Recitind postul tau de cateva ori incep sa ma simt frustrat caci, discutia legandu-se fain, incepe sa-mi devina greu sa exprim textual relaxarea si incantarea de a o continua

Apropos de singuratate, si de modalitatile de a ii face fata, imi amintesc o zicere foarte faina. "Ai atata libertate cata iti dai." Parerea mea e ca numai omul este responsabil de starea lui nashpa. Nu e responsabil nimeni altcineva, nici Dumnezeu, nici parintii, nici prietenii.. Omul, doar el. Este alegerea lui sa ramana in starea nashpa si sa nu faca nimic decat sa o perpetueze fiindu-i frica de schimbarel
Ziceai de "oameni ramasi prinsi in propriul cosmar al inutilitatii". Pai e alegerea lor

Ce putem noi sa facem pentru ei daca ei tin cu dintii de acest cosmar al inutilitatii ?
Despre distrugerea cadrului, a lumii in care ne-am format, nu cred ca se pune problema

Nici Iisus, nici Buddha, nici Mahomed, nici altii care au atins adevarul n-au reusit sa o distruga (ei zdrobindu-si lor egoul). Totusi lumea a devenit mai frumoasa dupa ei, in nici un caz nu au distrus-o. Evolutia spirituala personala nu are legatura cu lumea, ci are legatura cu _iluzia_ personala cu care e perceputa lumea. Hindusii din est o numeau 'maya'.. Realizarea spirituala inseamna taman aceasta distrugere a iluziei.. si mi-e ciuda acum ca trebuie sa folosesc cuvinte agresive, cum ar fi "distrugere", "zdrobire", caci de fapt nu e vorba de nimic agresiv in sine.
Pur si simplu iti dai seama ca lumea de fapt nu este ce credeai ca este. Insa iti trebuie multa 'nebunie' ca sa pleci pe drumul asta, si sa te descoperi pe tine.. si sa renunti la tot ceea ce ai acumulat (nu ma refer musai material) dar la unii prieteni, pareri, prejudecati, dependente, etc.. pentru a te gasi si a gasi adevarul.
sa presupunem ca te simti singur. ce faci? incepi sa te chinui, suferi, te consumi pana cazi prada depresiei. apoi ce? faci eforturi disperate pentru a o invinge...cauti compania altora, incerci sa umpli golurile chiar si cu imitatii sarace. la un moment dat nu mai sunt sufiente nici ele...ce-ti ramen de facut? sa-ti stopezi gandurile nu poti...trairile nici atat...esti sortit pieirii?! nu si daca incepi sa-ti redirectionezi gandurile spre ceva anume, nu si daca trairile tale vor urma acest drum. cine stie und epoti ajunge? te poti redescoperi...te poti "descifra" poate. o privire spre tine insuti...o incursiune in propria-ti singuratate!... asta cred ca fac ascetii... numai ca o fac indelung, se dedica acestui singur lucru.
In cazul meu, cand ma simt singur, incep sa privesc si sa ascult lumea.. atat. Fara sa fac rationamente, fara sa clasific, fara sa ma oftic (oricum o frustrare tot este, din moment ce ma simt singur). Incep sa contemplez.. Privesc un pom, privesc soseaua pe care conduc masina, descopar acorduri faine intr-o melodie ce e redata de calculator, privesc linistea cu care se ridica fumul tigarii ce o tin nemiscata.. Contemplarea aceasta ajuta sa ma constientizez pe mine, sa intorc 'atentia' dinspre exteriorul meu inspre interiorul meu, acel interior care contempleaza.. dar care se simte si singur. Si descopar ca singuratatea e de fapt o iluzie.. e de fapt doar nevoia de altcineva.. si atunci iluzia suferintei se destrama. Ramane linsitea si solitudinea. Si de ce ii zic iluzie ? Traiesc, raspir, contemplez, simt FARA a avea pe NIMENI langa mine. Nevoia de altcineva e iluzorie atat timp cand eu exist fara ca nimeni sa-mi bage in gura, sa imi zica ce sa simt, sa ma adoarma, sa imi faca programul, sa ma scoata in oras, etc. Si gata, trece

O alta modalitate de investigare in tine, de a privi in tine, este psihanaliza. Si o alta este Zen-ul. Si poate mai sunt si altele. Toate duc acolo - inspre tine - numai sa ai curajul sa descoperi mmm ?
Daca nu vrei sa faci pasul, ramai in bucla, in aceleasi zbateri si chinuri si nu progresezi niciodata, ci doar lupti cu tine.. Insa tot o alegere e si asta. In cazul asta nu pot oferi un raspuns, caci omul respectiv s-a baricadat in el si se lupta, si.. e inutil. La un moment dat, poate, isi va da seama. Oricum toate lucrurile care sa-l ajute sunt deja acolo, existenta pulseaza mereu, zen-ul exista, psihanaliza exista, e doar alegerea omului nostru pe ce cale sa o ia si in cata ignoranta sa zaca..