Gand pentru re-vedere: "prinde orbul, scoate-i ochii"

[saab]

Raza la care te holbezi, care se scurge printre gratiile inchisorii in care esti prizonier,
raza care te face sa visezi,
raza in care iti proiectezi dorintele
da un sens vietii.

Oamenii sunt constienti ca in afara inchisorii, la lumina, nemarginiti,
raza si-ar pierde sensurile - pentru ca peste tot este lumina...

Si atunci, nu numai ca nu distrug inchisoarea sociala, dar isi construiesc noi inchisori.

Sensurile razei sunt infinite.

Oamenii limitati viseaza la nelimitat, nu si-l doresc...

[viulian]

Oamenii limitati sunt neputinciosi..

Ei viseaza la nelimitat, poate si-l doresc, dar undeva e o bariera peste care nu pot sari... acolo sta neputinta lor.
Si.. bariera poate fi chiar dincolo de inchisoarea sociala din care au reusit sa iasa. Nu poti sa sari din partea ta de univers, peste linia orizontului, in neant. Importanta nu e iesitul din inchisoare, toti cocheteaza cu asta. Ci indepartarea continua. Apoi stop.

La un moment dat [se zice] ca intelegi ca nu exista nici inchisoarea, nici orizontul, nici nimica. Ca a fost doar o mare pacaleala totul.
Si incepi sa razi, sau o mare tacere/liniste te cuprinde.

Linistea care ascunde rasul, rasul care ascunde linistea.

[saab]

Motto:
Ce este libertatea? Poate doar o privire. (cuvintele unei fete)

Alegem.
Nu contează ce.
Dar alegem.
Noi alegem.
Avem dreptul acesta şi dacă nu-l avem, ni-l inventăm –pentru că este necesar. Exasperaţi de limite create de alţii, ne refugiem în propriile noastre limite. Pentru că nu există alegere fără limite. Degenerarea dorinţei de cunoaştere ne ancorează în propriile noastre inerţii.

Libertatea (sau acel inteles ca "nu exista inchisoare, nici orizont, nici nimic") este un termen optimist – defineşte numai aspectul descătuşării, nu şi al încătuşării între nişte limite mai subtile.

Soluţia?
1. ambiguitatea creată - ambiguitatea vine în ajutorul libertăţii (proverb japonez)
2. evoluţia pe plan spiritual ()
3. crearea impresiei de liberă alegere sau de liber arbitru (a se citi filosofie)
4. ocuparea timpului cu problemele altora (a se citi psihologie)
5. crearea lupei (= mărirea spaţiului în care eşti închis până la pierderea din vedere a limitelor, rezultă iluzia libertăţii = oricare altă profesie)

Se explică oscilaţiile?
Se explică neîncrederea în propriile posibilităţi?
Se explică fenomenele negative sociale?
Se explică zâmbetul ironic şi, în acelaşi timp, trist, pe care îl ai atunci când citeşti dictonul "cunoaşte-te pe tine însuţi"?

Poate că da.
Poate că nu.
Poate că nu ştiu.
Poate că nu vreau să ştiu.

Ne refugiem într-un etcetera.

scriitura chiar şi tastată e o forma de libertate. uşor absolută uneori. (ecsintescu virtual)

[saab]

We live as we dream - alone. (Joseph Conrad)


Suntem noi numai când suntem singuri.
Ce să-i spun printre atâta lume?

...
Toate împreună şi în acelaşi timp,
irumpând din nefiinţă şi din univers,
irumpând ca semnificaţie mai presus de orice pricepere,
cuvânt inspirând teamă şi proteguitor,
graţios şi tunător.

Şi tac - lângă singurul om care mă face să uit...

...
Universul pierind în faţa cuvântului,
dizolvat şi anulat dar totuşi păstrat şi conţinut în cuvânt,
sfârşitul îmbinându-se cu începutul,
renăscut, renăscând...

Şi atunci nu rostesc, pentru că altfel
lumea m-ar privi ostil şi m-ar întreba:
cu ce drept?

