10 Octombrie, 2025, 09:29:53 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Cum va gasiti linistea?  (Citit de 20587 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

03 Noiembrie, 2004, 01:15:50 a.m.
Răspuns #15
Offline

arcticwinds


bai all eu ma tirez .. ca e tarziu si e mult pana la mine acasa... holla ... peace out!!! intr.u maine seara ...
hell si paved whit samariteans

09 Noiembrie, 2004, 10:04:12 p.m.
Răspuns #16

AL`Xandra

Vizitator
Atunci cand esti ferm angajat in calatoria ta interioara, nu mai are importanta incotro te indrepti in exterior. Adevarata calatorie este calatoria catre pace in inima ta.

Singura intrebare care poate fi pusa pe parcursul calatoriei interioare este: "Ai pace in suflet?"
Daca nu ai pace, inseamna ca te-ai indentificat cu ceva din afara ta.

Pacea este intotdeauna acolo.
Ea pare sa dispara, numai pentru ca tu iti indrepti atentia in alta parte.

  ~pace in suflet~

17 Noiembrie, 2004, 06:29:40 p.m.
Răspuns #17
Offline

One_last_dance


Sa ai o saptamana norocoasa... simti atata liniste ;D

24 Noiembrie, 2004, 08:53:35 p.m.
Răspuns #18

bke

Vizitator

30 Noiembrie, 2004, 09:36:15 p.m.
Răspuns #19
Offline

Anca-Mikky


Cum va gasiti linistea? E o intrebare foarte frumos exprimata si dupa ce te dai de cateva ori cu capul de pereti, ca sa-ti mai uiti din ganduri sau sau te blestemi pentru ca o ai, atunci sa vezi ce liniste sufleteasca ametitoare cu moartea o ai!! Linistea, imi place sa cred, este o stare permanenta echivalenta cu echlibrul. Atunci cand asculti muzica, citesti te plimbi prin parc sau orice alte activitati se numeste relaxare nu liniste. Linistea e o notiune complexa si fiecare ar libertate de ai atribui ce valori considera fiecare ca are, deci e ceva subiectiv. Acum stau si va intreb pe voi cum va gasiti echilibrul sufletesc sau e mai bine daca ii spun psihic? Aceste echilibru se petrece atunci cand esti impcat cu tine insuti si cu Dumnezeu, atunci cand te cunoasti pe tine insuti. Ati reusit vreodata sa ramaneti singur cu voi insiva, sa va vorbit, sa va analizati? Daca ati trecut cu bine acest test inseamna ca nu aveti ce sa va reprosati si sunteti niste oameni fericiti. Dar ce se intampla atunci cand ai din nou o criza de personalitate si iti dai seama ca te-ai dizolvat in neant si nu mai ai de unde sa te reculegi? Ajungi sa vorbesti cu Dumnezeu sa-L rogi in genunchi sa te ierte pentru ca nu Ii poti acespta "darul" vietii si in acelasi timp Il renegi pentru ca nu ai acea putere ca sa ti-o iei tu!!! NU vreau sa intru in prea multe detalii deoarece nu vreau sa vad molipsesc cu golul din sufletul meu, daca ar fii gol as fii fericita pentru ca nu as simte nimic, nu? Care este in conceptia mea gasirea linistii mele? Nu as vrea sa va expun prea multe pentru ca nu stiu exact cum ma-ti putea intelege, nu fac nici o precizare ironica....liniste mea este neantul..dar e drum lung pana aicxi..sau poate scurt.nu?
Viata este o lunga si chinuitoare boala, boala pe care numai moarte o poate vindeca. Sa o ajutam sa se vindece sau sa incercam un alt antidot?

11 Ianuarie, 2005, 04:24:46 p.m.
Răspuns #20
Offline

viulian

Administrator
Lux, calm si voluptate.. Cred ca acestea trei sunt componente principale ale felului in care imi gasesc eu linistea. Si una singura, si imi este suficient pentru a trai mai relaxat..

- luxul il vad ca stabilitate, certitudinea cumva zilei de maine, cu toate ca stiu ca nu exista certitudini. E doar un soi de posibilitate de a putea vedea de tine, linistit ca ai totusi unde sta, ce manca, ce imbraca, fara sa-ti mai ocupi mintea cu ganduri de "cum sa fac mai multi bani pentru nevoia critica XYZ?". Luxul este deja cand egoismul dispare, cand nu-ti mai pui problema ca vrei bani ca sa iti umpli cine stie ce gol interior, cand exista o stabilitate care sa iti permita sa vezi de golul interior si fara sa mai ai mintea ocupata cu grija zilei de maine.

