Lux, calm si voluptate.. Cred ca acestea trei sunt componente principale ale felului in care imi gasesc eu linistea. Si una singura, si imi este suficient pentru a trai mai relaxat..
- luxul il vad ca stabilitate, certitudinea cumva zilei de maine, cu toate ca stiu ca nu exista certitudini. E doar un soi de posibilitate de a putea vedea de tine, linistit ca ai totusi unde sta, ce manca, ce imbraca, fara sa-ti mai ocupi mintea cu ganduri de "cum sa fac mai multi bani pentru nevoia critica XYZ?". Luxul este deja cand egoismul dispare, cand nu-ti mai pui problema ca vrei bani ca sa iti umpli cine stie ce gol interior, cand exista o stabilitate care sa iti permita sa vezi de golul interior si fara sa mai ai mintea ocupata cu grija zilei de maine.
- calmul.. calmul il vad la fel. Este cumva impacare (nu i-as zice resemnare - resemnare inseamna doar acceptare fara intelegere, o acceptare fara... acceptare); calmul este deci impacare cu existenta, cu viata de zi cu zi cu tot ceea ce ofera bun sau rau. Este disparitia (ma rog, cat se poate) a egoismului, a pretentiilor, a luptei pentru mai mult, a zbaterii constante de a realiza ceva in/din exterior - si realizarea ca nu exteriorul cel de care trebuie sa te agati pentru a obtine fericirea; realizarea ca numai tu esti cel care iti poti da mai mult.
- voluptatea.. voluptatea este la fel lipsa egoismului.. Explic. Vad voluptatatea ca fiind ceva mai mult decat excitatia.. Voluptate inseamna lipsa vinovatiilor, inseamna deschidere fata de celalalt, acea stare de bine alaturi de o persoana care iti este atat martor cat si complice. Absenta vinovatiilor nu inseamna deloc absenta decentei. Ci doar absenta inhibiitlor puse acolo de societate, de parinti, de profesori, de figurile autoritare - oricum, absenta constrangerilor puse acolo de altii atunci cand copilul nu avea mecanismele de a decide cat de corecte sunt (dar luate acum drept bune).
Si iata, chiar si una din cele de mai sus este o stare suficienta pentru a avea o viata mai relaxata si mai placuta. Asa vad eu..