05 Noiembrie, 2025, 10:08:27 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Versuri, proza si alte maruntisuri inspirate de Marele Maestru  (Citit de 55979 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

02 Mai, 2007, 11:55:48 p.m.
Citit de 55979 ori
Offline

Rudy Valentino


Nu pune ouă-n chec (sonet dedicat lui Rudy Valentino)
Text postat de radu stefanescu
 
Am tot visat o damă, ca berbecu,
cum stă în pat cu baldachin, pe spate
cu cracii-n bec şi un pahar sub coate
în timp ce eu îi mestec leneş checu.

M-a prevenit bunica: - Nu se poate!
Nu te propti în oală ca zevzecu',
mai pune ouă în aluat, nepoate
şi mişcă-ncet, ca explodează becu!

- Nu pune ouă! se stropşi bunicul
cu un potop de-amare invective
către bunica, ce uda baticul

şi-ngurgita în treacăt sedative.
- Ĩn ouă stă la pândă ăla micu…
Nu pune ouă-n chec, că-s nutritive!

poemul care m-a inspirat:

Am încercat, din imprudenţă, becu
Să-l schimb, în stare de ebrietate,
Dar am cazut, cu zgaiba-n sus, pe spate,
Privindu-mi printre degete eşecu...

M-a prevenit o fană: Nu se poate!
Prea mult ai degustat din demisecu
Adus, peşcheş, de frati-miu... Berbecu
N-a precizat că-i stors din coji stricate!

Iluminat, jonglez cu invective
Si apelez salvarea. E pe drum...
Inghit flacoane-ntregi de sedative

În timp ce prin mătreaţă-mi iese fum.
Să nu-ţi asumi, matol, prerogative,
Când becu-i ars, că sigur face bum!

Am încercat, din imprudenţă, becu (sonet)
Rudy Valentino
 

03 Mai, 2007, 08:30:01 p.m.
Răspuns #1
Offline

Rudy Valentino


Rudy şi broasca (terţină)
de Radu Stefanescu

Văd gerul de sticlă în trestii cum sapă
Şi negura iernii venită din norduri.
Atentă, o creangă priveşte spre apă

La broasca ce-şi plânge'n stridente acorduri
Idila de vară, pe floarea de nufăr.
Iubitul în taină s-a scurs in fiorduri

C-o fană nurlie dosită în cufăr!
Fugind de amanta ce plânge, nebună:
"Intoarce-te, Rudy, vezi bine cât sufăr!",

El cufăru’ scapă voios în genună! 

04 Mai, 2007, 10:05:12 p.m.
Răspuns #2
Offline

saab


Motto:
“But I don't need no alibi - I'm a puppet on a string.
I just need this stage to be seen.
We all need a pantomime to remind us what is real.
Hold my eye and know what it means.” (amicul Blunt)


...Şi lumea se împarte în două...


Ai simţit vreodată deznădejdea dizolvării tale în turma socială?
Sau deznădejdea transformării tale din om în individ social?

***

Tot socialul este format din imagini. “Eşti pe scenă... eşti o vedetă... auzi aclamaţiile? Eşti în plină lumină... lumină de la mii de reflectoare. Ai doar câteva minute să-ţi faci show-ul... câteva minute pe care le-ai aşteptat mult, mult, prea mult timp. De ce să nu le savurezi? Mai repede... urmează şi alţii... mai repede...”

Acesta este momentul pe care îl aşteaptă fiecare. Unii pentru a fi văzuţi şi admiraţi (= dorinţa de piedestal), alţii în speranţa deşartă că pot vedea (dacă sunt sus, pe scenă) mai bine/mai departe cine stă în spatele reflectoarelor, cine conduce show-ul...

Cei din prima categorie au câteva clipe de îndoielnică fericire ("acum pot să mor liniştit căci mi-am făcut numărul"), iar cei din a doua categorie vor rămâne cu un gust amar şi cu pupilele contractate datorită miilor de lumini de reflectoare şi flash-urilor ce le-au fost băgate-n ochi... atât...

***

Ai simţit vreodată deznădejdea descoperirii refugiilor tale spirituale de către indivizi cu involuntar-criminale bune intenţii?
Sau deznădejdea transformării sus-numitelor refugii spirituale în “înţelepte” surse de teorie, de vulgar?

