Imaginea de sine

[Just]

Nu este vorba in acest subiect despre imaginea pe care o vedem in oglinda atunci cand ne privim ,ci despre felul in care ne reflectam in proprii ochi.

Cu defecte sau lipsiti de ele,asa cum ne-am dorit sa fim sau poate asa cum niciodata inainte nu ne gandeam ca vom ajunge ,frumosi cu sufletul sau nu atat de buni pe cat ne-am dorit sa fim ,iubitori sau fara a mai credem in iubire,prea ocupati sa mai aruncam o privire catre sufletul nostru sau din contra ,mereu preocupati sa imbunatatim imaginea noastra interioara.

Tu cum pe vezi pe tine insuti? Esti omul care ti-ai dorit sa fii sau inca mai lupti sa atingi idealul in ceea ce priveste propria ta persoana?

[Sonrisa]

Cum ma vad eu? Un om care crede in sinceritate, in lucruri facute corect, la timp, cu daruire, cu respect fata de semenii nostri. Asta poate parea pentru altii o "utopie". Realitatea este ca, nu cer altora ceva ce eu nu pot face (si vreau sa cred ca nu sunt eu super-femeie, ori ca le-as putea face eu pe toate; sunt o persoana obisnuita).
Desi m-am obisnuit, in timp, cu dezamagirile, nu mi s-a schimbat sensibilitatea. Sunt fericita sa vad surpriza din ochii celor dragi atunci cand le fac daruri. Sunt trista cand omul pe care l-am iubit, nu imi raspunde macar la "buna ziua". Sunt trista cand omul pe care l-am indragit, nu accepta sa ma vada, desi imi spune ca "il inteleg atat de bine". Plang atunci cand barbatul pe care l-am iubit nu imi poate ura "La multi ani!", dar un strain isi aminteste sa faca asta.
Nu mi-am imaginat la varsta adolescentei ca voi deveni omul care sunt astazi. Nu mi-as fi putut imagina ca sunt atat de puternica, ca voi trece peste atatea, fara sa-mi fie alterat sufletul. E drept ca la un moment dat am incercat sa fiu altfel, mai dura, mai nemiloasa, dar nu se potrivea cu mine, cea adevarata. Daca Dumnezeu m-a "construit" asa, stie mai bine de ce a facut-o.
Cel mai frumos compliment pe care l-am primit a fost: "Esti cu totul altfel decat te vede lumea! Mult altfel! Esti un copil atat de bun!". Foarte putini oameni au timp sa afle cum sunt eu cu adevarat, ori poate nu sunt eu prea "dibace" in a-mi construi imaginea publica.
Sunt un om prea bun, prea delicat, prea sensibil pentru lumea in care traiesc. Voi supravietui si voi reusi sa fiu la fel, desi voi suferi. (mi-e teama sa mai cred in iubirea dintre un barbat si o femeie, dar exista riscul sa ma indragostesc inca)
Mai sunt o multime de idealuri de atins in viata mea ...

[valentina]

      Cred ca Soledad ma descris si pe mine.Poate ca mi-as fi dorit sa ma nasc intr-o lume mai buna,cu oameni mai receptivi la sensibilitate,la frumos,dar cred ca niciodata nu au existat astfel de timpuri.Poate doar in imaginatia noastra.
      Niciodata nu m-am laudat cu ceva.Am lasat pe altii sa ma descopere,sa-mi atinga sufletul prea copilaros uneori si prea naiv.Din cauza naivitatii si a iubirii,am fost calcata pe suflet de prea multe ori ,asta nu a insemnat ca m-am razbunat vreodata,nu,am lasat timpul sa decida .
     

[Lady Allia]

Sunt un om prea bun, prea delicat, prea sensibil pentru lumea in care traiesc. Voi supravietui si voi reusi sa fiu la fel, desi voi suferi. (mi-e teama sa mai cred in iubirea dintre un barbat si o femeie, dar exista riscul sa ma indragostesc inca)
Mai sunt o multime de idealuri de atins in viata mea ...

desi ma bucur sa vad cum cineva se poate cunoaste atat de bine si se poate vedea in astfel de culori...as vrea sa spun ca fraza de mai sus mie personal mi se pare prea puerila pentru cineva de varsta ta...
in rest...eu cred ca la varsta ta ar trebui sa treci mai repede peste esecuri, sa iti intaresti sufletul si sa realizezi ca poti sa gasesti iubirea si in alta parte daca aceasta nu ti-a fost intorsa la timp...
timpul pentru iubire...este viata, iar daca tu o lasi constient sa treaca pe langa tine...atunci altul ce poate sa faca pentru tine?
tu trebuie sa realizezi ca trebuie sa depasesti faza si sa mergi mai departe. a plange in pumni nu este o solutie...poate doar solutia oamenilor prea slabi sa mai vrea sa o ia de la capat.

