Sapa, zvârlită pe umăr, a ţăranului întorcâdu-se de la câmp...

[viulian]

... s-a transformat in mp3-ul zvarlit dupa gat, a corporatistului intorcandu-se de la birou.

Ascultam zilele trecute muzica in autobuz.
In acel 137 ce isi face loc catarandu-se agale catre Razoare si serpuind apoi anevoios in ambuteiajul de la Plazza, atat de agale incat parca mi se facea si rau de raul lui organic, ei bine deci, acel 137 avea... avea muzica!

O ipocrizie ca asta rar mi-a fost dat sa vad. Nu stiu, ziceti-mi romantic, spuneti-mi conservator, da' in viata mea rar sa fi simtit vreodata ca intr-adevar unui moment sa i se potriveasca muzica. Poate dupa ce am avut o femeie pe care am dorit-o mult, sau dupa ce mi-a reusit un proiect, un plan, ceva atat de neasteptat dar pe masura capacitatilor mele, ceva magnific! nu stiu..
Dar acel autobuz, ce simbolistic echivala cu dieselul cu prelata ce ducea, in cremenea noptii si in fumul albastru, muncitorii la fabrica.. avea muzica! Aceste paie confortabile cu miros de FM..

De aceea zic, mie mi se pare ipocrit. Cand merg la munca, tot ce vreau este sa ajung mai repede, sa termin mai repede, sa scap mai repede, ciuda fiindu-mi ca sunt nevoit sa fac acest du-te vino mereu (cu pauze in weekend). Chiar nu simt nevoia sa ascult muzica, sa mi se intinda niste paie in care fericit sa dau cand si cand necontrolat din picior, gangurind - si cica fiind fericit si 'minimizand stress-ul pe durata transportului'.

De fapt nu e ipocrit. E de-a dreptul cinic, sa incerci sa fii lucid.

Mersul pe  jos face bine la sanatate 

[Lorelei]

Ce ma distreaza pe mine titlurile tale metaforice! 

Si ma mai distreaza cumva faptul ca, de cate ori citesc un topic pe care l-ai inceput, ma mananca buricele degetelor sa protestez! Niciodata parca nu sunt de acord. In fine... here goes:

Mie una, de cate ori merg dimineata spre serviciu, imi place foarte tare sa ascult muzica. e drept ca nu intr-un autobuz, ci in masina mea, dar, tinand cont ca trebuie sa infrunt aglomeratia, muzica imi pare o recompensa buna. Dau drumul la Romantic FM sau Magic FM sau Smart FM, depinde de "mood", si ma gandesc la ale mele. Intre timp mersul cu a doua sau cu a-ntaia devine mai suportabil, caci nu ma focalizez asupra lui. Cam asa poate fi si in RATB. Sa nu-mi zici ca nu stiu cum e, ca stiu! Ani de zile am mers cu RATB-ul si cu metroul, si tot ce imi doream era sa am un walk-man pe care pe atunci nu mi-l permiteam. Cand, intr-un final, am primit unul cadou, mi s-a parut fantastic prin utilitatea lui cotidiana de a-mi indulci chinurile RATB-ului. Cartile pe care le citeam in RATB nu erau "valabile" decat in aglomeratie ceva mai mica, caci daca nu prinzi loc, bye bye books, walk-man-ul insa, translatand azi - mp3-urile, merge oricand.

Crezi ca-s ipocrita daca eu in drum spre birou, daca tot ajung greu, vreau sa ascult muzica? Sau cumva generalizezi o situatie particulara (a ta) fara sa tii cont ca ceilalti sunt diferiti? 

[Escu]

Dom'le trebuie sa mai mergi cu ratb-ul. Sa te inghesuie babele, si dupa asta sa ti se puna muzica populara sau manele. Ei afla ca se poate si mai rau. Asa ca daca ai un mp3 player, si in ratb se aude muzica, iti sugerez sa il dai la maxim si sa iti asculti muzica ta. Btw...incearca sa te pui si in locul soferului. 

PS: eu zic sa fi recunoscator ca n-ai apucat sa pleci la munca cu "rata" sau "oacazia", in creierii diminetii, stand pe un balot de paie.

[viulian]

Sau cumva generalizezi o situatie particulara (a ta) fara sa tii cont ca ceilalti sunt diferiti? 

Si ce conteaza diferiti sau nu, daca 'alifia' muzicii tot unge de zor bataturi reale si acute?

Parerea mea e ca muzica, in acel context, e o pacaleala. Nu repara nimic... n-are valoare. E ca o morfina sa zicem. Si stai acolo semi adormit, cand de fapt realitatea e ca si 1 minut daca se opreste muzica incepi sa realizezi inghesuiala, vacarmul, harmalaia, deznadejdea, coatele, etc...

