Înteleg de ce muzica e data la maxim, de ce se fuge de singuratate, de intuneric, de munca, de eforturi grele, de ce se cauta adrenalina?!…Pentru ca te simti mort intr-un timp mort, la finalul caruia nu te asteapta nici o luminita. Castigam enorm de mult timp daca ne bucuram in viata, daca ne bucuram rugandu-ne, ajutand pe altii, suferind pentru altii…. atunci timpul devine o mare de bucurie si e unicul nostru refugiu.
Uneori ma gandesc cum ar fi ptr noi oamenii daca am avea sansa de a da... doar odata in viata, cand credem de cuviinta... timpul innapoi?! De fapt eu, as vrea, sa ma intorc in timp sa imi schimb atitudinea inca din adolescenta… sa corectez greselile, ca sunt multe…sa o iau pe alt drum…sa caut fericirea…si sa ma iubesc mai mult pe mine. Poate nu ar fi o viata perfecta, dar cu siguranta ca nu voi mai repeta ceea ce am gresit!
Oare de ce intelegem viata atat de tarziu... de ce stim ce vrem, doar dupa ce nu se mai poate face nimic si totul e in zadar??!….