Nu esti mai peşte dacă iţi faci barcă şi treci râul...

[viulian]

Ma enerveaza stadiul in care a ajuns topicul  e neplacut pentru mine. O sa fac pe neintelesul si sa sustin ca poate n-am fost eu in stare sa redau ideea.

[Semiramis]

adică ce dragă, eu nu ţi-am răspuns la obiect? 
chiar am fost foarte serioasă. şi nu am scris cât îmi propusesem. am sintetizat. pentru minţi luminate. 

[viulian]

Evident ca tu sareai prima 

[sanchi]

Omul, desi superior tuturor animalelor - n-are rost sa fim modesti! - este totusi depasit de peste la inot, de maimuta la catarat, de ghepard la alergare, de privighetoare la cantat, samd. Nu mai vorbesc aici de victoria pasarii la zborul lin. La cel razant si in picaj le dam prin praf insa! Chiar si furnica ridica greutati de cateva ori mai mari decat a ei! Mai mult decat ea noi nu putem decat bea.

Omul nu este insa depasit de situatie caci le este superior tuturor prin inteligenta. Adaptarea lui acolo unde nu are incotro se face gasind o solutie. Nu trebuie sa astepte sa-i creasca inotatoare ci si-a confectionat deja o pereche. La scufundari adanci a vazut ca ochii ii ies din cap ca la melc, toracele i se aplatizeaza ca la pesti iar sangele ii tasneste din corp ca cerneala din caracatita. Asemanarile sunt magulitoare dar senzatia e naspa! Asa ca a facut submarinul. Pentru zbor a inventat avionul, scara pentru urcat, cutitul pentru taiat, proteza pentru mestecat sau manelele pentru cantatul dupa ureche.

Focul exista dintotdeauna, dar cu toate acestea pana la om nimeni nu a incercat ouale fierte. Apoi, trecute printr-un jet de apa rece aflam ca se cojesc mai usor. Galbenusul crud frecat impreuna cu mustarul si uleiul dublu rafinat a dat delicioasa maioneza. Facuta cu mixerul timpul se scurteaza incredibil de mult iar de aici pana la "fast food" n-a fost decat un pas.

Sigur, unele inventii sunt bune, altele rele, iar despre destul de multe parerile sunt impartite. Spre exemplu lama de ras: noi barbatii o incadram la "aparate de tortura" dar femeile nu se pot dispensa de ea. In ceea ce le priveste si noi suntem de acord.

Asta e adaptarea noastra: cate-o smecherie care sa ne scoata din greu. Nu putem avea niciodata solzi ca pestii, nici aripi ca pasarile si, de cand cu lama de ras, nici par ca ursii. Dar ne batem cu elefantii la greutate, cu taurii la coarne si cu serpii la tutun. Pentru toate astea n-am prins inca smecheria.

[Semiramis]

 

samd. Nu mai vorbesc aici de victoria pasarii la zborul lin. La cel razant si in picaj le dam prin praf insa!

te contrazic! nu le dăm prin praf. pentru asta s-au inventat accidentele. dar ca toate cele nenaturale omului, zborul şi cerul aparţin păsărilor. noi doar ne amăgim că am cucerit eterul. şi, ca toate lucrurile firii, câteodată pământul îşi cere ofranda. iar noi ne plângem semenii care s-au întors în praf, din cer...

[sanchi]

Mai oameni buni, fiti mai relaxati! Cititi si cu alti ochi.

[Semiramis]

chiar nu ai idee ce relaxată sunt. 
aviaţia este un domeniu mai mult decât drag mie...nu am putut să mă abţin. 

[Minerva]

Sanchi, bun venit tie si zambetului tau!

