Adevarul este in imaginar.

[Escu]

"Singura care nu triseaza este imaginatia, pentru ca poetul inventeaza in libertate si impune imagini inconstiente, simboluri care ni se par mai aproape de realitate. Adevarul este in imaginar."
Eugen Ionescu

Adevarat sau fals?
Cred ca niciodata nu suntem sinceri cu noi. Ne place sa ne facem imagini din imaginatie, crezand ca am conturat realitatea. Ne mintim si de data asta, sau ne lasam condusi de imaginatie?

[George Ene]

   Eugen Ionesco greşeşte. Mai precis, el nu ştie (mă rog, n-a ştiut) ce este adevărul. Sau dacă a ştiut-o, a vrut să ne ofere posibilitatea de a-l contrazice.
   Adevărul nu e un concept al esteticii şi nici al vreunei arte (cu atât mai puţin al literaturii – de care s-a ocupat Maestrul Eugen Ionesco), ci al ştiinţei, clarificat pe terenul filosofiei. De ce? Pentru că există tot atâtea adevăruri, câte porţi, respectiv paliere, are realitatea (care ne pică sub simţuri, precum şi realitatea gândită – matematică, spre exemplu, care se poate demonstra). Ca să n-o lungesc, adevărul este coincidenţa absolut perfectă dintre o afirmaţie sau o negaţie şi realitatea despre care se afirmă sau se neagă. Când spuneam „posibil să…”, ori „probabil că…”, nu implicăm adevărul, ci doar anumiţi paşi spre adevăr. Atâta tot. Aşadar, adevărul este nici mai mult nici mai puţin decât ceea ce e adevărat (ca să folosesc un pleonasm lămuritor). Cum în imaginaţie adevărul nu are (şi nici nu pretinde să aibă) o suprapunere perfectă peste ceea ce se imaginează (în artă, în general, şi în literatură, în special), nu e adevărată supoziţia cum că adevărul este în imaginar. Concret, nimeni, niciodată, n-a putut demonstra cum că Gioconda era absolut perfect pictată, încât a reprezentat cu putere de adevăr modelul lui Leonardo Da Vinci… Poate doar fotografia să pretindă, în oarecare măsură, că ne înfăţişează adevărul despre ceea ce vedem. Numai că, atenţie, atunci când vorbim despre adevăr, ne menţinem pe terenul afirmaţiilor ori al negaţiilor, căci numai acestea pretind să acceadă la adevăr...
   Adevărul se probează, şi nu se imaginează!
   Scuze, dar n-a existat cineva care să susţină, ori să pretindă acest lucru.

[Emma]

Eu cred ca acest citat poarta totusi un adevar...
imaginatia ne conduce ...da, pentru ca de cele mai multe ori realitatea este foarte dureroasa...iar imaginatia are un rol atenuator, de scut impotriva a ceea ce ne raneste. Imaginatia este cea care ne ajuta in acele momente critice sa trecem mai departe, creind o lume a noastra. Este mai bine zis un ambalaj (comercial) al adevarului. Ori de cate ori vom deschide ambalajul..vom gasi esenta, adevarul din adanc.. Dar eu cred ca asta nu inseamna sa ne mintim, pentru ca in adancul nostru stim ca tot noi am creat-o. Bine, asta tine si de cat de mult ne cunoastem pe noi insine si cat de bine stim ce ni se intampla.

Iar referitor la:

Adevarul este in imaginar

daca imaginarul se suprapune cu gandirea noastra/ cu universul nostru de cunostinte, da, e adevarat. Pentru ca nu exista un ADEVAR general ci tot atatea cate minti 'ganditoare' exista...(adevarul fiecaruia).

[Escu]

De acord cu emma. Ne cream zilnic milioane de imagini. Unele mai reale altele mai putin reale. De fiecare data mai punem cate o culoare, incercand sa dam o tenta imaginii. Parerea mea e ca ne mai mintim din cand in cand, inlocuind realitatea cu un "adevar" pictat de noi.
Cat despre :

   Eugen Ionesco greşeşte. Mai precis, el nu ştie (mă rog, n-a ştiut) ce este adevărul. Sau dacă a ştiut-o, a vrut să ne ofere posibilitatea de a-l contrazice.

... mi se pare ca esti cam nehotarat. Insusi citatul lui, este sansa sa il contrazici.