04 Mai, 2007, 10:38:53 p.m.
Răspuns #3
Offline

Rudy Valentino


Graţiere!!! Revocare!!! Milă!!!- Lui Rudy Valentino
de Loredana Tudor-Tomescu

Mă văd silită să-ţi compun o odă,
Acum, pe loc, de vreau să scap cu viaţă,
Mulţimea se dezlănţuie-n talazuri
Şi-n zori mă va linşa la tine-n piaţă

Aşa că, Rudy, uită-te la mine
Şi zi-mi că m-ai iertat, cu voce tare,
S-audă tot poporul că e bine
De-acu-ntre noi, să pot avea scăpare

De ţi-am greşit, mai lasă de la tine,
(Că n-o fi foc, nici n-o să se repete)
E semnul celui care sceptrul ţine:
Să-şi ierte toţi supusii prin decrete

Ci dă un semn, revocă-mi condamnarea,
Mă simt ca-n “Trandafirul şi inelul”,
Promit că, dacă scap basma curată
La tine sta-va-de-astăzi portofelul

Şi poţi să vii acasă când te taie
Pe tine pe scufie să te-ntorci,
Corect, cinstit sau rupt de beat în două,
Adus pe braţe de-un cartel de porci.

Eu nu voi zice ’nica-nimicuţa,
Doar lasă-mă să scap acu’ cu viaţă,
Că, uite, se porni deja mulţimea
Cu bâte şi cuţite către piaţă…

05 Mai, 2007, 06:24:02 p.m.
Răspuns #4
Offline

Rudy Valentino


Sonet 54 (Misiva catre  Marele Maestru)
de Cristian Vasiliu

au fost cândva şi clipe fericite,
când nici un scaun nu aveai în casă,
dar, voluptos, îţi dănţuiau pe masă,
noianele de fane şi iubite.
te invadau în garsonieră ca să
îţi ceară semnătura, răvăşite
de dragoste, în stoluri de termite,
muşcând cu zel materia lemnoasă.
dar astăzi chemi tristetea vaporoasă
la un ospăţ de soi, ca un satrap,
într-un palat în care te apasă
tavanul greu şi-n care nu încap
decât piticii graşi cu fruntea joasă
sau înţelepţi cu scaunul la cap.

05 Mai, 2007, 06:48:45 p.m.
Răspuns #5
Offline

Semiramis

Global Moderator
hahaha, rudy eşti varză!!!  :rofl:
statuia ai început să o ridici?  8)
eşti talentat vărule, dar mai lasă aroganţa!
chiar dacă vei ignora (cu mare clasă) acest mesaj, nu m-am putut abţine.  :angel:
hai sănătate!

semiramis,  care din fericire, nu se află printre fanele tale... :D
« Ultima Modificare: 05 Mai, 2007, 07:23:41 p.m. de Semiramis »
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

05 Mai, 2007, 07:17:33 p.m.
Răspuns #6
Offline

Rudy Valentino


Intotdeauna au existat si productii literare mai putin magulitoare la adresa mea.Din respect pentru adevar, o sa le postez, printre picaturi si pe acestea, ca sa aiba ce comenta gashtele fara ocupatie...P.S:Nu are rost sa-mi ridic singur statuie.O vor face altii(altele) inaintea mea :D

Măiestria ticăită (pamflet milostiv)
de Corneliu Traian Atanasiu

S-a scris poezie şi înaintea lui Rudy, dar nimeni n-a înţeles ca el secretul ei autentic, resortul intim care declanşează şi susţine creaţia. Geniul său inconfundabil constă în faptul simplu că nu s-a sfiit şi a procedat fără menajamente. N-a pregetat să aleagă, pe urmele unor celebri înaintaşi, calea fermă pe care alţii, neajutoraţi, o ocoleau smeriţi. A îndrăznit, asemenea lui Alexandru cel Mare, să taie cu dispreţ nodul gordian şi, la fel cum a făcut Columb, să dea stabillitate oului trîntîndu-l zdravăn de pămînt.

În întreaga sa operă temeiul creaţiunii este la vedere, lămurit: autoadularea. Principiul care guvernează orice operă este deci acela de a recreea lumea ca una în care poetul să fie monarhul ei incontestabil. O lume autentică în care doar el emite decrete şi edicte, îşi dă medalii şi îşi pune pe capul glorios nenumărate coroane una peste alta.