Chestia asta cu pestele... e nastrusnica. Sunt multe cugetari in sensul adevarat al cuvantului si altele care suna doar bine.
Ca un inginer ce ma aflu spun: nu esti sigur mai peste trecand raul cu barcuta! Pentru ca atunci cand primul pamantean si-a facut barca nu a facut-o studiind pestii Nu acelasi lucru se poate spune despre... mai pasare construind un avion. Pentru ca acolo s-a plecat de la zborul pasarilor.
Deci suna bine, e corecta dar dupa mine reprezinta doar o imbinare de idei.
  Vedeti ce se intampla cand intervine tehnica in literatura? Dar mai bine sa redevenim visatori. Aducerea noastra la realitate ne-ar lipsi de toate cele frumoase din lume

[viulian]

Sa incerc sa lamuresc metafora din spatele "citatului" din topic (de fapt e inventie proprie  )

Inainte sa scriu topicul, am avut cumva sentimentul unei puternice diferente intre artificialitate si autenticitate. Multi se straduie sa fie seducatori, putini sunt Carry Grant. Multi se chinuie in monotonia de zi cu zi dar afirma ca le e bine, si putini sunt cei care se simt cu adevarat bine in pielea lor. Multi scriu poezii, dar putini sunt Eminescu. Samd.
Talentul mi se pare ca este adevarata esenta umana. Oricat ai invata, oricat ai acumula, oricate diplome ar dovedi scoala, un om fara talent este mai rupt de viata, de tumult. Majoritatea copiaza comportamente spunand ca sunt originali.

Si o alta chestie - cu o mica paranteza nelegata de om: majoritatea animalelor care apeleaza la trucuri, sunt de obicei cele vanate; un leu (sau un animal de prada) se foloseste de instinctele puternice si fizicul pe masura; doar cand cei slabi trebuie sa se foloseasca de siretlicuri ca sa se salveze.
Si ma intriga cum de omul, folosindu-se de siretlicuri, a reusit totusi sa devina cel mai puternic. Probabil nu iau in calcul toate variantele, si de aceea am dilema asta, nu stiu ce sa zic..
E o superioritate in viclenia mintii, un calcul la rece. Premeditarea este cel mai puternic atu al omului. Te gandesti cum sa fie capcana, pentru ca soarecele sa pice in ea. Nu te pui niciodata direct fata in fata cu soarecele [la naiba, si e o fiinta inferioara din toate punctele de vedere]. Dar dupa ce te gandesti bine si premeditezi, reusesti sa faci cursa perfecta.
Ca o paranteza, citeam pe net zilele trecute de o cursa de soareci care da si SMS daca a prins ceva (are senzori in ea, si o cartela GSM).
As putea zice ca un animal de prada este un talentat din punct de vedere fizic, sau nu supravietuieste. Un animal vanat este talentat la siretlicuri, sau nu supravietuieste.

Si daca omul isi face barca sa treaca raul, este mai peste ?

Ma rog, nici mie nu mi-e foarte clara exact successiunea ideilor, a vrut sa fie un soi de inceput, topicul acesta.

[sanchi]

Intr-adevar ideile se suprapun si e greu sa distingem firul limpede pe care sa-l urmeze discutia.

"Talentul mi se pare ca este adevarata esenta umana."

Iata cum intelegem ca omul nu poate fi doar "mai putin peste" ci si "mai putin om", in cazul in care e lipsit de talent. Asa cum spui, Iulian, cei mai multi duc lipsa si atunci copiaza. Dar avand in vedere dimensiunea fenomenului, de ce n-ar fi imitarea, atunci, adevarata esenta umana? Stiu, in acest caz i-am exclude pe cei cu adevarat originali si dilema ar ramane.

Fiindca talentul nu se dobandeste prin educatie ci cu el te nasti ori nu, totusi fara a se transmite ereditar, ma gandesc la cantecul pasarii care nu mai poate fi numit talent. Toate privighetorile canta la fel, pana la urma. Asa se nasc. De aceea, talentul poate fi considerat un atribut exclusiv al umanitatii, dar n-as zice ca e insasi esenta acesteia.

Adevarata esenta umana, dupa mine - si nu sunt deloc original cand afirm asta - este ratiunea. Asta ne diferentiaza de celelalte vietuitoare. Cred ca nu lipsa talentului te rupe de viata ci lipsa ratiunii. Doar in atare situatie as zice ca omul nu mai este om. As incheia acum acest subiect si as trece la urmatoarea idee pusa in joc:

"Ma intriga cum de omul, folosindu-se de siretlicuri, a reusit totusi sa devina cel mai puternic." Vis-a-vis de animale.

