Hehe

scuzati - eu ma jucam sa vad cat de profund se poate argumenta legatura intre om si singuratatea (asa zis atribut uman).
Partea fizica a omului, trupul, cu tot ceea ce contine in el (pana la ADN si poate chiar si mai incolo) se poate defini logic si concis. Un trup de om s-ar putea defini clar.
Partea spirituala a omului, asta e alta mancare de peste. Nu se poate defini cu absolut nimic, si tot ceea ce vorbeste este experienta individuala in simtire, si in nici un caz vreo formula matematica.
Din punctul meu de vedere, singuratatea este si nu este umana. Atata timp cand oamenii traiesc scindati de propriile lor afecte si instincte, ascunzandu-se in spatele inhibitiilor datorate constrangerilor impuse de societate, omul (om!) va fi mereu singur chiar daca inconjurat de oameni.
Insa eu consider ca Iisus, sau Buddha, etc.. atunci cand mergeau singuri prin paduri, sau meditau, ei nu se simteau niciodata singur. Aveau pe Dumnezeu, Rama, existenta, sau cum vreti sa-i ziceti. Nu erau niciodata singuri.
Ei renuntasera la a fi o picatura, si se abandonasera si devenisera oceanul.
Acuma cine e mai om ? Este sau nu este singuratatea un atribut uman ? Eu aleg sa cred ca nu este, decat in masura in care spui: daca mai mult de 50% din oameni fumeaza, atunci fumatul e un atribut uman.
E acelasi lucru ca si povestea cu singuratatea. 99% din oameni se simt la un moment dat singuri, insa pentru cativa maestrii spirituali aceasta singuratate dispare. Prerea mea e ca singuratatea nu e un atribut uman innascut..
Si de asta imi permisesem sa incit discutia, mie nu mi-e frica sa ma joc cu logica si ratiunea atata timp cat am un ochi si pentru latura mea spirituala. Testam sa vad ce si cum se spune, dar vad ca majoritatea se apara.. n-a vrut nimeni sa-mi explice ce e cu omul si cu singuratatea si interdependenta dintre ele, asa cum cat de cat am incercat eu sa explic mai sus.
O zi buna tuturor