[saab]

suntem martorii aceleiasi deznadejdi.
suntem martorii acelorasi stari.
suntem martorii aceluiasi sistem social de valori.
suntem martorii acelorasi ganduri colective, gregarice.
(suntem martorii propriilor noastre ganduri?)
suntem martorii aceleiasi realitati.
(care dintre realitati? nu-mi permit luxul definitiei...)
suntem martori.
nu avem de ales.
nu in acest caz (oare?)

teorie: martorii aceleiasi nefericiri au tendinta de a se respinge intre ei.

nefericirea este individuala.
este individuala prin:
1) interpretare;
2) raportarea la Dumnezeul tau, la Dumnezeul personal, intim.

toti preferam sa fim martori. martori ai unui proces insipid, care ne da iluzia sigurantei.

tu ai incetat de mult sa fii martor...
vreau sa inteleg aceasta frica de un verdict care poate n-o sa fie dat niciodata.
vreau sa avem aceeasi frica. sau acelasi curaj.

[viulian]

Poate că da.
Poate că nu.
Poate că nu ştiu.
Poate că nu vreau să ştiu.

Relativismul acesta absolut este pe de o parte foarte interesant iar pe de alta parte foarte neinteresant.

Nu prea poti lasa logica sa raspunda la toate intrebarile.
Am undele dileme pe care nu le pot rezolva abordand binar lucrurile. Pe forum aici (un exemplu): il apreciez pe rudy pentru talentul lui, dar in egala masura ma enerveaza cu parerile lui acide si ingamfarea cu care insista sa ne 'deschida' ochii. Cum justifici logic ca pot coexista doua sentimente contrare ? Binar A nu poate fi simultan si adevarat si fals.
Si de obicei sufletul e ambivalent.. Poti iubi si ura in acelasi timp, in psihologie se stie ca nu exista feminitate absoluta sau masculitate absoluta ci doar trasaturi dominante, etc.

Ce vreau sa zic este ca logica o gasesc utila in practica, in stiinta, dar cand am incercat s-o duc la extrem, n-a mai 'tinut'. Tot ce-am fost in stare sa obtin abuzand de logica a fost ori un sir nesfarsit de intrebari recursive (gen de ce frunza e verde ? clorofila e verde ? de ce clorofila e verde ? pai nu absoarbe spectrul verde al luminii! de ce ........... ) sau, si mai simplu, am dat peste oscilatii din astea gen (de ce X ? de ce nu ? totusi de ce ? de ce nu ?).

Capcana intinsa este una a inutilitatii, a nihilismului orcarui sens - cand mintea oboseste de atata recursivitate/oscilare, se apara si ea si tranteste un nu stiu, nu ma intereseaza. Si atunci, privat de satisfactia de a gasi sensuri, brusc iti dai seama ca e degeaba. Si iti cam pare rau dupa efortul de pana atunci.

De aceea ziceam de citat. Dovedeste ca mintea e exersata - si e interesant; dar pe de alta parte, da, acesta e finalul oricarei argumentari in care se foloseste doar logica binara - si e neinteresant.

Interesante ar fi descoperirile de dupa

[saab]

"Pe forum aici (un exemplu): il apreciez pe rudy pentru talentul lui, dar in egala masura ma enerveaza cu parerile lui acide si ingamfarea cu care insista sa ne 'deschida' ochii. Cum justifici logic ca pot coexista doua sentimente contrare ?"

Iti spun eu cum...

de fapt, cel de-al doilea "sentiment" este perfect relativ. (ca si primul, de altfel - dar pe care nu-l comentez)
stii cum e? ca si cand ai avea o vanataie din aceea care, cu toate ca te doare (si oarecum durerea nu-ti place) insisti in a o apasa...
sa nu-mi spui ca daca rudy ar exista pe acest forum numai prin talentul lui (pe care-l apreciezi), ti-ar mai placea sau ti-ar placea mai mult... (ps: daca-mi spui asta, sa stii ca nu te cred  )

logic, nu le consider sentimente contrare...

[saab]

"Ruletistul este, fireste, vedeta ruletei si ratiunea ei de a fi."

banul cade pe podea si se rostogoleste.
stema sau marca?
fac prinsoare ca voi pierde! mai bine imi ghicesc viitorul in palma.
o intind si uit de ce si degetul urmareste fibra lemnului pana sus, la cheie.
cheie... enigma sau nu?
unghia zgarie luciul si ma intorc pe alta fibra.
miroase a hartie arsa.
mugurii asteapta sa se deschida, iar eu ridic banul si il arunc in scrumiera, intre ace, agrafe, nasturi si antinevralgice.