Măiestria sa inegalabilă se dovedeşte prin opţiunea definitivă pe care a făcut-o, aceea de a rămîne fidel sonetului. Căci, trebuie spus din capul locului, numai o formă fixă se putea dovedi cămaşă de forţă firească ce se impunea delirului său grandoman. A ales deci cu har versul ticăit – cu ritm de metronom. Versul plin de viaţă, zvîcnind asudat şi fără spor, cu ticăit monoton (uneori de-a dreptul aton) de ceasornic bătrînesc, elveţian. Poezia sa înaintează astfel imuabilă, infatigabilă, asemenea timpului neiertător, pe un făgaş ireparabil şi irevocabil.

Rudy înfruntă cu tărie riscul formalismelor de tot felul. Nu se fereşte nicicum de afectare şi artificialitate. Acestea sînt de fapt marotele lui favorite de rege al bufonilor. Nu-i place să umble fără un sceptru hilar, plin de zorzoane. Manierismul său denotă o superficialitate căutată, asumată în gesturi care încarcă versul frizînd vizibil schizofrenia.

Aş numi prestaţia sa măiestrie ticăită. Căci este realmente un artizan. În afara tactului în care curg cu graţie de valuri săltăreţe versurile sale, sînt de remarcat o serie de ticuri, mişcări aritmice, convulsive, bruşte, spasmodice şi repetate. Mişcări involuntare, ţîşnite din profunzimile inconştiente ale geniului său.

Cred că ele se datorează atenţiei încordate cu care urmăreşte rima rară, preţioasă, cultivată cu asiduitate şi meticulozitate de meşteşugar scrupulos. Dar despre asta în episodul următor.


05 Mai, 2007, 07:26:30 p.m.
Răspuns #7
Offline

Semiramis

Global Moderator
hai că m-ai făcut să râd tare de tot. pentru asta îţi voi ierta intenţia de a mă fi vârât în "clubul gâştelor fără ocupaţie". hahaha  :rofl:
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

05 Mai, 2007, 07:48:41 p.m.
Răspuns #8
Offline

saab




Mobilitatea în sonetul porno marca rudy valentino (sau importanţa mişcărilor sus-jos... )

Dragă cititorule,

Dacă, într-un fel sau în altul, îţi voi înşela orizontul de aşteptare... imi cer iertare. Pentru că nu ştiu la ce te-ai gândit când ai deschis această pagină. Ceea ce urmează este o interpretare a mobilităţii în sonetul porno marca Rudy Valentino:

Mă muşti, toridă, fix de cozoroc (sonet porno)

Mă muşti, toridă, fix de cozoroc,
Când pedalez pe-al trupului bunceag,
Sondând genuni, măreţul ştremeleag,
Exonereaza toxicul amoc,
Idila noastră vrea să prindă cheag
Dar sentimente nu mai ţin pe stoc,
Demult, te adoram ca un flaimoc
Gibon, când atârnai în prepeleag
Şi, căţărat pe sânul tău vârlav,
Plonjam spre ochiul verde-obsidian,
M-ai transformat, cu geamătul sitav,
Din armăsar pur sânge în talan;
Azi părăsesc un orizont bolnav
Si alţii or să-ţi guste din copan...


pe care am mai numit-o importanţa mişcărilor sus-jos ÎNTRE COORDONATELE LINGVISTICE!

Sonetul transferă accentul scriiturii de la semnificat la semnificant. Pentru că, ceea ce se percepe, după o primă citire, nu este acţiunea în sine, pe care s-a grevat poezia, ci modul în care a fost realizată (poezia).

Limbajul uzual ar veşteji imaginea cea vie a acţiunii în flăcări. Care flăcări? Retorism. Doar propria imaginaţie răspunde întrebării ...

Jocul atît de familiar nouă de a repede-înţelege, de a ne oglindi, de a trage cu urechea la nişte voci care, venite de foarte departe, ne spun în imediata noastră apropiere ceea ce aşteptăm, acest joc, cu regulile, şiretlicurile şi invenţiile sale, nu este decât un ritual complicat iar semnificaţiile lui vor fi fost prefăcute în scrum. Arhaicul şi regionalul domină. Şi domină într-o măsură atât de mare, încât altceva nu mai contează.