[Lady Allia]

      Cred ca Soledad ma descris si pe mine.Poate ca mi-as fi dorit sa ma nasc intr-o lume mai buna,cu oameni mai receptivi la sensibilitate,la frumos,dar cred ca niciodata nu au existat astfel de timpuri.Poate doar in imaginatia noastra.
      Niciodata nu m-am laudat cu ceva.Am lasat pe altii sa ma descopere,sa-mi atinga sufletul prea copilaros uneori si prea naiv.Din cauza naivitatii si a iubirii,am fost calcata pe suflet de prea multe ori ,asta nu a insemnat ca m-am razbunat vreodata,nu,am lasat timpul sa decida .
     

nu cred valy...cred ca si tu poti sa te descrii singura folosind culorile sufletului tau prin propriile tale cuvinte...ce zici? mie asa mi-ar placea sa te "citesc"..."descrisa" de sufletul si mana ta...

[Lady Allia]

sensilbila
puternica
copilaroasa
hotarata
invinsa
luptatoare
naiva
sceptica
egoista
generoasa (ajut si daruiesc absolut dezinteresat)
rea
buna
aroganta
plangacioasa
nu cred in oameni nascuti rai si nu am sa pot crede niciodata. iubesc sa iubesc oamenii si sa ii vad fericiti. din acest punct de edere sunt egoista...traiesc din ceea ce ma face pe mine fericita si oricum am lua-o tot egoism este  .

in rest ... sunt in continua miscare, perfectionare, completare in ceea ce ma priveste sufleteste, personal, profesional...

[sunshine]

  Am inceput sa scriu la acest topic de 5 ori, m-am oprit insa pt ca ........asa sunt eu, mi-e rusine sa spun ceva frumos despre mine, las la aprecierea celor care ma cunosc foarte bine ,a celor care m-au intalnit o singura data in viata lor si a celor care ma cunosc doar virtual.
 Doar atat pot spune despre mine: SUNT TARE MANDRA ( din multe puncte de vedere)
  Priviti-ma asa cum vreti voi, nimic nu ma poate supara, nimic nu ma poate schimba.

[Escu]

Pentru unii raman baiat rau! Pentru altii...raman acelasi. Cine ma cunoaste...stie cum sunt 

[Sonrisa]

desi ma bucur sa vad cum cineva se poate cunoaste atat de bine si se poate vedea in astfel de culori...as vrea sa spun ca fraza de mai sus mie personal mi se pare prea puerila pentru cineva de varsta ta...
in rest...eu cred ca la varsta ta ar trebui sa treci mai repede peste esecuri, sa iti intaresti sufletul si sa realizezi ca poti sa gasesti iubirea si in alta parte daca aceasta nu ti-a fost intorsa la timp...
timpul pentru iubire...este viata, iar daca tu o lasi constient sa treaca pe langa tine...atunci altul ce poate sa faca pentru tine?
tu trebuie sa realizezi ca trebuie sa depasesti faza si sa mergi mai departe. a plange in pumni nu este o solutie...poate doar solutia oamenilor prea slabi sa mai vrea sa o ia de la capat.


[/quote]
Am crezut ca la aceasta tema trebuie sa spun ceea ce gandesc, nu ceea ce "ar da bine". Poate gandesc bine, poate nu, poate ma exprim pueril, poate nu. Asta cred despre mine la varsta mea venerabila. Cand esti singur, ai mai mult timp sa reflectezi la propria persoana. Cred ca ma evaluez suficient de obiectiv. Daca cineva ma cunoaste si are altceva de spus, nu ma supar pentru ca ar avea o alta opinie.
Revenind, tema era "imaginea de sine", ori ceea ce am scris este ceea ce "vad" eu cu privire la fiinta mea.
In parte am trecut peste esecuri (sa le spun neimpliniri). Le tolerez si le accept ca pe ceva foarte uman.
Iubirea imbraca diverse forme in lume si nu inseamna doar iubirea dintre un barbat si o femeie.
Cata vreme scriu aceste randuri, inseamna ca sunt inca vie si traiesc. Fiecare dintre noi are propria viziune asupra vietii, a modului in care si-ar dori sa traiasca. Ceea ce este foarte important pentru cineva, poate fi mai putin important pentru altcineva.
Nu va imaginati ca plang continuu, ca ma hranesc cu amintiri. Viata reala te trage de maneca si nu poti sa-ti permiti sa visezi.
Am putea plasa raspunderea celor care ne cunosc sa ne descrie ei. Nimeni omenesc nu stie pe deplin cum suntem. E responsabilitatea noastra sa stim cine suntem cu adevarat si ce ne dorim.
 Daca am deranjat cu gandurile mele, imi cer iertare tuturor. (eu crezusem ca trebuie sa spun "pe bune" ce gandesc)
Nu am incercat sa ma laud, sa ma prezint intr-o lumina favorabila. La ce mi-ar folosi? Ma "vede" cineva? Am motive ascunse pentru care sa-mi doresc sa "impresionez"? Cu siguranta nu.

