Sunt culori calde culorile galben şi roşu, precum şi toate nuanţele lor intermediare (rezultate din combinarea lor în proporţii crescătoare-descrescătoare pentru una, şi, corespunzător, pentru cealaltă).
Culorile reci sunt albastru şi verdele, precum şi combinaţiile lor, dar şi amestecul lor cu culorile calde.
De gustibus non disputandum – asta apropo de culorile pereţilor voştri de prin baie, bucătărie etc.
Dacă vreţi să arătaţi curaţi (curate) îmbrăcaţi-vă în alb, ori în culori calde, mai rar sau deloc în culori reci, dar dacă, totuşi o faceţi, atenţie, acestea să fie palide. Culorile reci, dacă sunt prea saturate (prea dure) vă îmbătrânesc, vă pun în evidenţă oboseala (chiar şi dimineaţa, când sunteţi odihniţi, sau odihnite).
Eu, personal, recomand (cu cele mai bune intenţii!) albul – în primul rând în mod categoric în casă: toţi pereţii să fie albi, perdelele aşişderea, de un alb imaculat. Pentru o locuinţă cu „faţa” la soare, nu există ceva mai potrivit decât albul. Albul e culoarea purităţii la noi, latinii. Prin alte părţi, de ex., în Asia – în India, dar şi-n China, Indonezia etc. – albul e culoarea morţii… În urmă cu ani buni, constructorii de utilaj petrolier de la Ploieşti au trimis în ţările asiatice o serie de instalaţii de foraj, vopsite în argintiu şi în alb. Ei bine, beneficiarii le-au refuzat categoric, la început, ca până la urmă să le vopsească în negru, să le murdărească cu maro etc.
S-au scris mii de pagini despre culori şi sentimente, deşi, scuze, sentimentele sunt stări sufleteşti (psihice) interne – foarte bine ascunse!, datorate gradului de sănătate, în primul rând, iar mai apoi datorate mulţumirilor (nemulţumirilor). Ele reprezintă ceea ce „punem” noi, în ele, şi n-au legătură cu culorile. Cei care susţin acest lucru, o fac de dragul… culorilor. Numai că treaba asta nu poate fi generalizată.
Aşadar, despre culori numai de bine, dacă asta doriţi!