mai există repere morale?

[Semiramis]

Nu fii trist pentru că nu ai fost remarcat! Fii trist că nu ai făcut ceva remarcabil!
(Confucius ?)

de cele mai multe ori tindem să ne întristăm că oamenii nu ne privesc la adevărata valoare. ceea ce poate fi remarcabil pentru unii dintre noi, pentru alţii e ordinar, totul se rezumă la scara proprie a valorilor individuale.

pe de altă parte, acest citat poate fi considerat picat în desuetitudine. trăim într-o lum din ce în ce mai aplecată spre hedonism, iar genul acesta de îndemnuri "înalt moralizatoare" par anacronice. nu mai dă nimeni doi bani pe ţeluri înalte, pe dorinţa de a modifica în bine lumea. fiecare are propriul culoar în care caută doar plăcerea sau satisfacţia proprie.
societatea modernă nu mai este un loc unde se crează oameni cu aspiraţii altruiste. aici e vorba de "ce am, ce câştig, ce pot face mai bine pentru mine?"

[Lady Allia]

Într-un fel sau altul fiecare vrem să fim remarcaţi: de persoana iubită, de cei dragi, de familie, de oamenii de la servici, de societate! Uneori facem ceva...poate mic, neânsemnat, şi când nu este văzut gestul nostru tindem să facem mutriţa aceea... ..."uff...şi mi-aş fi dorit să observe"!
 Eu cred că fiecare ar trebui să se remarce pe sieşi întâi de toate, să îşi cunoască adevărata scară de valori şi chiar dacă este remarcat sau nu să încerce să îşi urmeze principiile, să încerce să facă ceea ce este bine, să nu se lase influenţat de cei care nu cred în scări de valori şi moralitate!
 Şi...da..., într-adevăr într-o societate unde fiecare este pentru el, valorile uită să mai aibă importanţă...se distrug încet, încet...este mult mai uşor ca fiecare să fie hedonist!
 Lucrurile remarcabile însă...sunt cele care ne reprezintă şi cât trăim şi după ce nu mai suntem! Ele ne definesc ca şi persoană socială!

[Just]

Este dificil sa te faci remarcat printre fapte remarcabile.Sa luam spre exemplu muzica sau poezia.Au fost ,cu mult inaintea noastra,persoane care au dat tot ceea ce s-a putut da ,au spus tot ceea ce s-a putut spune si au cantat asa cum nimeni nu o va mai face vreodata tocmai de aici descurajarea ,care cred eu provine din comparatia cu ai mai mari.Dar ,este bine ca exista ei caci astfel unii vor incerca sa se inalte mai sus ,ceea ce este foarte bine.

Totodata cred ca societatea ne-a facut ceea ce suntem ,adica suntem produsul vremurilor in care traim unde orice dorinta de a te face remarcat prin altruism ,prin cunostiinte ,prin sinceritate este anihilata de verdicte ca "esti prefacut!"; sau "cunoasterea ta nu valoreaza nimic" (si ca o adaugare pentru mine si din proprie experienta -sunt altii cu portofelul mai plin ,care "merita" diplome peste diplome ) sau "sinceritate zici tu?nu,e doar o alta masca" .A cui e vina?asta este marea intrebare.

Cred eu ca o modalitate de a te face remarcabil prin ceea ce esti tu este sa nu incerci ,sa nu te zbati pentru a deveni remarcabil in ochii cuiva. Conteaza sa ai certitudinea ca tu ,prin felul tau de a fi,prin actiunile tale esti omul care ti-ai dori sa fi -bun ,impacat cu tine insuti si atunci cand dai bine in ochii tai vei da bine si in ochii celorlalti -desigur ,se aplica in cazul celora care nu sunt orbi (la figurat).Fii remarcabil in ochii tai (sunt sigura ca asta e pasul cel mai greu) si vei fi de asemenea remarcabil in ochii celorlalti.Cred eu.

[Pensees]

 
 Sa fiu remarcata! De fapt ce-nseamna a fi remarcat?...A mi se da un post de sef? A avea pe lista de salarizare un venit mai consistent ?(Cit voi sta in servici?dar linga cei dragi?)Sa ma laude cei din jur?Dar de cite ori n-am constatat ca ma laudau cind de fapt nu meritam?Sa ma fac remarcata printr-o fapta buna? Dar daca-i stiuta de toti,mai e fapta buna?nu-i ipocrizie?Si chiar cei ce au picatura de geniu (ce-i unu la suta inspiratie,restul transpiratie),cum sa fie remarcati,cind oameni remarcabili,in toate timpurile,n-au fost apreciati de contemporani?   Da,si eu consider,asa cum ai spus tu Just-a-tear,important e sa te remarci tu in fata ta. Important e pentru mine,ca atunci cind ma uit in ochii sufletului meu,care pe mine nu poate sa ma minta,sa constat ca am verticalitate,ca tot ceea ce fac,fac din suflet nu pentru a fi laudata,ca am puterea de a aprecia meritul chiar si a celor cu care am divergente,ca daca am cazut,ma ridic singura,ca daca am gresit,am puterea de a recunoaste,de a regreta si de a incerca sa indrept,(nu,nu intind si celalalt obraz pentru a nu fi calcata in picioare,ci ma feresc)ca nu doresc raul nici celor ce ma desconsidera,ca celor dragi mie,nu le e rusine cu mine,indiferent cum arat fizic,si ca atunci cind "voi pleca",voi lasa o amintire macar gri daca nu alba.(De fapt numai Dumnezeu e perfect.)  Da,da Just-a-tear,ai foarte multa dreptate! Cu bine.

[Semiramis]

noi nu trăim doar cu noi înşine.
a face ceva remarcabil se rezumă la revoluţionarea unui fapt dat, care supără societatea. desigur există lucruri mărunte de care ne mândrim, cum ar fi hrănirea unui câine, ajutarea unui bătân să urce în autobuz sau ridicarea unei mizerii în coş.
a iniţia şi termina o acţiune remarcabilă înseamnă să faci altruist un lucru care ajută societatea, un lucru de pe urma căruia se pot bucura mai mulţi oameni.
e adevărat, nu poţi face nimic constructiv decât dacă eşti împăcat cu tine însuţi. şi astfel ai punctul de plecare către ceva bun la nivel mare.