[Just]

Soledad,
Gandurile tale au fost intru totul la obiect,ai raspuns subiectului propus de mine.
Intr-adevar ceea ce asteptam de la acest topic este ca fiecare sa-si faca o analiza a propriei persoane ,sa ne vorbeasca de imaginea pe care o are despre sine si nu despre felul in care se reflecta in ochii altora.
Eu oricum multumesc si va mai astept!

[Lady Allia]

soledad...in primul rand nu cred ca ar trebui sa generalizezi...EU am fost cea care am scris ce am scris, normal este sa "te iei de mine" nu si de ceilalti membri ai forumului.
amandoua suntem persoane mature si cred ca putem conversa, sau nu?
si...tocmai pentru ca ar trebui sa le spui pe bune...mie mi se pare foarte ciudat, extrem de ciudat ca o persoana sa se vada atat de buna...pentru ca eu nu cred in perfectiune...imi pare rau, dar asta e.
probabil ca asa esti...la urma urmei cine sunt eu sa nu te cred, dar tocmai pentru ca fiecare avem o viziune asupra vietii...am si eu parerea mea vis-a-vis de descrierea ta, dar...ignora-ma...daca nu iti place sa ti se raspunda  .
de ce sa iti ceri iertare?  scuza-ma ca zambesc...

[Zantiala]

Sensibil, melancolic, idealist, trist, iubitor, cald, sincer, uneori ironic, cateodata rausor...

[Sonrisa]

Draga Lady Allia, am afirmat ca sunt un om bun si nu unul perfect. Exista diferente intre bun si perfect. Tema era despre "imaginea de sine", iar eu am inteles ca trebuie sa spun despre sinele meu si nu al altora. Este cineva din exteriorul nostru in masura sa ne cunoasca "sinele" asa cum il cunoastem noi?
Nu ma deranjeaza sa mi se raspunda, dar imi face placere ca raspunsul sa fie argumentat. Nu imi amintesc sa fi "atacat" spusele cuiva de pe forum, pana acum. Fiecare om este liber sa gandesca ce doreste, cum doreste, despre cine doreste. Eu cred insa ca trebuie sa aiba grija ce si cum spune fara a-i rani pe ceilalti.
Mi-am cerut iertare, daca gandurile mele au deranjat.
Voi incerca sa spun ceea ce intuiesc a dori sa auda ceilalti. Poate ca asta e regula si n-am inteles-o eu.

[Lady Allia]

"Sunt un om prea bun, prea delicat, prea sensibil pentru lumea in care traiesc."

 ...soledad...eu cred ca asta e ceea ce vor altii sa auda  .

eu nu te-am atacat draga mea, de mine poti sa scrii ce vrei despre "sinele" tau. poti sa te consideri si Maica Tereza, iar pe cei din jur cei 7 pitici ratacitori. foarte bine.
pe mine m-a uimit doar cum poate cineva sa se cunoasca si sa se vada atat de bine si intr-o lumina numai favorabila si frumoasa... tu vicii, "erori" in lumea ta "prea buna"...nu ai?...de aici ti-am zis ca esti perfecta.
si eu sunt buna, uneori da...prea buna pentru multi altii, dar nu pentru toti. sunt multi pentru care sunt rea. stii de ce? pentru ca asa e viata! ca si in poezia lui Sorescu:

"Imi pare rau de fluturi
cand sting lumina
si de lilieci
cand o aprind...
nu pot sa fac un pas
fara sa jignesc pe cineva?"

intelegi acum ce vreau sa spun?
daca esti asa cum intr-adevar te-ai descris...ma bucur sincer pentru tine si iti doresc sa ramai asa cum te vezi..., iar ceilalti pe care deja i-ai eliminat pentru ca esti "prea buna"...sa poata vedea bunatatea ta si sa se lase inspirati de ea...eventual schimbati in bine!
toate cele bune!

[Semiramis]

eu sunt mulţumită de felul în care sunt. nu pot spune că am un model sau un ideal pe care mi l-am dorit vreodată. mă simt bine în pielea mea şi încerc să fac lucrurile care îmi plac şi care mă fac să mă simt fericită. de asemenea îmi plac oamenii şi îmi place să stau cu ei. mă bucur de fericirile lor şi mă întristez la necazurile lor.

o singura chestie cred ca aş mai cizela...uneori (rar ce-i drept) nu pot controla furia. mi-ar trebui nişte cursuri de anger management. în rest reuşesc foarte bine să mă controlez, având o impulsivitate nativă.