“bunceag“, “flaimoc“, “vârlav“, “sitav“ - nu cenzurarea unui limbaj, nu un ocol metaforic, ci evitarea unei exprimări conformă codului recunoscut, dedublată înăuntrul ei însăşi: ea spune ceea ce spune, dar adaugă şi un surplus nespus care enunţă în tăcere atât ceea ce spune, cât şi forma în care o spune.

Nu ascunde şi nu este vorba de o semnificaţie interzisă, ci se instalează într-o repliere esenţială a rostirii. Repliere care o erodează din interior şi aceasta, poate, la infinit. Şi atunci, puţin mai contează ce anume se spune printr-un asemenea limbaj şi semnificaţiile pe care el le pune în circulaţie.

Tocmai această eliberare a rostirii, tocmai fuga sa incontrolabilă spre un punct lipsit de lumină este cea pe care nimeni nu poate să o accepte în mod imediat. O astfel de rostire depăşeşte orice limită nu prin sensul sau prin materia sa verbală, ci prin JOCUL său.

...............................

Să deschidem, dară, dicţionarele. Să nu riscăm să depunem semnificaţii şi interpretări gata făcute, să convertim limbajul şi să ne convertim la limbaj.
Şi, ajungând la marginea lui, să-l reîntoarcem, să-l facem să iasă neîncetat în afara lui însuşi, să-l deposedăm, clipă de clipă, nu numai de ceea ce el tocmai a spus, ci de însăşi puterea de a enunţa, pentru a fi liber pentru un nou început .

Mobilitatea aceasta între coordonatele lingvistice - pe o axă regionalismul, pe alta axa neologismul, pe cea de-a treia axa – livrescul, etc (într-un spatiu/sistem n-dimensional) ne mişcă puţin din starea de paralizie poetico-literaro-intelectuală, făcându-ne să vedem cât de invizibilă este invizibilitatea vizibilului.

Aşadar dragă cititorule,
Dacă, într-un fel sau în altul, îţi voi fi înşelat, prin a mea scriitură, orizontul de aşteptare... să ştii că mă bucur... şi imi cer iertare....

06 Mai, 2007, 12:10:18 p.m.
Răspuns #9
Offline

Rudy Valentino


Sonet 6(Rudy catre Corneliu Traian Atanasiu)
de Cristian Vasiliu

Când, istovit de patima adâncă,
la pritocirea dârelor ce cad
în jurul meu, ca ploaia pe o stâncă,
descătuşând miasmele de iad,
voi strămuta tihnirea-n virulenţă
şi pana o voi smulge din rastel
pentru-a turna sonete în cadenţă
către izvorul lânced şi mişel,
doar umbra se va strânge din perete
şi tot noianul searbăd, la festin,
în epitaf va hohoti cu sete
slăvindu-mi caracterul levantin:
nu-i stavilă de preţ, să ceară vamă
distinsului sonet, o epigramă.


06 Mai, 2007, 02:29:47 p.m.
Răspuns #10
Offline

saab


Masura complexitatii situatiei unui domn caruia i-a fugit nevasta-n lume (o demonstratie matematica)
interpretare(matematica) a poeziei "Gheto" (rudy valentino)

1. definitii preliminare

situatia enuntata poate fi asimilata unui sistem dinamic, S, cu proprietatile:
- este compus dintr-o multime de subsisteme Si(i=1,2,..., n) de forma Si={Ui, Xi, Vi, Wi, Yi, φi, gi, hi, T}, unde simbolurile Ui, Xi, Vi, Wi, Yi denota submultimile de intrare (comanda) (ideea de a fugi in lume), de stare (factura la lumina, usa sparta, telefon rosu, gunoaie), de interactiune (tataie cu bastonul), de perturbatie (ceata care invaluie garsoniera, ideea de surogat de vin) si respectiv de iesire(iesire din criza: alba-neagra); φi, gi, hi reprezinta functia de tranzitie (dinamica)(tranzitia de la om cu angajament la om fara angajament), de interactiune si respectiv de iesire; T este multimea variabilelor de timp t (inainte, in timpul, dupa).
-dimensiunea sistemului S, exprimata ca dimensiunea vectorului de stare x apartine X, depaseste o anumita limita (ea depaseste limita impusa de el si isi ia lumea-n cap; el depaseste limita impusa de ea, dar in ce fel, inca nu-mi dau seama);
-structura de interactiune dintre subsistemele Si are un grad inalt de complexitate (ca orice interactiune inter-umana, logic);
-procesele implicate in sistemul S sunt neliniare (si mai logic; e de ajuns sa se urmareasca comportamentul uman si sa se observe cat de neliniare sunt actiunile);
-comportarea sistemului S in ansamblu cade sub incidenta principiului de incertitudine (dar ce mai este cert in lumea asta... a se vedea inca de la inceput, incertitudinea: tari straine - si nu Spania!-ceatza ce invaluie casa, eventualitatea - dar numai eventualitatea! - unei intalniri in alta viata).

