Eu ador Chill-Out-ul si Dream-Trance.
Cand ascult chillout, unele sunete sintetizate (cu tenta de nai foarte jos) vad mereu aceeasi imagine a unei pajisti inconjurata de arbusti desenata intr-o poveste.. O fila intre capitole, un loc al nimanui un loc peste care cititorii sar, dar eu am cazut.. Ma sperie uneori dar in acelasi timp imi face bine pentru ca ador sa fiu singur uneori..
Cand ascult dream-trance (ca exemplu ATB-Autumn Leaves), conturul dat de orga aceea ce suna a huruit atat de armonios imi aminteste si mereu imi plaseaza imaginea zorilor, cand inca luna contempla pamântul, ai diminetii rosiatice de vara in care asteptam cuminte-n tren, cu geamul deschis, privind plopii in bataia vantului.. sa plec spre mare.. O relaxare atat de puternica imi creea acea imagine incat de fiecare data, acum, imi da fiori.