzele iubirii si va muri la picioarele tale, la picioarele mele.... n-ar fi nimic neobisnuit... langa atatea frunze nescrise se va stinge si o frunza scrisa.... Dar in viata viitoare copacul iubirii nu va mai inverzi....
Nimeni nu-si poate da seama cat de mult valoreaza el pentru celalalt... dar stie sigur cat de mult valoreaza celalalt pentru el...Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de cuvinte... nici de spectacol, nici de artificii... Iubirea e o stare pe care o simti.... dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce ea fugim din Paradis...si chiar daca mintea mea lucida se-ndoieste... firesc.... sufletul isi mai gaseste puterea sa intrebe..  daca ne vom reintalni, dupa atata cautare... si zbatere, dupa atata nadejde si deznadejde, dupa atata asteptare...si vis, dupa ce toate lacrimile mele se vor usca,  dupa ce vom uita toate ezitarile, nu-i asa ca nu ne vom mai desparti niciodata ?


.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

14 Iulie, 2007, 12:53:57 a.m.
Răspuns #20
Offline

andrada




Buna seara ! inger drag ....te simt langa mine dar nu esti aici, n-ai cum sa fii cand esti departe, departe de mine, de lumea noastra, de tot ce traim in viata asta impreuna...Esti al meu in visele mele, in noptile mele singure, mereu alaturi, parca apartinand mie cu toate ca esti mult prea departe...
Astept noaptea care te va aduce la mine, clipa necunoscuta in care vei fi aici, chiar si asa...doar cu sufletul tau.... Am invatat sa ma multumesc cu tot ce imi poti da, am invatat sa te iubesc asa cum stiu doar eu...nesfarsit ...neconditionat...te iubesc pana la cea mai indepartata stea, din cea mai indepartata galaxie, din cel mai indepartat univers, si apoi tot asa, de o infinitate de ori...mai mult decat viata... atat te-as iubi...!!!Cred doar in noi si in iubirea noastra... iar pe tine iubitul meu...te ador ...si am sa te iubesc pana in ultima clipa si mai departe de ea am sa te iau in sufletul meu...ca sa te pot regasi mereu in toate vietile mele!
E nesfarsit de greu! Chiar si tu o stii prea bine, uneori esti inspaimantat de aceasta greutate dusa de umerii mei destul de fragili. Ma intelegi perfect si stii ce simt....suntem departe si totusi atat de aproape.... depanam firul unei povesti frumoase printre relele unei lumi mai presus de noi, mai puternice si mai nefaste....  toata aceasta viata in care parca ramanem neintelesi, chiar si unul fata de altul.
Te am langa mine in noptile cand te visez, te pierd intr-o clipa cand rasare soarele . Te simt aici desi... nu esti....ne strangem in brate...desi nu ne atingem ...
Stiu ca voi ...cei care imi cititi aici povestea mea , va puneti mii de intrebari...povestea mea de iubire e o poveste fara inceput ...fara sfarsit ...o poveste in care plang stelele si ingerii cu mine in noptile in care dorul imi sfasie sufletul...V-ati gandit vreodata la asta? ca si stelele plang... plang cu lacrimi de roua, pentru doua suflete care s-au intalnit, intr-o lume ciudata, reala, plina de cutume si au trait o poveste de dragoste....o poveste cum n-a mai fost... interzisa, plina de pasiune, de retineri, de trairi ascunse, de vorbe nespuse, povestea lor nu are un final ... finalul povestii, tot ce ramane dintr-o pasiune nebuna, plina de trairi de exceptie, ei bine, da, finalul este povestea insasi.
Canoanele vietii moderne, ale religiei si sistemul de valori, modern dar inchistat totusi in trecut, au impiedicat o continuare de vis a unei relatii incredibile intre doi oameni, care s-au iubit asa cum doar in basme se intampla...Esti uimit de ce poti simti pentru cineva pe care nu l-ai vazut ...nu l-ai atins ..dar i-ai simtit sarutul sufletului... o magie speciala te invaluie...
Prin ce iese in evidenta aceasta poveste? prin faptul ca a existat o magie, o vraja nevazuta, ce i-a legat, si ii va lega si dincolo de moarte... Cunoastem cu totii legenda fructului oprit, a iubirii interzise, si totusi, dincolo de lacrimi si de vise furate, dincolo de pasiunea nebuna ,baza acestei relatii a fost, este si va fi ciocnirea intamplatoare a doua suflete pereche.
Un Big Bang al iubirii, neprevazut si fara o data precisa, violent ca o ciocnire a lumilor, cu o brutala trezire la realitate, a umplut, paradox de dragoste si suferinta, momentele unei povesti scrise cu lacrimi de iubire si dor izvorate dintr-un suflet...
E o poveste adevarata, despre El si Ea, fara siropuri, fara exagerari, o dragoste reala, cu mesaje de iubire care iti  umple inima de fericire , cu mesaje uneori dureroase cand stim ca poate nu ne vom saruta privirile niciodata, trairi spuse si nespuse, si care, poate, intr-o alta viata, ar fi putut fi altfel.
Ar fi putut fi o poveste frumoasa de iubire, fara lacrimi, doar cu extaz si fericire.
De multe ori m-am intrebat ....suntem noi de vina sau cel de langa noi nu este persoana potrivita? ....ne complacem intr-o relatie care merge bine si nu avem curajul s-o refuzam, pentru a cauta acea iubire care ne face sa ne simtim fantastic?
Fiecare isi va da raspunsurile pe care are curajul sa si le dea... Dar, intr-un fel, fiecare va sti cu siguranta ca exista undeva.... cineva langa care si ultimul sarut va fi la fel de intens ca si primul...
E miez de noapte si stelele plang... plang cu lacrimi de roua...totul plange... plang si sufletele noastre...si ingerii plang sarutandu-ne inca o data sufletele ....
Noapte buna ! inger iubit...