"Acea seara a ingropat ruleta, care s-a sters din mintea tuturor, asa cum indeobste uitam orice lucru pe care l-am adus la perfectiune.
Eu doar mai depun marturie - dar pentru tine, nimeni, pentru tine, nimic." (Cartarescu)

[saab]

IULIAN, ne batem in matematici?! Ca la partea cu religia stau cam prost...





erata:
(nu am mai gasit originalul, pentru a-l modifica)

"Pentru ca surprinde acest aspect în poezia non-tradiţională, rima si aliteraţia va fi cuantificată în întreg textul. "
se va citi:
"Pentru a surprinde acest aspect în poezia non-tradiţională, rima si aliteraţia vor fi cuantificate în întreg textul."

[viulian]

Ummm...

In primul rand textul reprezinta o propunere de a 'observa' poezia. Mai e un pas pana la model (care descrie si relatiile dintre entitati - in particular propune legaturi intre ce s-a observat in sistem); dupa aceea inca un pas, si anume sa reglezi modelul incat limita la infinit a abaterii erorii [patratice?] intre generatorul de poezii (considerat estimator) si sistemul real [talentul lui Rudy] sa fie ZERO.

[Eve]

Daca admiteti si o alta parere (care poate nu a facut un atat de minunat si vast exercitiu al gandirii estetice )...  sunt aproape sigura ca: in definitiv, imprecizia poate avea o valoare identica… cu precizia. Descoperirea ei are o valoare ca +1 fata de -1. Cat priveste “genialitatea” descoperirii acestui joc… Poti sa scrii despre orice. Chiar si despre… matematica. Poti rade “sanatos” chiar si despre matematica… Precizia e variabila, pentru mintea fiecaruia. In acest fel, ii pastrezi savoarea. Daca si valoarea e variabila… atunci se schimba datele problemei.

[saab]

Ummm...

In primul rand textul reprezinta o propunere de a 'observa' poezia. Mai e un pas pana la model (care descrie si relatiile dintre entitati - in particular propune legaturi intre ce s-a observat in sistem); dupa aceea inca un pas, si anume sa reglezi modelul incat limita la infinit a abaterii erorii [patratice?] intre generatorul de poezii (considerat estimator) si sistemul real [talentul lui Rudy] sa fie ZERO.

iulian... inca nu ajunsesem la modelul in sine si nici la calibrarea lui.(zi si noapte modelare.... fir-ar sa fie...)
asta cere timp, si nu-l am acum. dar voi progresa, promit.

in plus... la ce-mi trebuie sa-mi transform calculatorul in rudy atata timp cat exista deja un rudy real? unul nu-ti este suficient?!? (deja mi te imaginez luptandu-te cu n rudy pe site)

[viulian]

- am raspuns si eu, invitatiei deh. Dar sa nu deraiem topicul 

[saab]

Iulian, care topic? 

nu vezi ca postez aproape numai in "colt de jurnal", pe subj. meu, tocmai pentru farmecul deraierii discutiilor? 
invitatia ramane deschisa. ce-ti mai face pisica, btw?

[saab]

"Ce dracu tot imi spui 'dumneavoastra'?" (un cersetor, Universitate, 5.06.2007)

Ce dracu o dai mereu cu "dumneavoastra" cand vorbesti cu oamenii simpli?
Nu intelegi ca intr-o lume in care toti li se adreseaza politicos, dar fals, tot ce-si doresc este sa-i tutuiesti, sa le arati cine esti tu, fara false cuvinte?
Ei nu doresc sa fie pusi pe piedestalul politetii, ei vor sa comunice.
Acel simplu "tu" ii face mai fericiti decat oricine, caci le arati ca esti aproape de ei, ca esti de-al lor.
Nu stii tu ce senzatie fantastica de fericire apare in momentul in care-l ajuti sa se identifice cu "ceva de-al lui".
Iar in momentul in care ii spui unui om simplu "dumneavoastra" il ridici deasupra lumii lui, lumea in care se simte bine si pe care o cunoaste si il bagi in necunoscut, in frica, in automatism