Citidu-ti povestioara despre ursuleti mi-am adus aminte de o poezioara pe care am vazut-o la o prietena in mail si am rugat-o sa mi-o trimita si mie...deoarece stiam ca voi avea nevoie odata si odata sa cred in ea...si am crezut dar credinta uneori este la fel de volatila ca si sentimentele ,de altfel. Oricum de ce vreau sa-ti scriu aceasta poezie? Pentru ca e un pic asemanatoare cu ceva din ce ai scris tu acolo...mai stii poate poezia nu ti-e necunoscuta.
Poezia de marti
Am avut un vis in noaptea de Craciun...
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
Una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostrii
Reprezentau o zii din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare,
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespondau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Ce surpriza!
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de proasta dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul,am indraznit sa-I reprosez"
" Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de tine? "
" Iar Domnul mi-a raspuns:
Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
Decat o singura urma de pasi pe nisip
Sunt zilele in care te-am purtat in brate..."
Cam asta este poezia, ring a bell? Aceasta poezie iti da mult de gandit dar nu tii poate alina suferinta si mai ales intrebarile,de indoieli nu mai spun nimic....Numai bine...Ma scuzi ca nu ma prezint..
