"Fiecare clipa din viata este un pas spre moarte" - este un citat cu care sunt de acord dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum...
 Am citit discutiile tale cu Muzafer si as vrea sa iti scriu cateva opinii ale mele ....dar inainte de toate vreau sa iti spun SA NU DEA DRACU SA-TI TREACA PRIN CAP CA MA CRED SUPERIOARA TIE SAU LUI.De fapt nu ma cred superioara nimanui...in ochii mei eu nu valorez nimic asa ca...sa revenim...
  Spuneai ca erai pe punctul de a-ti inchina viata lui Dumnezeu...nu vreau sa te critic dar..nu crezi ca nu erai pregatit pentru asta din moment ce in ziua aceea de septembrie i-ai intors spatele? Nu te-ai gandit ca poate e o incercare..ca Dumnezeu te supune unui test? Daca chiar a fost un test ai esuat pe toata linia.... Nu e vorba numai de faptul ca nu ai trecut testul dar ai trecut la extrema cealalta: Il URASTI pe Cel caruia mai devreme i-ai fii incredintat viata. Intr-adevar a fost o pierdere uriasa (eu nici nu vreau sa ma gandesc ca o voi pierde candva pe mama) dar tu ai facut sa fie una dubla: a ei si a Lui. El ti-a luat-o pe ea si tu ai renuntat la El. 
   "Mi-e rusine...de faptul ca nu am avut curajul sa mor atunci cand poate El mi-a cerut-o...!"- Dumnezeu, din cate stiu eu, iti inchide portile raiului daca te sinucizi, deci nu are de ce sa-ti fie rusine pentru ca daca crezi in El sinuciderea nu-si are loc in gandurile tale. 
  Apoi,cum poti sa-i spui lui Muzafer ca e mandu si se bate cu pumnul in piept pentru ca poarta lancea si scutul lui Dumnezeu? Parerea mea este ca tu esti mandru pentru ca afirmi cu atata certitudine ca el nu stie nici cat negru sub unghie ce este credinta. Cred ca nu ne cunoastem indeajuns nici pe noi ca sa nu mai vorbim de altii. Pentru a face aceasta afirmatie ar trebui sa stii mai multe despre Muzafer. 
  Cat despre religie sunt convinsa ca stii foarte multe asa ca te intreb:unii dintre cei pe care Dumnezeu nu pare sa-i fii parasit, ci dimpotriva ii ajuta, de ce prefera sa aiba o religie proprie? Am auzit foarte multe persoane spunand: Eu am religia mea! Ce-mi poti spune despre asta?
  Te-ai intrebat vreodata daca nu cumva Bogumil avea dreptate cand spuneau ca Dumnezeu si Satana au dat mana?Asta ar spune multe despre existenta binelui si raului,nu?Am putea sa credem ca si raul a fost creat de Dumnezeu sau cel putin El a ingaduit sa existe - asta ii priveste pe Lucifer si pe Adam si Eva. Muzafer s-a exprimat in felul urmator:" .. in lupta finala binele va invinge, eliminand raul", daca ar fii asa ma intreb de ce se mai da lupta?
  Spuneai ca ingerii sunt "din si in harul dumnezeirii sau satanitatii" in acest caz de ce a creat intai ingerii apoi SI omul? Si daca tot vorbim despre creatie si se spune ca omul este cea mai mare creatie a lui Dumnezeu asta crezi tu ca a creat EL: "Suntem una dintre cele mai insignifiante creaturi, pleava in fata ororilor si dezlantuirii universului!"? 
  O alta intrebare: prin tot ceea ce-I zici si-I reprosezi Lui Dumnezeu speri sa ajungi la o discutie cu El, crezi ca denigrandu-L Il vei provoca sa-ti raspunda? Pentru moment cred ca am mai multe intrebari pentru tine decat raspunsuri si nici nu as putea sa-ti dau raspunsuri pentru si eu caut asa ceva....Spune-mi cum se face ca recunosti existenta lui Dumnezeu, dar nu crezi in viata de apoi? Mi se par doua chestii care se bat cap in cap si sunt in relatie de interdependenta. "Doamne...iti recunosc atributul de Necreat dar...destinul Tau unde incepe?" In legatura cu asta am doua comentarii: EU NU CRED IN DUMNEZEU! De aici deriva si a doua chestie: daca nu cred in EL este si pentru ca nu pot accepta faptul ca El nu are un inceput.Multi spun ca Dumnezeu este inceputul si sfarsitul, dar cum poti sa accepte totul asa simplu fara nici un fel de dovezi? Il intrebai pe Muzafer :"Daca vei constata cu stupoare ca dincolo e neant si ca ti-ai irosit viata?"...cum dracu` poti sa mai constati asta din moment ce ai devenit parte constituanta a neantului?!Si de ce crezi ca si-ar irosi viata?Pentru ca si-a "dedicat-o" Lui?Ce este in definitiv viata?Cum crezi ca ar trebui traita?Eu nu am gasit nici un sens pentru viata mea si totusi supravietuiesc ....si nu sunt in cautarea unui sens,ci in cautarea sfarsitului.O parte foarte mare din tine probabil a murit in acea zi nenorocita,dar care e ACUM ratiunea ta de a trai?Aceea de a afla care este pretul sufletului unui om?Si nu e o intrebare-repros...e pur si simplu o intrebare pentru ca sumt om,sunt failibila din acest punct de vedere si poate ca nu am inteles totul asa cum ai fi vrut tu sa se inteleaga.Sunt foarte multe lucruri pe care nu le stiu si foarte multe pe care as vrea sa le stiu...Poate ca-mi voi pierde capul in acest labirint al intrebarilor sau poate ca m-am pierdut deja pe mine undeva pe drum...mi-am pierdut inocenta si naivitatea....am muscat si eu in inconstienta mea din marul...blestemat si acum e prea tarziu pentru a ma mai salva,nu mai am ce sa salvez...mi-a ramas doar o parte a ratiunii...si nu stiu daca aceasta ultima parte are vreo ratiune...