Cineva a remarcat ca un caine spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala tu esti Seful." Pe de alta parte, o pisica spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala eu sunt Seful."

Un scriitor american, Bob Sjogren, povesteste intr-o carte:
"Ne iubim cainele si pisica, insa am observat ca sunt foarte diferiti.
Cand Jazzy (cainele) se indreapta spre mine, da din coada plina de entuziasm. Intr-o nanosecunda iti poti da seama ca e bucuroasa si dornica sa ma vada. Apoi o scarpin dupa ureche si o frec sub barbie. Iti place la nebunie. Ceea ce, judecand dupa viteza cozii, e evident.

Cand Simba (pisica) se apropie de mine, este cu totul alta poveste. Total contrar lui Jazzy, Simba de-abia de-mi arunca o privire. Poate (sau nu) isi freaca botul de piciorul meu (felul ei de a ma marca). Dar chiar daca face asta, se va duce sa marcheze si piciorul scaunului pe care stau. Imi spun in sinea mea: "Nu sunt pentru tine decat o mobila cu sange cald, asa-i?" Da, modul lor de a saluta este completamente diferit.

O mare deosebire se regasete, de asemenea, in felul lor de a iesi din casa. Cand Jazzy vrea sa iasa, sare la usa bucatariei si latra, instiintandu-te ca vrea afara. Odata usa deschisa, o zbugheste la fuga in curte.

Cand Simba vrea sa iasa, sta la fereastra langa usa de la intrare. Acesta e semnalul ca trebuie sa dam drumul afara pisicii. Prin urmare, ma duc la usa din fata, o deschid si dau la o parte si usa de plasa. Ce face Simba? Nimic. Sta pur si simplu in locul ei si se uita afara (fiind perfect constienta ca usa e deschisa). Dupa ce priveste o vreme cu ochii pierduti afara, se uita inauntru apoi, ca si cum ar spune: "Sunt sigura, oare, ca vreau sa ies?" Se uita din nou afara si, din cand in cand isi linge labuta.

Ei bine, rabdarea nu este unul din punctele mele forte, de aceea o strig pe nume, scot sunete cu buzele tuguiate si mai astept un pic. Din nou simba se uita pe fereastra, dupa care se uita la usa deschisa, iarasi afara si iarasi inauntru. Va repeta aceasta procedura de cateva ori. in final, nepresata de vreo urgenta, va pasi precauta spre usa si, agale, isi va croi drum spre vasta lume de afara ce ise deschide in fata. Iar pe traseu, isi face timp pentru a marca usa.

Insa chiar inainte de a face ultimul pas catre noua ei destinatie, se opreste si se aseaza. Dupa care se uita inauntru, apoi afara, din nou inauntru, iar apoi se uita in sus la mine. In tot acest timp, tin usa deschisa si astept. (Retineti, rabdarea nu est unul din punctele mele forte.) In cele din urma devin atat de iritat incat sfarsesc prin a-i da un picior pe usa afara (cu tandrete, bineinteles.)

Confirm adevarul celor auzite de la altii: cainii au stapani, iar pisicile au suita."

Paradoxal, cine este deci Seful? Care e ala mai tare?

M-am lungit mai mult decat anticipam asa ca voi incheia. Daca aducem la olalta toate vietuitoarele, daca nu omul, atunci cine ar putea fi "Seful" si de ce? Care ar putea fi nominalizarile unui juriu foarte onest? Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?

Gata, am fugit!

[Cruella]