2.definirea sistemului
x=Ax+Bu+F(x)
unde:
x= vectorul de stare (de dimensiune n);
u=vectorul de comanda (de dimensiune n);
A= matricea de stare de dimensiune n x n
B= matricea de comanda de dimensiune m x n
f(x)= o functie vectoriala de x

3.descompunerea sistemului in subsisteme
xi=Aixi+Biui+∑gij(xj), i=1,2, ..., n
j=1, j≠i

xik=Aikxik+Bikuik+∑gikj(xj), i=1,2, ..., n
j=1, j≠i

4. masura complexitatii
fie o functie de variabila reala C, numita masura complexitatii, K(S) si care va fi functie: de numarul de variabile de stare (dim ni, i=1, 2, ..., n)(starile ei in tarile calde, starile lui in garsoniera imputita plus starile lui pentru care s-a apucat de alba-neagra), de numarul de conexiuni directe intre subsisteme (dim vi, i=1, 2, ..., n) (aici inca mai am de numarat) si de numarul de conexiuni feedback (dim fi, i=1, 2, ...n)(numarul "chemarilor" ei pentru ca el sa vina in tarile calde + raspunsurile lui la aceste chemari). asadar, C este o functie scalara de forma:
C=f(dim n1,..., dim nn, dim v1, .., dim vn, dim f1,..., dim fn).
conditii pe care C trebuie sa le satisfaca:
a) C→ 0, atunci cand nr de interactiuni directe(el-ea) sau/si feedback (chemari) sau stari →0
b) C→ ∞ atunci cand aceleasi marimi →∞
c) C este proportionala cu dim ni si cu dim vi
d) C este proportionala cu dim fi multiplicata cu nr de operatiuni feedback, αi.

In aceasta acceptiune putem scrie:
n
C=∑ (dim ni+ dim vi + αidim fi)
i=1

cum ∑ dim vi poate fi identificata sub forma: ∑ dim vi = [n(n+1)]/2 (presupunand ca fiecare subsistem este interconectat cu toate celelalte (n-1) subsisteme), rezulta forma finala :
n
C=∑ (dim ni+ αidim fi)+{[n(n-1)]/2},
i=1
care reprezinta masura complexitatii K(S) sistemului/situatiei.

5. concluzie
... etc...
(ne refugiem, mereu, intr-un etcetera)

***

... si poezia demonstrata matematic:

Ai tulit-o-n ţări străine, tu, marmotă migratoare,
În ghetoul nostru jalnic astăzi nu te-am regăsit,
Doar factura de "lumină" mă orbeşte, ca un soare,
Şi-un tataie,cu bastonul, imi urează "bun sosit".

Uşa spartă la intrare mai păstrează-n broască cheia,
Telefonul cordless, roşu cu buline, zace mort,
Şi mormane de gunoaie dorm sinistru pe aleea
Unde mă băteai cu geanta, fiindcă nu stiu să mă port.

Garsoniera fără geamuri e cuprinsă-n zori de ceaţă,
Beau din sticla prăfuită nişte surogat de vin,
O să ne vedem, grăsuţo, eventual în altă viaţă,
Deşi, de-mi trimiţi "chemare", îţi promit, n-o s-o declin.

Mă apuc de "alba-neagra", vreau să uit că eşti departe,
Şi că mi-ai furat "mercurul" în grădină îngropat,
Iar de-o să-ngrijesc băbuţe ce-or să-mi lase după moarte
Garsoniere fără geamuri, visul meu va fi-ntrupat...