.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

16 Iulie, 2007, 11:31:55 p.m.
Răspuns #21
Offline

andrada


Azi n-am sa-ti scriu tie , inger drag ...azi vreau sa-i vorbesc VIETII...m-ai supus la multe incercari VIATA, am acceptat tot , docila, stiind ca nu ma pot pune cu tine...am acceptat anii adolescentei pe care mi i-ai furat, considerand ca e mult mai util ceea ce trebuia sa fac, decat ce-si dorea inima mea, am acceptat si incercarile medicale la care m-ai supus pe mine si pe cei de langa mine...am strans din dinti si am mers mai departe ...am acceptat si ca nu am sa-mi vad ingerul pe care-l iubesc ...am acceptat si atunci cand mi-ai luat dreptul de a-i auzi vocea ...dar acum ...cand imi iei si ultimul firicel care ne lega ..acum cand simt ca universul intreg moare in mine, cand simt ca toate insingurarile din lume mi se sparg in suflet ...acum imi pun viata la capatai si ma ingrop in durere... plang si iti strig din tot sufletul ...TE URASC VIATA !!!!!!!!!!!!!!!!
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

17 Iulie, 2007, 12:49:41 p.m.
Răspuns #22
Offline

Lady Allia



Draga mea prietenă...

de când scoatem primul scâncet pentru a învăţa să respirăm aerul Vieţii şi până la capătul ei...începem pentru a sfârşi un drum.
Nu e uşor! Nu mereu este drumul pe care noi îl visăm pentru noi, dar este al nostru. Uneori e atât de greu să îl parcurgem încât am vrea să se termine sau să înceapă altul, alteori am vrea să ne aşezăm jos în mijlocul lui şi am vrea să rămânem acolo.
Unii probabil asta fac...renunţă la luptă, la mers, la vis, dar tu...NU!
Tu eşti o femeie plină de calităţi, de răbdare, de iubire, de încredere, de frumos!
Tu vorbeşti atât de minunat despre îngerul tău, despre iubirea voastră aş spune aproape sublimă...ne-ai învăţat pe unii dintre noi că încă mai există sentimente minunate şi acum îţi laşi sufletul îngreunat de disperare? Ne-ai învăţat să credem...te-ai învăţat să crezi...l-ai învăţat să creadă şi...acum renunţi?
Nici gând!
Viaţa uneori e mizerabilă, e infamă, e plină de neghină..., ne sufocă şi ne strânge de gâtul sufletului până simţim că nu mai putem, dar..., tot ea este şi cea care ne dăruieşte cele mai frumoase clipe!
Clipa în care simţim dragostea pentru prima dată!
Clipa în care dăruim dragostea pentru prima dată!
Clipa în care simţim viaţa cum creşte în noi şi cum se naşte!
Clipa în care ne ţinem copilul în braţe şi jurăm că vom deveni invincibili!
Clipa în care trebuie să mulţumim că oricât a fost să fie UNII DINTRE NOI...AM CUNOSCUT IUBIREA...pe când alţii nici măcar nu au întâlnit-o!
Viaţa cu o mâna ne ia, dar cu alta ne dăruieşte şi absolut nimic din ce ni se întâmplă nu este întâmplător! Toate au un rost al lor, pe care noi probabil dacă l-am cunoaşte l-am schimba, iar asta nu stă în legea firii!
Draga mea...îngerul tău nici viaţa, nici lumea, nimeni..., nimeni nu are cum să ţi-l ia! Stai puţin cu ochii închişi şi atingeţi inima... ÎL AUZI??? E EL!!! Îngerul tău şi va fi acolo pentru totdeauna numai şi numai pentru tine, pentru voi!