Eu zic ca omul s-a adaptat. Chiar foarte bine dupa parerea mea! Pana si bunica are telefon mobil. Nu e cumva mai greu sa te adaptezi la viteza cu care evolueaza tehnica in ziua de azi, decat orice altceva? Si da, ne-am adaptat si la statutul de societate de consum. Din pacate. Dar asta este. Aruncam plastic pe unde apucam (era sa fac crize asta-vara in Delta, apropo de pet-uri de plastic...). Trebuie neaparat sa ne adaptam biologic la ceva? OK, se va intîmpla si asta. Uite, copiii din ziua de azi nu mai au masele de minte, si nu vor mai avea De ce? pentru ca nu mai au nevoie. Pentru ca nu mai vînam prada si nu ne mai chinuim sa mestecam carnea aia de pe un bivol de 7 ani. Crestem porcul in cocina, ii dam mîncare si il sacrificam cînd carnea inca este frageda. Eu zic ca ne-am adaptat bine.
Plus: daca vedem pe Discovery sau Animal Planet un animal oarecare, care isi construieste locul de dormit, il admiram. Uau, ce tare e! Dar noi? Uite ce departe s-a ajuns si in domeniul constructiilor! Avem pereti izolati fonic si termic! Asta oare nu se pune? De ce sa ma invat sa dorm in frig, daca pot sa-mi fac un loc cald?
Noi zicem ca la animalele salbatice nu se pierde instinctul de vînator, chiar daca sunt in captivitate si hranite. Hmm... de cîte sute de generatii nu mai e omul nevoit sa vîneze? Daca facem asta cu o oarecare specie de animale, chiar credeti ca nu se va adapta la statutul de ne-vînator? A fi comod inseamna adaptare.
Nu sînt mîndra de faptul ca semenii mei distrug natura si pamîntul, dar stiti voi: nimic nu tine la nesfîrsit. Iar pamîntul asta are o vîrsta frumoasa. Doar pentru faptul ca peste citeva mii de ani (imi dau si eu cu presupusul, nu  sunt prea citita in domeniu) Terra nu va mai fi asa cum o cunoastem noi acum, nu inseamna ca va fi mai rau sau mai bine. Asta vor decide cei care o vor popula atunci. La fel cum noi toti dealtfel consideram probabil ca e mai bine sa traim in ziua de azi, decit pe vremea neandertalienilor.

[sanchi]

Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?

Va intrebam eu treaba asta la un moment dat, dar stiati ca greutatea tuturor furnicilor de pe pamant este mai mare decat greutatea tuturor oamenilor? Nu va simtiti "inferiori"? Acceptati infrangerea? Credeti ca ne putem adapta noii situatii? Se impun masuri urgente si o mobilizare generala. Astept solutii.

[Lorelei]

Prima propunere: eu zic sa ne apucam cu totii sa mancam junk food, sa ne ingrasam cat putem sa depasim nenorocitele de furnici!  Daca nici dupa o asemenea mobilizare generala nu restabilim echilibrul si demnitatea pierdute, propun sa ne facem un musuroi imens desi, conform teoriei lui Iulian, nu vom deveni mai furnici. Totusi le-am putea face un pic in ciuda, asa... 

[sanchi]

In imaginatia mea incerc sa vizualizez cam cu cate furnici odata as putea sa ma dau in balansoar? Propun, in isteria generala, sa se desfiinteze kilogramul si sa urmarim doar cate furnici cantareste fiecare.

Intrevad in plus si eu doua posibilitati pentru iesirea din impas. Una ar fi cresterea numarului de furnicari (Myrmecophaga jubata pentru necunoscatoari ) in incubatoare si apoi in crescatorii, pentru masacrarea ticaloaselor. Problema ar fi atunci cand furnicarii s-ar inmulti fara numar si ar ajunge ei la o greutate mai mare ca a noastra. Ce mai crestem atunci?

A doua varianta, e una smechereasca iar Iulian se astepta la asta.  Sa schimbam stirea, in asa fel incat sa sune pozitiv: "Stiati ca greutatea oamenilor de pe Terra nu e nici pe departe cat greutatea furnicilor?" Mi se va parea justificat atunci privind la furnici, sa consideram ca talia noastra este si mai subtire. Asta da o veste buna. Sigur n-a stiati!

Puteti veni si cu alte propuneri, daca problema va furnica.

[inda]

Paradoxal, cine este deci Seful? Care e ala mai tare?
Daca aducem la olalta toate vietuitoarele, daca nu omul, atunci cine ar putea fi "Seful" si de ce? Care ar putea fi nominalizarile unui juriu foarte onest? Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?

Mi-am tot sfarmat mintea vreo doua zile sa dau un raspuns dar nu l-am gasit. Cred ca nimeni nu l-a gasit. Si cum seful trebuie sa existe l-au inventat pe Dumnezeu