07 Mai, 2007, 08:58:17 p.m.
Răspuns #11
Offline

Rudy Valentino


Sonet 7(Corneliu Traian Atanasiu catre Rudy)
de Cristian Vasiliu

Evaluând priapica banană,
muşcată în balansul din copac,
sau însoţit de puricii din blană,
ţâşnind în intersecţii la atac,
adoratorul formelor cochete,
cu tonusul sprinţar, de vodevil,
îşi regizează-n ludice sonete,
izbânda şi eşecul erectil;
Când biciuiesc, din milă,-n epigramă
şi în pamfet, atavicul colos,
cu tulbure mirare bag de seamă
că-i smulg extazul dungile pe dos;
Îi desconspir cu întristare firea
şi-n versuri dure îi sortesc pieirea

07 Mai, 2007, 10:41:46 p.m.
Răspuns #12
Offline

saab



agresiunea, intru mister si pentru revelare

Interpretare a sonetului

M-a agresat, subit, pensionara (de rudy valentino)

M-a agresat, subit, pensionara
De la etajul nouă, coana Leana,
Până să-ngăim firescul "bună seara"
A vrut să îmi verifice, mireana,
Ca un mecanic tandru, planetara...
Degeaba ripostez cu damigeana
De vişinată .Ne'mblanzită, fiara,
Făcându-mi semne ample cu sprânceana
Şi-a-nfipt în şliţul meu, feroce, ghiara,
Ca să mă-mpingă ,iute, spre Nirvana,
Iar undeva pe hol cânta fanfara...
Si stând inghesuit, ca la Doftana,
Imi spun tardiv: Fereşte-te, Mardare,
Să mergi c-o babă-n lift, căci e teroare!

***

motto:
"you're a butterfly,
and you want to be in flowers
and you want to meet Dalai Lama,
reach nirvana" (prietenul blunt)

sonetul lui rudy descopera, fara indoială, categoriile cheltuirii, excesului, limitei şi trecerii acestei limite, forma stranie şi ireductibila a acelor gesturi fara intoarcere care consumă si ard.
sexualitatea isi regaseste adevarul natural, coana leana, cea care l-a asteptat vreme indelungata in umbra etajului 9, a obtinut, in sfarsit, dreptul de a accede, la lumina deplina a “adevarului”.
fantazarea, conceptul abstract al psihanalizei se materializeaza, ghiara feroce, ce a stat ascunsa pana in acest moment, depaseste ultima bariera, cea a slitului. riposta personajului masculin contribuie numai la inversunarea conitei, acceptul fiind un lucru de neconceput pentru ea. pentru ca accederea intr-o sfera superioara nu se poate realiza cu usurinta, pasii trebuie sa fie multipli, grei, prelungi.
descoperirea sexualităţii, cerul de nesfarsita irealitate in care rudy, din capul locului, o plaseaza pe lenuta-pensionara, imbraca forme sistematice de interdictie si numai printr-un fin gest intuitiv putem accede in spatele cortinei (usii liftului mai exact).
sonetul ne prezinta intreaga mistica si intreaga spiritualitate, care nu pot a divide formele continui ale dorintei (pensionarei), betiei (damigeana cu visinata), penetrarii ([loc liber pentru imaginatie]), extazului (protagonistului nostru ii canta fanfara) si descarcarii (insasi starea de nirvana).
pseudo-agresatul nu este limitat, inchis la minte, ci isi traieste constient viata “intru mister si pentru revelare” (Blaga). Ori nu putem vorbi de revelare, de iluminare (lichtung), de deschidere (eröffnung), fara a avea radacinile intr-un mister launtric, mister ce va fi fost elucidat odata cu desfacerea slitului. este un mister la care ceilalti (noi, muritorii de rand) nu au acces – coana lenuta dedicandu-si toata viata acestuia, in speranta revelarii – “straluminarile care deodata aduc mintea spre conceperea unor intuitii pana atunci nebanuite, deci in ascundere (schliessendes)” (interpretarea lui steinhardt dupa heidegger).
am sa va rog sa nu considerati gestul femeii (“jump on him”) ca fiind unul “primitiv”, pentru ca, sa ne reamintim, “ideile primitiviste reprezinta un invariant, un locus communis al gandirii omului civilizat din orice civilizatie” (patapievici). continuand sa-l citam:”faptul ca totusi ideile primitiviste apar endemic, in ciuda inconsistentei lor interne, sugereaza ca exista totusi un temei recurent al aparitiei lor, in interiorul timpului uman cultural pe care il nasc toate civilizatiile”.
intr-o mistica atat de complexa, gandul final, tardiv: “fereste-te, mardare/sa mergi c-o baba-n lift, caci e teroare” este cat se poate de simplu exprimat, pentru a putea fi inteles si de marea masa. de ce atat de simplu? pentru ca fiecare sistem de ordonare a ideilor impinge omul spre auto-limitare, iar cuvintele “complicate” constrang la o dependenta formal-conceptuala fata de termeni goi (forme fara fond). Acel syn-logismos – “judecata inlantuita, discursiva si constructiva” (vezi noica) capata alte atribute...

fara a mai intra in detalii, il las pe rudy sa atinga starea de nirvana, si trag concluzia:
eu, cred, totusi, ca a fost cu premeditare.

08 Mai, 2007, 12:18:29 a.m.
Răspuns #13
Offline

Lady Allia


  ;D :laugh: ;D...Dumnezeule!!! Mă simt din nou la şcoală! Profesorul dă tema, iar elevul comentează!
   

08 Mai, 2007, 06:15:15 p.m.
Răspuns #14
Offline

saab


La scoala zici?!?
ia... hai sa mai vedem inca una...  :D

nanopoezie intr-un vid plin (absurd intr-o lume absurda)

motto: la urma urmei, scopul nostru nu este de a descrie lumea asa cum ni se prezinta, ci mai curand de a explica, pe cat posibil, de ce trebuie sa fie asa cum este. (winberg)

nanopoezia – paralela nimicului.
nimicul, ca receptacul al vidului. dar nu al “vidului” conceptiei clasice, ci al vidului cuantic – vidul plin.
poezia reflecta realitatea esentiala ca ansamblu de campuri supuse regulilor unei relativitati restranse, o percepere atat a realitatii subiacente, formata din campuri ( campul gandului, campul visului) si a realitatii manifestate, cea a particulelor (particula unghiei, a osului, suma particulelor portocalei).
o trecere inevitabila, o oscilare continua intre cele doua realitati, despartite doar de o limita artificial trasata. aici, in aceasta subtirime a liniei, se manifesta fulgerul trecerii, dar si, poate, traiectoria in intregul sau, insasi originea. linia aceasta ar putea fi intregul sau spatiu. jocul limitelor si al traversarii lor pare guvernat de o obstinatie simpla: depaseste si nu inceteaza a reincepe sa depaseasca o linie care, imediat, se inchide in urma ei intr-un val de putina memorie. acest joc, insa, pune in joc ceva mai mult decit atari elemente; le situeaza intr-o incertitudine, in niste certitudini repede rasturnate in care gandirea, vrand sa le surprinda, se incurca imediat.
ce ar putea fi dupa masca prinsa de un tic? sa fie o alta realitate ? sa fie o crima infaptuita de semne? sa fie chiar “nimicul”? sa fie chiar acea limita pina la limita fiintei sale? masca conduce ternul vis pina acolo unde acesta se trezeste in fata disparitiei sale iminente, facindu-l sa se regaseasca in ceea ce exclude, sa resimta propriul sau adevar pozitiv in chiar miscarea pierderii sale.
...
nanopoezia lui rudy se prabuseste neincetat in miezul propriului sau spatiu, dezvelind, in inertia extazului, subiectul insistent si vizibil care a incercat sa-o poarte pe brate; si se vede oarecum respins de ea, extenuat pe nisipul a ceea ce el nu mai poate sa spuna: azi scriu nanopoezie/despre al sortii orb nimic/dragostea e loterie.

sa ma iederi? hmmmm... nici gand...

***


Poezia in cauza:

Iedera-te-as (replica la "Nanopoezia nimicului" de Camelia Petre)- de rudy valentino

azi scriu nanopoezie
paralela cu nimic
peste coapsa ma imbie
gangura-te bă
ii zic

ies în lipsă unghii roase
tristeti false imi stau şic
lasă-mi prada fără oase
portocala-te
un pic

beau naut din vise terne
prinde-ti masca de un tic
o sa-ti par ucis de semne
vezi acum
ca nu-s seic

azi scriu nanopoezie
despre-al sortii orb nimic
dragostea e loterie
iedera-te-as
loz in plic