[sanchi]

Parerea mea e ca muzica, in acel context, e o pacaleala. Nu repara nimic... n-are valoare. E ca o morfina sa zicem. Si stai acolo semi adormit, cand de fapt realitatea e ca si 1 minut daca se opreste muzica incepi sa realizezi inghesuiala, vacarmul, harmalaia, deznadejdea, coatele, etc...

Sunt de acord cu tine, iulian. Pana la urma si morfina tot o pacaleala e. Nu esti mai putin bolnav dupa ea, dar te doare mai putin. Muzica in autobuz spui ca are efect, te face sa uiti pe moment unde te afli. Vezi, tot mai buna morfina decat frectia la un picior de lemn, spre exemplu! Dar daca am ajuns sa apelam la ea, inseamna ca e de rau. De parca mai avea cineva vreun dubiu...

[Just]

In primul rand canta muzica in autobuz pentru sofer si canta pe gustul lui.

Cum sa spun ,cred ca sa fii sofer de autobuz trebuie sa fie foarte plictisitor .Acelasi scaun neconfortabil ,acelasi parbriz aburit sau cu praf ,acelasi traseu pe care-l cunosti in detaliu si lista poate continua. Nu se mai gandeste nimeni la preferintele pasagerilor ,la gusturile ,la supararea sau iritarea lor.Muzica probabil ca-l face pe sofer sa suporte mai bine pietonii neatenti (care traverseaza ilegal si tot lui ii adreseaza injuraturi) sau galagia facuta de pasageri,ori stressul pe care probabil il are din diferite motive .

E posibil ca toti cei din autobuz sa-si doreasca altceva :muzica oprita ,alt gen de muzica sau sa asculte stirile la un anume radio.Imagineaza-ti cate dispozitii diferite :unul suparat pentru ca se indreapta la spital ,altul nervos ca trebuie sa mearga intr-un loc unde nu se va simti bine sau tineri veseli pentru care muzica e ca un energizant .E greu sa le faci tuturor pe plac .

Pana una alta ,soferul e sef peste autobuz si peste casetofon asa ca sunt sigura ca el se gandeste :"Eh! mie sa-mi fie bine".Egoist ,dar ce sa-i faci!?poate sa schimbi mijlocul de transport.

[valentina]

 Poate pentru tine draga Viuliane asa o fi "cinic" ,dar pentru acei oameni care merg astfel la munca este o "evadare".Poate ca pe ei ii relaxeaza,ascultand "manele",ca nu cred eu sa asculte altceva.

[Ezo]

Si eu ma simt obligata sa te contrazic la acest capitol, draga Iulian Nu este vorba despre nici un fel de cinism, cu atat mai putin despre ipocrizie, in nevoia oamenilor de a asculta muzica... in orice decor si orice situatie. Bine, acum nici nu aprob atitudinea asa-zisilor "corporatisti" cu mp3-urile aruncate pe dupa gat, si urechile infundate de casti cu muzica data la maxim... In liceu, obisnuiam sa numim astfel de specimene "autisti sociali". Am incercat si eu sa imi astup urechile in acest mod, dar mi-e greu sa ma izolez astfel de ceilalti. Atunci cand ma deplasez, pe jos sau intr-un mijloc de trasport in comun, prefer sa ascult sunetele din jurul meu, fie ele discutii, strigate, muzica sau, pur si simplu, zgomot. Imi da sentimentul ca lumea in jurul meu... traieste. Uneori imi mai place sa ascult si linistea.

Dar muzica... muzica are ceva special. Ca e mai lenta sau mai saltareata, mai glumeata sau mai serioasa, avem nevoie de ea. Pentru a ne linisti, pentru a ne distra de la grijile cotidiene sau pentru a uita... De ce sa nu vrem sa ne simtim bine, chiar si atunci cand ne aflam intr-un mediu inconfortabil? Semestrul acesta, in fiecare dimineata cand ma trezeam pentru scoala, simteam nevoia sa dau drumul la radio. Astfel ma trezeam mai repede si imi limpezeam mintea pentru noua zi ce incepea.

Mie aici in Franta mi-a placut muzica de la metrou... Trenul insa a sosit atat de repede, ca nici nu am avut timp sa-mi dau seama ce ascultam   Ah, si mi-au mai placut si ariile de opera din parcarea subterana. Mi se pare o idee geniala  

O completare mica: Nu intotdeauna muzica trebuie sa se potriveasca momentului. Poate ca uneori noi trebuie sa ne potrivim cu muzica.