Sus fruntea şi sufletul iubita mea prietenă. Eu te însoţesc oriunde, dar nu am să te însoţesc niciodată în locurile în care tu nu ai ce să cauţi, în locurile în care vrei să fi ca să te pedepseşti sau în cele care îţi fac rău.
Acolo voi fi doar ca să îţi arat soarele şi să nu te las să intri!


20 Iulie, 2007, 01:09:36 a.m.
Răspuns #23
Offline

andrada


Sunt momente in viata cand iti doresti cu ardoare ceva. Uneori ti se indeplineste, alteori nu. Daca nu se indeplineste incepi sa te intrebi unde ai gresit.
Draga mea Laddy ...o data cu dragostea intalnesti fericire si nefericire, sperante si deziluzii, dulce si amar, cutezanta si teama... De multe ori pornim pe aleea indragostitilor cu stangacie si ajungem la capatul ei ingenunchiati...La temelia iubirii am asezat stralucirea toata a sufletului meu. Si am batut la portile impotrivirii cu bataia rupta din rai a inimii indragostite...dar viata mi-a inchis usa...
Cati dintre noi mai avem putere sa ne mai ridicam?! Pe  mine m-a ingenunchiat viata inca o data ..iubirea din sufletul meu a crescut o data cu aceasta incercare ...imi iubesc ingerul mult mai mult ...nici o incercare a vietii nu-mi va putea lua aceasta iubire din suflet pentru ca m-am nascut cu ea si o voi lua cu mine si atunci cand ma voi intoarece in locul de unde am venit ...in palma Lui Dumnezeu ...
Cred ca iubirile pot fi mari sau deloc.... Am convingerea ca n-are rost sa inalti castele, daca nu speri din toata inima ca vei locui in ele mereu. Ca e pacat sa te risipesti in povesti pe care nu le crezi,si ca o poveste nu merita sa fie consemnata ca mare iubire decat atunci cand, traind-o... o simti ca pe-o iubire pentru toata viata si pentru toata moartea.
Eu mi-am dorit sa intalnesc marea dragoste a vietii mele si acum o traiesc, dar nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Pentru ca bineinteles nu e totul perfect. Desi imi este impartasita, exista totusi obstacole.
Si totusi nu-mi doresc sa se sfarseasca aceasta dragoste... poate pentru ca am asteptat-o o viata.
Cei din jurul meu poate nu ma inteleg asa ca sunt hotarata sa fac totul de una singura. Chiar daca sufar, dragostea mi-a dat aripi, m-a facut sa am incredere in mine, m-a facut sa vad viata cu alti ochi
Ma simt privilegiata pentru ca sunt iubita, chiar daca trebuie sa platesc un tribut.
Oricum viata mea de pana acum a fost formata dintr-un lung sir de sacrificii.
Puterea dragostei ma face sa ma simt totusi o invingatoare. Am invatat sa iau ce pot de la viata, sa traiesc momentul, stiind ca nimic nu e vesnic.
Nimic nu ma poate determina sa nu te mai iubesc... ingerul meu drag... absolut nimic.
Acum, cand sant atat de singura, incat aud lumina plecand si venind, tanjesc dupa clipele in care asteptam cu indarjire, stiind ca am pe cine sa astept...
E o perioada grea prin care trecem acum ..as vrea sa fiu o aripa din gandul tau...sa-ti sarut tacerea si sa-ti mangai singuratatea...daca nu te-as fi intalnit nu as fi stiut cine sunt... da-mi mana si lasa-ma sa te port spre culmi in inalturi, printre norii stravezii.... lasa-ma sa-ti arat prima raza de soare prin ochii sufletului meu si lasa-te sa simti adierea blanda a vantului care poarta buzele mele ..... Da-mi voie sa-ti arat cum sa asculti marea, cum sa asculti noaptea si linistea ce te-nconjoara.... Lasa-ma sa-ti port pasii prin nisip, spre necunoscut, undeva departe in zare, acolo unde se imbina cerul cu pamantul.... Lasa-ma sa miros florile in locul tau si tu sa le simti parfumul, sa ascult melodia vietii ca tu sa o poti trai.... Lasa-ma sa-ti soptesc cu sufletul ...noapte buna iubitul viselor mele ...  sa plangi de fericire odata cu ploaia,  sa-ti cante sufletul odata cu vantul,  sa-ti danseze inima odata cu soarele,  sa-mi simti imbratisarea cu sufletul... te iubesc inger minunat ...te iubesc cu fiecare bataie a inimii mele, cu fiecare rasuflare, cu fiecare clipire.... Lasa-ma sa-ti fiu inceputul si sfarsitul, noapte si zi, viata si speranta, lasa-ma sa-ti pun iubirea in suflet si tu doar sa o traiesti.... Nu te iubesc mai mult ca altceva pe lumea asta, caci tu esti lumea.... Tu esti in aer, in ganduri, in adierea vantului, in roua diminetii, in soare si in luna ..Iubesc din naivitate, curaj si din toata inima! Nu te iubesc precum florile iubesc soarele, precum cerul iubeste luna si stelele. Te iubesc in felul meu stangaci si simplu, unic si sincer, curat si pagan. Nu am nevoie de o zi anume ca sa spun ce simt, nu vreau ocazii speciale.... imi sunt suficiente doar cateva secunde....
TE IUBESC!



