Da!
Am murit de multe ori putin cate putin...am simtit acest sentiment cum m-a cuprins ca o manusa rece si infioratoare...am simtit cum nu mai aveam puterea de a merge...nu gaseam calea de a ma ridica...nu vedeam lumina de la capatul durerii, dar cu toate acestea nu am lasat nici ura, nici durerea, nici viata sa ma ingroape nici o clipa!
Insa stiti ce este interesant? Cum gasesc oamenii mereu timp sa isi planga nefericirea, sa il blameze pe D-zeu pentru orice nereusita sau nefericire, cum ne gasim timp sa uram..., sa facem rau, dar...cand e vorba de a iubi, de a aduce fericire, de a multumi lui D-zeu pentru tot, de a ne face fericiti...mereu suntem prea ocupati!
Poti muri de multe ori in viata..., dar atunci cand deschizi din nou ochii invata sa respiri viata si sa vezi ca a trai inseamna mult mai mult decat a respira...cum zicea si Pablo Neruda in mesajul scris de lorelei:
"Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca " a fi viu " cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira."