10 Octombrie, 2025, 03:59:50 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: inca o sansa!!  (Citit de 7668 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

19 Februarie, 2008, 02:16:46 a.m.
Citit de 7668 ori

sarrazinul

Vizitator
M-am gandit sa impart cate ceva din povestea mea fantastica , si sincer....tare ma bucur ca sint aici  (inca) si va pot spune ce sa intamplat!! Viata mea a fost destul de complicata si de plina de emotii si trairi intense!! Apoi, intr-o zi a trebuit din motive destul de precare, sa plec de acasa , luand drumul strainatatii , unde in cel mai scurt timp am invatat ca adevaratele valori nu sant ce  par a fi!! Prieteni vechi se transforma in straini cu ochi rai si gata sa se arunce asupra ta pentru un ban strain ce le-a schimbat sufletul hain  si le-a umplut viata de ura si lacomie! E trist sa vezi asa ceva si doare.... doamne cum doare !! Fiecare zi imi turna plumb topit in suflet si departarea de cei dragi imi facea sufletul vlaguit sa urle  a pustiu cum urla lupii noaptea in iarna geroasa!! Cui sa spui? Cine avea timp sa asculte?Ma trezeam noaptea zvacnind din somnul agitat, strigand numele celor dragi , iar dimineata, rupt de oboseala incepea o noua zi , si doar gandul ca intr-o zi , ai mei vor fi iar aproape de mine, a mai tinea  in picioare! Am sa incerc dragii mei sa scriu in fiecare zi  cate putin din povestea mea pentru ca.... e timpul sa o spun!!

20 Februarie, 2008, 02:35:07 a.m.
Răspuns #1

sarrazinul

Vizitator
Doar cei ce au fost in situatii similare pot sa stie cu adevarat cat de greu pate fi sa traiesti ani de zile departe de cei dragi!! Eram mereu cu zambetul pe buze , in incercarea de a-mi tine moralul nealterat!Munca ma facea sa trec mai repede peste ore interminabile si chinuitoare! Ascultam muzica insa de multe ori, nu facea decat sa amplifice durerea atroce ce incet incet incerca sa ma dez-umanizeze si aproape ca reusea!!Doar faptul ca vorbeam cu cei dragi la telefon din cand in cand ,ma tinea pe linia de plutire si in hotarele normalului! Cat de mult ai iubeam !! Vorbind la telefon cu ei... de multe ori lacrimile curgeau pe obrajii mei fara ca ei sa stie , iar vocea imi suna vesela fiind in totala discordanta cu ce era in inima mea!! Incet... am renuntat la asa zisii prieteni si am ajuns un fel de lup singuratec! Din cand in cand luam chitara si cantam cantece triste .... de dor!! Cum am reusit sa nu ajung un alchoolist? Nu pot sa stiu ! Insa am reusit si ma bucur mult! E adevarat ca am baut in fiecare zi aproape insa in cantitati decente  adica... o bere.... un brandy, sau ceva de genul!! Au trecut ani  de cand plecasem de acasa ,iar durerea macina in sufletul meu cu o incapatanare diabolica, si trebuia sa lupt cu toate ispitele din lume!! Am reusit sa ma tin departe de droguri, desii aveam amici care se ocupau cu asa ceva si imi ofereau tot timpul fara sa trebuiasca sa platesc insa m-am tinut mereu tare si nu am acceptat nici o data cat de putin!! Hmm!! Am avut cateva femei aici la londra!! a fost iubire? Nevoia de a avea pe cineva langa mine?!! M-am lasat dus de val? Nu stiu!! E interesant totusi pentru ca mereu am fost genul de barbat cu principii destul de sanatoase in aceasta privinta!! In sensul ca...dragostea a fost si este o parte foarte importanta in viata mea, si.....iubesc sa fac dragoste... nu sex!! Poate ca atunci credeam ca iubesc.....sau.... am iubit... sau......cred ca nu voi sti niciodata exact ce a fost atunci in acea perioada!! :( Trist , nu? Voi reveni!!

20 Februarie, 2008, 04:57:25 p.m.
Răspuns #2

sarrazinul

Vizitator
Toate relatiile din acea perioada au fost mai mult sau mai putin pasagere. Departe de tara si de cei dragi... uneori faci lucruri care in mod normal nici nu te-ai gandi la ele!! Aici simti nevoia acuta de caldura unui suflet bun...cu care sa-ti imparti viata de zi cu zi...! De multe ori ma trezeam parca dintr-un somn adanc sau parca eram in transa si reveneam brusc la realitate, intrebandu-ma surprins ce caut acolo cu acea persoana? Care a fost motivul apropierii dintre noi? Iar apoi, evitam sa-mi raspund acelor intrebari de teama adevarului care de cele mai multe ori era crud si dureros !! V-ati trezit in noapte uneori linga o persoana adormita alaturi de voi in pat  si sa ai imoresia ca acea persoana e total straina de voi chiar daca erati impreuna de mai mult timp? Ca nu aveti nimic in comun si ca sentimentul vostru pentru acea persoana  este blank?? Ca nu-ti mai aduci aminte cine a facut primul pas ori...cum a inceput totul? In acel moment nu mai vrei nimic altceva decat sa fuuuugi departe de tot si de toate insa....apoi realizezi ca oriunde ai sa fugi, vei fi urmarit mereu de nimicnicia gestului gratuit in sine si apoi... renunti ... trist si sfarsit!! Fiind in strainatate.. departe de cei dragi .. departe de adevaratele valori morale care ti-au fost insuflate in timp, totul devine distorsionat si simti parca cum in fiecare zi mori putin cate putin!! Binenteles... asta depinde de la individ la individ, in functie de puterea perceptiva !! Nu toata lumea e la fel!! Unii traiesc aici fara probleme !! Din pacate eu nu am fost unul dintre ei!!
In 2004  am cunoscut o femeie  ce a reusit in scurt timp sa ajunga destul de adanc in sufletul meu !!Aa reusit intr-adevar sau perceptivitatea mea era supersenzitiva? Habar n-am !! Cert e ca am intrat intr-o relatie destul de stransa cu ea si totul parea ok!! Era cu vre-o 12 ani mai tanara decat mine si o ambitioasa si jumatate!! Vesnic in cautarea unui mod rapid de a face bani.... muncea pana la epuizare si nu era fericita cu adevarat decat cu banii in mana! Acea femeie ma ajutat sa trec prin cea mai grea perioada a vietii mele!!!
VA urma!!

20 Februarie, 2008, 05:17:34 p.m.
Răspuns #3
Offline

Miss M.


Intr-adevar e trist ... si , din pacate , e o drama traita de sute , mii , milioane de romani plecati peste hotare in cautarea unui job mai bine platit . E trist si frustrant ca situatia economica e de asa natura in tara asta incat din ce in ce mai multi romani se vad nevoiti sa plece in lumea larga ademeniti de speranta unui trai mai bun , a unui salariu mai bun , a unor conditii mai bune de munca , etc.. desi , de multe ori , nici "afara" nu umbla cainii cu covrigii in coada . Poate vorbesc din lipsa de oportunitati dar eu , una , n-as pleca ... ok , as castiga mai multi bani dar sa-mi las copilul , familia , prietenii , viata mea de aici e un pret pe care n-as fi dispusa sa-l platesc . Desigur , pentru fiecare om situatia este alta , pentru unii este ultima solutie . Asta e la modul general ... pentru tine , nu stiu ce sa te sfatuiesc , nu stiu ce te tine acolo dar daca tot trebuie sa stai incearca sa privesti situatia cu mai mult optimist , nu te gandi tot timpul ca esti departe de ai tai va veni o zi cand vei fi iarasi "acasa" ,  fa-ti un loc al tau in peisaj , incerca sa socializezi , am credinta ca oamenii sunt aceeasi peste tot , unii mai buni altii mai rai , alegeti prietenii care te inconjoara in asa fel incat sa ai ce invata de la ei . Iubirea ... iubirea cand e sa vina te va gasi oriunde , nu te indoi de asta , iubirea e surprinzatoare , vine cand te astepti mai putin .
Cat despre sanse ... sunt la tot pasul , trebuie doar sa fim capabili sa le recunoastem . Gandeste pozitiv si tine-te tare !
« Ultima Modificare: 20 Februarie, 2008, 05:19:52 p.m. de Miss M. »
" Da-mi , Doamne , seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba , curajul sa schimb ceea ce se poate si intelepciunea sa inteleg diferenta ! "

21 Februarie, 2008, 02:39:25 p.m.
Răspuns #4

sarrazinul

Vizitator
Am hotarat sa ne mutam impreuna desi... era mai mult ideea impartirii unui apartament pe o anumita perioada, cu cineva care iti aduce confort si nicidecum  sa fie vorba de marea iubire!!  As minti sa zic ca nu era sentiment in ceea ce faceam noi , insa.... nu indeajuns pentru a decide o casatorie sau ceva de genul!! Apoi... la scurt timp dupa ce ne-am mutat impreuna, in 6 spre 7 februarie2005 m-am simtit rau si o durere atroce imi sfasia pieptul fara mila iar mina stanga ma durea de asemenea!! Trezit in noapte de durerea ce devenea insuportabila,  am intrat incet in sufragerie  incarcand sa fac cat mai putin zgomot!! Mintea-mi lucra  cu infrugurare punand cap la cap ce se ntampla cu mine. Toate simtomele imi spuneau ca e vorba de un infarct si oricat de mult imi doream sa nu fie asa,  simtomele erau corecte!! Dimineata.. am decis sa merg la spital (era la 5 min de mine) . Roxana, (prietena mea) sa trezit si i-am spus ce se intampla cu mine si ce am!! Speriata grozav de ideea infarctului... a avut un ras nervos si a zis ca nu e adevarat si ca vorbesc prosti, insa a decis sa vina cu mine la spital desi trebuia sa mearga la munca!! Era o dimineata rece iar ceata te infasura in mantia ei umeda , dandu-ti fiori si o senzatie de nesiguranta!! Parca eram intr-un film cu sherlok holmes insa eu in situatia in care eram ... nu ma gandeam decat la ce o sa se intample cu mine!! In drum spre spital... mi-am facut ultima tigara si am incaput sa fumez cu sete!! Stiu ca eram inconstient si-mi fortam   soarta insa.... asta am simtit ca vreau sa fac in acel moment!! Am fost trimis la alt spital de specialitate in cardiologie , fiind dus acolo cu ambulanta si o data ajuns... au tabarat pe mine medici cu seringi si garouri ... perfuzii si mi de intrebari !! Mi-au spus ca sant inconstient si ca m-am purtat imatur insa nu-i mai auzeam !! Mi-au pus placute senzoriale pe piept si masinile au luato razna!! Din nou au urmat injectii date direct intr-avenos si  la un moment dat... au disparut toti!Auzeam vocile lor ca niste ecouri indepartate!! Am simtit ca plutesc si , mirat .... m-am vazut de sus !Eram atat de linistit si impacat!Imaginea celor dragi... mi-a venit i minte in acel moment si... m-am trezit din nou pe masa , inconjurat de medici!! Atunci am stiut, ca primisem INCA O SANSA si ca totul va fi ok!! Am fost dus la St Mary hospital unde mi sa facut o angioplastie (mi-au intrat pe o artera principala la incheietura piciorului , pina sus la inima si mi-au implantat un stent care sa deschis si-mi tine deschisa artera facilitand circulatia sangelui fara probleme) Atunci... am stiut adevarata valoare a prietenilor si a neamurilor!! Cine a venit la mine? Cine ma cautat? NIMENI!  Insa din acel moment am reusit sa privesc viata altfel dacat inante!! Sa judec valorile vietii altfel decat o faceam , sa zambesc mai mult, sa iert mai usor...si.... sa iubesc mai mult... si toate astea... pentru ca am primit INCA O SANSA!!

26 Februarie, 2008, 06:40:33 p.m.
Răspuns #5

sarrazinul

Vizitator
Dupa 3 zile, am plecat lasand in urma unul dintre cele mai faimoase spitale din londra, insa in acel moment mintea mea, lucra cu infrigurare , incercand sa inteleaga ceea ce se contura la orizontul cetzos, luand forma unui viitor incert si plin de capcane, avand in vedere situatia mea de convalescent abia iesit dintr-un infarct ce ma pus pentru o clipa , fata in fata cu hidoasa doamna cu coasa! Un fior mi-a strabatut sirea spinarii!! Continuam sa merg ca un somnambul , fara a avea habar incotro ma indrept, insa cu gandul sa ma indepartez de acel loc! Privirea mi sa oprit asupra unor persoane , ce asteptau autobuzul, privindu-ma cu o grimasa ce ma facut sa ma uit mai atent la hainele mele , incercand sa inteleg la ce se uita!!Un batranel  cu o barba alba, frumos aranjata , si niste ochi  de un albastru intens, sa apropiat de mine in graba, si ma intrebat daca sint ok sau am nevoie de ajutor! Abia atunci am realizat ca erau leoarca de transpiratie si suflam de parca alergasem maratonul primaverii din londra! Ma ajutat sa ma asez pe o banca si sa oferit sa cheme un medic, fiind asa de aproape de spital! Se pare ca aratam rau de tot, judecand dupa felul in care ma priveau toti!Venirea autobuzului a salvat clipa si am fost ajutat sa urc si eu!Auzeam ca intr-un vis ce se intampla in jurul meu si imi amintesc... ca ma simteam singur... fara nimeni, obosit si dorind sa ajung cat mai repede acasa sa fac un dush!Cat de binecuvantat poate fi momentul in care las apa sa-ti biciuiasca trupul , cu jetul fierbinte !! Am reusit cumva.. sa ajung in patul curat si somnul a pus stapanire pe mine! Un somn agitat si plin de medici si miros de spital!Tarziu in noapte, ma trezis plansul incet, tanguitor al prietenei mele....


28 Februarie, 2008, 07:21:51 p.m.
Răspuns #6
Offline

sunshine


 Atat de trist cum viata ne da atata suferinta ca sa putem primi un strop de fericire. Totusi merita fiecare lacrima , fiecare semn lasat in suflet , acea clipa cand simti ca suferinta ta a fost rasplatita.  :)
  Stiu cum este sa ti se ofere inca o sanasa si sa te intrebi "pt ce? de ce ?" si sa mergi inainte sperand ca , in curand, totul se va sfarsi sau vei primi un nou inceput.
« Ultima Modificare: 28 Februarie, 2008, 07:23:36 p.m. de sunshine »
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\'\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

29 Februarie, 2008, 04:31:57 a.m.
Răspuns #7

sarrazinul

Vizitator
Sunshine... Ai dreptate, ..merita.! Iti multumesc pentru... raza de soare si pentru popas in pagina mea!!

29 Februarie, 2008, 04:40:59 a.m.
Răspuns #8

sarrazinul

Vizitator
Miss M... Situatia din tara e foarte propice pentru cei cu bani!dar cei mai multi nu-i au si atunci aleg drumuri la capatul carora spera sa gaseasca El dorado (posibilitatea de a trai o viata decenta)! Dar ce spun eu??!!!!!! Povesti triste sant si in tara si in afara si oriunde, doar ca... putini isi spun povestea! A mea e trista intr-adevar insa...nu mi-am pierdut speranta si...stiu ca va fi bine!  Multumesc pentru incurajari si sfaturi!

29 Februarie, 2008, 05:00:15 a.m.
Răspuns #9

sarrazinul

Vizitator
Mi-am dat seama ce era in sufletul ei!Era o femeie tanara si frumusica, ce sa trezit intr-o zi langa omul ce credea ca-l iubeste, intr-o situatie aproape fara iesire!Doamne cat era de speriata si de confuza! In mintea ei se gandea ca pot muri oricand, ori..Ma iubea dar in acelasi timp, instinctul de conservare ai spunea ca locul ei e departe de mine! A trecut totusi inca aproape un an si abia dupa aceea am decis sa plec de la ea!!Pareri de rau? Oare avem timp de pareri de rau? Am fost si sant convins ca am luat decizia corecta!. Trebuia sa traiesc mai departe pe picioarelle mele , fara sa depind de mine. TREBUIA sa ma conving ca sant in stare sa traiesc singur fara sa am nevoie de nimeni ... ca nu sant un handicapat ...ca sant barbat!! Au trecut luni de zile de la despartire.Imi vedeam de munca si.. au mai fost doua incercari nereusite de a iesi din singuratatea in care ma avantasem! Nu eram pregatit inca! Munceam ... scriam ... si , incepusem sa scriu versuri! Cochetasem si inainte cu poezia insa acum... am inceput sa scriu intr-adevar, iar timpul parca zbura! Imi cumparasem un computer si incet am prins drag de el, iar acum imi umplea o parte buna din timp! Intram pe diferite site-uri, unde intalneam oameni noi si curand mi-am facut cateva cunostinte cu care discutam in general banalitati sau despre poezie!! Incepusem sa imi deschid ochii spre alte orizonturi!! va urma!



12 Martie, 2008, 02:12:03 p.m.
Răspuns #10

sarrazinul

Vizitator
Am inceput sa scriu si sa cladesc punti de legatura peste tot in lume!Prietenii care au disparut si altele care luau locul celor plecate!
Am mai avut o tentativa de a lega o relatie cu cineva insa lucrurile au evoluat altfel decat am dorit si ... totul a devenit istorie dupa un an!! Se infiltrase totusi in mintea mea, ideea de a avea pe cineva in viata mea, cineva cu care sa impart sentimentele ce-mi umpleau sufletul si cereau sa fie impartite cu cineva draga sufletului si inimii mele!!Apoi... am avut sansa sa descopar.. sau sa fiu descoperit? :laugh: nici nu mai stiu sau nu mai conteaza... deo femeie minunata! Relatia noastra a inaintat frumos si....merge mai departe! deci iata.. ca trecand prin  probleme tare tare grele si chiar de speriat... am avut norocul de a primii o a doua sansa si multumesc lui D pentru asta!!