- calmul.. calmul il vad la fel. Este cumva impacare (nu i-as zice resemnare - resemnare inseamna doar acceptare fara intelegere, o acceptare fara... acceptare); calmul este deci impacare cu existenta, cu viata de zi cu zi cu tot ceea ce ofera bun sau rau. Este disparitia (ma rog, cat se poate) a egoismului, a pretentiilor, a luptei pentru mai mult, a zbaterii constante de a realiza ceva in/din exterior - si realizarea ca nu exteriorul cel de care trebuie sa te agati pentru a obtine fericirea; realizarea ca numai tu esti cel care iti poti da mai mult.

- voluptatea.. voluptatea este la fel lipsa egoismului.. Explic. Vad voluptatatea ca fiind ceva mai mult decat excitatia.. Voluptate inseamna lipsa vinovatiilor, inseamna deschidere fata de celalalt, acea stare de bine alaturi de o persoana care iti este atat martor cat si complice. Absenta vinovatiilor nu inseamna deloc absenta decentei. Ci doar absenta inhibiitlor puse acolo de societate, de parinti, de profesori, de figurile autoritare - oricum, absenta constrangerilor puse acolo de altii atunci cand copilul nu avea mecanismele de a decide cat de corecte sunt (dar luate acum drept bune).

Si iata, chiar si una din cele de mai sus este o stare suficienta pentru a avea o viata mai relaxata si mai placuta. Asa vad eu..
« Ultima Modificare: 11 Ianuarie, 2005, 04:33:07 p.m. de viulian »

03 Martie, 2006, 01:14:48 p.m.
Răspuns #21
Offline

un_suflet


"Cum va gasiti linistea?"

Cautand-o!!!!  :D ;)
Priveste ce nu iti place la mine si... spune-mi!... Apoi, priveste in oglinda si... spune-ti!

03 Martie, 2006, 01:16:44 p.m.
Răspuns #22

furia ingerului

Vizitator
Cred ca este gresita intrebarea "Cum va gasiti linistea" ;D
A gasi ceva inseamna a o cauta deci implica o actiune prealabila ce contravine principiului de a fi linistit intr-un mod linistit. Deci, eu imi gasesc linistea...asteptand-o :D

04 Martie, 2006, 12:35:30 p.m.
Răspuns #23
Offline

Paul


Poate intrebarea cea mai potrivita ar fi fost "cum va cautati linistea"... Nu m-ar surprinde in acest caz raspunsul "gasind-o"   ;D ;D ;D ;D
Iubesc, deci exist.

04 Martie, 2006, 03:20:20 p.m.
Răspuns #24

furia ingerului

Vizitator
Albastru' meu preferat tu nu mai rastalmaci cuvintele altora decat abia atunci cand nick-ul tau nu va mai reflecta o stare pe care desi n-o preferi ti-o atribui... ;)
Clar? ;D

04 Martie, 2006, 03:32:06 p.m.
Răspuns #25
Offline

Paul


Sunt prea batran sa-mi mai pese... Si banuiesc ca este destul loc in furia ta de fericire... nu-i asa? ;D ;D ;D
Iubesc, deci exist.

04 Martie, 2006, 03:38:40 p.m.
Răspuns #26

furia ingerului

Vizitator
Daca ai fi prea batran ca sa-ti mai pese ai fi prea ofticat ca eu mai pot experimenta fericirea si tu nu...pe cand tu nu esti suparat, deci nu poti fi nici batra :P ;D
Se numeste rationament si batranii sunt capabili sa-l dezvolte...dar sunt sigur ca tu l-ai inteles ::) :D ;)

04 Martie, 2006, 03:41:36 p.m.
Răspuns #27
Offline

Paul


In numele Clubului de batrani prea Batrani sa le mai pese... Imi permit sa te apostrofez...
Gustul fericirii a ramas la fel ca rujul persistent pe buzele noastre stafidite... Iar amintirea aceasta inca ne face sa ne tuguiem buzele precum junele prim la intalnirea cu o fata mare...
Respect... ;)
Iubesc, deci exist.

04 Martie, 2006, 03:48:41 p.m.
Răspuns #28

furia ingerului

Vizitator
HAhahahahahah ;D  :o ;D :o ;D :o
Sper doar ca aceste cuvinte sa fie rezultate dintr-o realitate de a mai putea fi cu o femeie(fata mare sau nu...) si altfel decat la nivelul supozitiilor-prezumtive cu aroma de sperante-dorinte... ;) :D

04 Martie, 2006, 03:52:53 p.m.
Răspuns #29
Offline

Paul


Citat din Romanul "Doar o vorba sa-ti mai spun"
Visezi?
Iubesc, deci exist.