Valentina...am recitit acest post acum si ma simt oarecum vinovata ca nu ti-am multumit pt cuvintele frumoase. MULTUMESC!Inseamna f mult pt mine ,mai ales ca nu cred sa ne cunoastem(daca memoria ma inseala, te rog iarta-ma).
Acum o sa te contrazic putin. Nu femeia din mine a fost puternica atunci ci MAMA din mine.Daca nu as fi fost mama ,poate acum nu mai existam pt ca ce am trait eu in prima casnicie m-a ros putin cate putin si in exterior si in interior. Ajunsesem o umbra .Fiul meu cel mare m-a convins ca merit altceva .Valoarea mi-au dat-o copiii ,nici in ziua de astazi nu pot sa ma gandesc cum ar fi fost viata mea fara ei. De aceea nu regret ca l-am cunoscut pe tatal lor. Pt nimic in lume nu mi-as fi dorit alti copii. Deci D-zeu a avut un scop , asa cum si noi avem fiecare menirea lui in aceasta lume.Eu nu m-am "debarasat" de trecut atunci ci de prezentul pe care il traiam. Ce a urmat dupa "marea debarasare"

...ei bine aceea a fost o dovada a puterii mele ca om.
Acum totul mi se pare un vis,urat dar care a trecut si din care m-am trezit exact la timp.
Alex :-*sigur ca ai avut dreptate doar mi-ai inseninat sufletul ,nu puteai sa te schimbi .
Sis! Sisuletul meu nebun! Doamne ce dor mi-e de voi si acum fac o promisiune pe care o sa mi-o respect: VARA ASTA VOM DANSA IN VARFUL PATULUI!VA IUBESC MULT!
Ginutza, copil frumos, iti multumesc pt gandurile frumoase, iti doresc din suflet sa-ti gasesti si tu linistea alaturi de ingerasul tau si cel care te merita, dupa cat ai suferit.