       
« Ultima Modificare: 20 Iulie, 2007, 01:12:30 a.m. de andrada »
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

03 August, 2007, 01:12:18 a.m.
Răspuns #24
Offline

andrada




Noapte buna, ingerul meu !...in linistea noptii ... m-am ghemuit intr-un colt din suflet...incercand sa tac...mi-e dor sa-mi atingi cu un sarut ...gandurile...mi-e atat de dor ...ca as evada din mine !...mi-e atat de dor ....incat simt buzele cum plang dupa priviri neintalnite...dupa soapte nerostite...as vrea sa ating cerul ...si lumea sufletului s-o ating ,in timp ce lacrimi curg ...peste amintiri ,asculta-mi sufletul ...il auzi ? auzi cum picura iubire in sufletul tau ?...
Noapte buna ! iubitul meu...noapte buna!...Luna sa te mangaie cu razele ei frumoase,iar dragostea si iubirea sa-ti sarute sufletul...lasa-mi mie tot ce doare...lasa-mi mie izvorul de lacrimi de dor ...lacrimi de iubire...somn usor ! suflet nevazut...imi ascult inima ...pentru ca ratiunea nu conteaza atunci cand iubesti... te iubesc cu toata suflarea, cu zambetele si lacrimile vietii mele...


http://www.youtube.com/watch?v=b0XebkHajH8
« Ultima Modificare: 03 August, 2007, 01:37:56 a.m. de andrada »
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

10 August, 2007, 02:43:58 p.m.
Răspuns #25
Offline

andrada


 




