Intr-adevar ideile se suprapun si e greu sa distingem firul limpede pe care sa-l urmeze discutia.
"Talentul mi se pare ca este adevarata esenta umana."Iata cum intelegem ca omul nu poate fi doar "mai putin peste" ci si "mai putin om", in cazul in care e lipsit de talent. Asa cum spui, Iulian, cei mai multi duc lipsa si atunci copiaza. Dar avand in vedere dimensiunea fenomenului, de ce n-ar fi imitarea, atunci, adevarata esenta umana? Stiu, in acest caz i-am exclude pe cei cu adevarat originali si dilema ar ramane.
Fiindca talentul nu se dobandeste prin educatie ci cu el te nasti ori nu, totusi fara a se transmite ereditar, ma gandesc la cantecul pasarii care nu mai poate fi numit talent. Toate privighetorile canta la fel, pana la urma. Asa se nasc. De aceea, talentul poate fi considerat un atribut exclusiv al umanitatii, dar n-as zice ca e insasi esenta acesteia.
Adevarata esenta umana, dupa mine - si nu sunt deloc original cand afirm asta

- este ratiunea. Asta ne diferentiaza de celelalte vietuitoare. Cred ca nu lipsa talentului te rupe de viata ci lipsa ratiunii. Doar in atare situatie as zice ca omul nu mai este om. As incheia acum acest subiect si as trece la urmatoarea idee pusa in joc:
"Ma intriga cum de omul, folosindu-se de siretlicuri, a reusit totusi sa devina cel mai puternic." Vis-a-vis de animale.
Cineva a remarcat ca un caine spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala
tu esti Seful." Pe de alta parte, o pisica spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala
eu sunt Seful."
Un scriitor american, Bob Sjogren, povesteste intr-o carte:
"Ne iubim cainele si pisica, insa am observat ca sunt foarte diferiti.
Cand Jazzy (cainele) se indreapta spre mine, da din coada plina de entuziasm. Intr-o nanosecunda iti poti da seama ca e bucuroasa si dornica sa ma vada. Apoi o scarpin dupa ureche si o frec sub barbie. Iti place la nebunie. Ceea ce, judecand dupa viteza cozii, e evident.
Cand Simba (pisica) se apropie de mine, este cu totul alta poveste. Total contrar lui Jazzy, Simba de-abia de-mi arunca o privire. Poate (sau nu) isi freaca botul de piciorul meu (felul ei de a ma marca). Dar chiar daca face asta, se va duce sa marcheze si piciorul scaunului pe care stau. Imi spun in sinea mea: "Nu sunt pentru tine decat o mobila cu sange cald, asa-i?" Da, modul lor de a saluta este completamente diferit.
O mare deosebire se regasete, de asemenea, in felul lor de a iesi din casa. Cand Jazzy vrea sa iasa, sare la usa bucatariei si latra, instiintandu-te ca vrea afara. Odata usa deschisa, o zbugheste la fuga in curte.
Cand Simba vrea sa iasa, sta la fereastra langa usa de la intrare. Acesta e semnalul ca trebuie sa dam drumul afara pisicii. Prin urmare, ma duc la usa din fata, o deschid si dau la o parte si usa de plasa. Ce face Simba? Nimic. Sta pur si simplu in locul ei si se uita afara (fiind perfect constienta ca usa e deschisa). Dupa ce priveste o vreme cu ochii pierduti afara, se uita inauntru apoi, ca si cum ar spune: "Sunt sigura, oare, ca vreau sa ies?" Se uita din nou afara si, din cand in cand isi linge labuta.
Ei bine, rabdarea nu este unul din punctele mele forte, de aceea o strig pe nume, scot sunete cu buzele tuguiate si mai astept un pic. Din nou simba se uita pe fereastra, dupa care se uita la usa deschisa, iarasi afara si iarasi inauntru. Va repeta aceasta procedura de cateva ori. in final, nepresata de vreo urgenta, va pasi precauta spre usa si, agale, isi va croi drum spre vasta lume de afara ce ise deschide in fata. Iar pe traseu, isi face timp pentru a marca usa.
Insa chiar inainte de a face ultimul pas catre noua ei destinatie, se opreste si se aseaza. Dupa care se uita inauntru, apoi afara, din nou inauntru, iar apoi se uita in sus la mine. In tot acest timp, tin usa deschisa si astept. (Retineti, rabdarea nu est unul din punctele mele forte.) In cele din urma devin atat de iritat incat sfarsesc prin a-i da un picior pe usa afara (cu tandrete, bineinteles.)
Confirm adevarul celor auzite de la altii: cainii au stapani, iar pisicile au suita."
Paradoxal, cine este deci Seful? Care e ala mai tare?

M-am lungit mai mult decat anticipam asa ca voi incheia. Daca aducem la olalta toate vietuitoarele, daca nu omul, atunci cine ar putea fi "Seful" si de ce? Care ar putea fi nominalizarile unui juriu foarte onest? Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?
Gata, am fugit!