Cine oare ne-a schimbat destinul intr-un ceas ?...cine oare s-o fi razbunat ?
Ne-a luat totul si ne-a dat...o iubire imposibila...
Rascolind randuri scrise ...recitind cateva din miile de cuvinte pe care le-am scris gandindu-ma la tine, le-am descoperit pe cele ce urmeaza... asa am inceput eu un nou an, un alt an, acest an:„...deja se scurg clipele ca picurii de ploaie, sub privirea mea pierduta... a inceput numaratoarea inversa... in scurt timp se mai incheie un an care in sufletul meu iti poarta numele... sunt deja prea multi ani cu numele tau in viata mea, dar fara tine langa mine... si viata e asa scurta..." Oare iubirea pe care o simt eu pentru  tine are si sfarsit?... tare as vrea sa aflu raspunsul....pentru ca daca are si sfarsit ...acolo incepe viata mea, daca nu are, sunt condamnata sa bantui printre amintiri o eternitate...in final te rog sa-mi ierti speranta prosteasca pe care inca o port in cele mai intunecate colturi ale fiintei mele si pe care nu o pot ucide inca... te iubesc fara sa ma pot stapani! ...La asta ma rezum eu... la a te iubi...nu mai stiu ce a ramas nescornit ca semn al iubirii mele , gura a capatat conturul teiubesc-urilor...dovada iubiri sunt eu ...altfel nu ma stiu ...
As vrea sa pot sa dorm, sa visez la clipe minunate si la ingerul care si-a frant aripile pentru mine. Ingerul meu... ar trebui sa lase totul asa cum este, sa lase linistea sa ma copleseasca, visand la departari.
M-am pierdut pe mine, nu mai simt decat un gol imens care adanceste prapastia din jurul meu.
Alerg in noaptea vietii mele, in noaptea sentimentelor nestiute de nimeni, le duc cu mine si e din ce in ce mai greu, totul devine mai complex...
Ce bine ar fi sa pot dormi... poate as regasi farame din viata mea pe care sa reconstruiesc existenta amortita in noapte....Am plecat si n-am regasit decat tristetea clipelor de singuratate... am pierdut iarasi totul pentru a ma regasi pe mine ....incercand sa fiu asa cum am fost odata... am renuntat la lumea mea de vis , la sensul unei vieti peste care acum a cazut noaptea...
Lacrimile dau navala pe chipul meu trist... si-mi este dor... imi este dor de tine...


.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

12 August, 2007, 07:15:17 p.m.
Răspuns #26

wanderer

Vizitator
De dorul tau m-as transforma in mare
Sa pot veghea pe tarmul tau atat de cald
Sa te cuprind in valul meu de soare
Punand o raza in decoru-mi drag.

Sa te inund cu valul meu de dor
Cand rasaritul este prea pustiu
Privesc in larg, mi-s zilele cu nor
Iar totu-n jur i-atat de aramiu.

Iar dorul meu strabate in miscare
O amintire a clipei implinite
Azi singura, sunt simpla, intr-o stare
Ce nu-si gaseste rostul printre clipe.

De dorul tau, m-as face umbra ta
Sa te urmez in drumurile-ti toate
Sa fim doar noi in tot ce va va urma
Sa adunam tot ce-am pierdut prin fapte.

17 August, 2007, 12:44:49 a.m.
Răspuns #27
Offline

andrada


multumesc wanderer   :-* pentru versurile frumoase pe care le-ai postat in topicul meu




Invata-ma Doamne sa iubesc si da-mi putere sa daruiesc iubirea ta.
Picura asupra mea intelepciune pentru a alege persoana care merita iubirea mea.
Nu ma lasa Doamne sa pribegesc pe drumuri straine ci fi calauza mea.
Caci te simt langa mine in fiecare clipa si asta imi da curaj sa merg mai departe.
Faca-se voia Ta Doamne...

Citind si recitind ceea ce am scris de-a lungul vremii, ma uimeste faptul ca atat cuvintele in sine, cat si ceea ce reprezinta, exprima si transmit... ceea ce sunt eu de fapt... e straniu faptul ca pot trimite si imparti, la si cu o lume intreaga si total necunoscuta, bucati din mine, aflate in cea mai pura stare...bucati din" my secret life"…aici pot sa visez,sa cant…sa zbor.
In viata mea secreta nu ranesc pe nimeni…ci sarut ochii persoanelor carora le-am provocat involuntar tristeti,lacrimi…Aici nu moare nimeni si nimic, nu imbatraneste nimeni, nu exista  timp!..exista doar momente de caldura,de iubire , de fericire..nu exista „ramas-bun" , „adio"," imi va fi dor de tine". Exista alb,galben,roz,albastru…exista negru..negru bland,suav…nu obscur... Exista buburuze,exista flori de camp inconjurate de apa limpede, incalzite de soare si mangaiate de vant...In viata mea secreta exista muzica!... Muzica vietii, muzica naturii, muzica iubirii....Aici florile nu se ofilesc,iarba nu se usuca si nici nu se stinge atunci cand e calcata de mine in timp ce zburd pe acest camp pe care ador sa stau in vant…intind mainile si las adierea lui sa imi zboare parul, sa imi intre in ochi, si totusi nu duce cu el o parte din mine…nu ma risipeste in timp, ci ma completeaza, ma lasa sa privesc cerul perfect si sa traiesc frumos…nu ma limiteaza in niciun fel....Aici nu exista furtuni, nori negri, dusmanie, invidie , ura , venin…
Aici traiesc toate persoanele dragi pe care le-am pierdut si pe care le voi pierde…Doamne,si cate voi mai pierde…aici esentele nu se pierd, ele raman eterne, se impletesc si dau nastere unor vise frumoase, unor prietenii adevarate,  aici cu totii traim un joc, iar destinul danseaza cu noi ca un partener de nadejde..Aici si cand sunt singura, nu sunt cu adevarat singura…ci am mereu pe cineva care ma tine de mana, un umar care sa ma sprijine, niste ochii care sa priveasca aceleasi minunatii pe care le vad si eu, o inima care sa bata in acelasi timp cu a mea…
Aici pictez...pictez vise ...pictez ce simt, pictez ce aud, pictez ce cant…iar picturile mele prind viata…Aici nu pierd controlul asupra vietii mele…aici toate deciziile sunt cele bune…Aici ajung in fiecare seara cand adorm…aici…In my secret life!...Aici imi cant si-mi plang dorul ...de dor imi tremura lacrima...si vocea-mi  alearga prin suflet strigand...un singur cuvant pe care tu nici nu-l stii…nu-mi stii al meu nume , nici gandul sau locul in care traiesc...nu stii, iubite, ca tu esti o lume ..o lume in care, plang eu de dorul tau si ratacesc!...vantul adie aici ...si-mi pune-n priviri iar lacrima grea...seara se lasa acum si-n lumea mea ...te-astept iar in vis , sa-ti lasi pe-al meu brat, gandu-ti pierdut!

NOAPTE BUNA ! INGER DRAG


[/color]
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

24 Ianuarie, 2008, 05:44:20 p.m.
Răspuns #28
Offline

andrada


http://www.youtube.com/watch?v=Z3Vu0P0V53k

Ciudate intrebari intr-o lume in care intrebarea nu-si mai afla rostul. Credeam ca totul se poate controla, pana si sentimentele, dar m-am inselat. Oricat ai incerca, nu vei reusi sa desavarsesti nimic.

Sufletul este ca o oglinda pe care un om cu gesturi nesabuite a reusit sa o sparga. Acum este in zadar efortul de a mai incerca sa repari ceva. Toata viata vei umbla dupa cioburi incercand, ca intr-un joc de puzzle, sa le unesti. Nu vei reusi si asta o stii dar continui sa ignori. Prin gand imi trec mii de fragmente de vise... acum imposibile.Niciodata gandul nu-ti va fi mai real, numai daca tu ii vei da valoare si sens. Iubirea e ca o picatura de roua de pe un trandafir care se topeste timid sub razele soarelui...
Din momentul din care te-am gasit am simtit si am aflat in adancul inimii mele o pofta nebuna sa-ti dezvaluiesc iubirea mea, dorind sa-ti fac mii de juraminte în genunchi si privindu-te in paradisul inimii mele, sa-ti zic:

... asta e partea frumoasa si dulce a inimii mele, unde tu vei fi ingerul sufletului meu si facandu-te fericit iti voi pune frumos printre florile cele mai imbatatoare si dulci, pe o parte mana, iar pe cealalta puterea tainica a dragostei si totodata fala puternica si impreuna vom face ca din iubirea sufletului sa se nasca o frumoasa si nemuritoare poveste de dragoste...Dragoste ce nu va parasi sufletele noastre nici in viata in care eu o sa fiu un inger pazitor, pe veci al tau, iar tu vei fi ingerul iubirii; cel care imi va darui pe veci sufletul sa-l sarut.Atinge steaua de neatins ingerul meu drag si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine.
S-a terminat... Povestea noastra a ajuns la sfarsit...Necunoscutul ne sperie intotdeauna. Adevarul e important pentru ca ne ajuta sa intelegem inevitabilul si sa ne pregatim pentru a infrunta ce ne rezerva soarta.
Vreau sa stii ca din inima mea nu vei disparea niciodata.
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

25 Ianuarie, 2008, 08:25:28 a.m.
Răspuns #29
Offline

Lady Allia



 :-* :) :-*...cât de dor...cât de dor mi-a fost de tine dragă prietenă! să nu mai pleci atâta vreme  :)!