DESPRE RAPORTUL MOARTE - VIAŢĂ

[Amely]

Mi-aş dori să discutăm aceste citate pe care le consider memorabile în ceea ce priveşte raportul dintre moarte şi viaţă prin intermediul cărora ne definim pe noi ca fiinţă umană într-o lume axată pe cunoaştere.

"Moartea este tot ceea ce nu suntem noi"(Sorin Cerin)
"Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta."(Sorin Cerin)
"Moartea în sine poate să nu cunoască niciodată moartea"(Sorin Cerin)
"Şi dacă nu ar mai fi moartea şi nu ar mai fi nici blestemul,noi ce am mai fi decât nişte eterni dezmoşteniţi de noi?"(Sorin Cerin)
"Moartea poate avea o Viaţă de Sine,care nici măcar să nu Cunoască vreodată noţiunea de Moarte chiar dacă ea în calitate de Element-Domeniu a devenit o întreagă lume pentru miliarde de oameni care se raportează mereu la aceasta cunoscând-o ca fiind Moarte."(Sorin Cerin)
"Domeniul morţii este oglinda care ne dă nouă cunoaşterea lumii în care ne aflăm."(Sorin Cerin)
"Bineînţeles că şi moartea dispare odată cu fiinţa".(Sorin Cerin)
"Fiinţa fără moarte nu există fiindcă tot ce fiinţează moare şi tot ce moare trebuie să fi trăit pentru a muri,cum murirea are în ea atât de multă viaţă precum are viaţa atât de multă moarte în ea."(Sorin Cerin)
"Întreaga viaţă ne raportăm la moarte fără a şti dacă atunci când suntem morţi ne vom raporta la viaţă.Care este binele şi care este răul din acest "EU",Străinul din om sau cealaltă parte a "Eu"-lui său?"(Sorin Cerin)
"Noi suntem dinaintea noastră"(Sorin Cerin)
"Viaţa omului este cunoaştere şi atât.Dacă omul nu şi-ar cunoaşte viaţa aceasta nu ar exista."(Sorin Cerin)
"Câţi oameni realizează în momentul visului că visează?Foarte puţini sau aproape deloc.Majoritatea trăiesc din plin realitatea acelui vis,precum trăiesc din plin realitatea celuilalt vis care se numeşte viaţă."(Sorin Cerin)

[George Ene]

   Moartea e numai un flash care marchează trecerea noastră dintr-un plan (al vieţii) în alt plan (tot al vieţii). Cum aşa? mă veţi întreba. Avem foarte multe dovezi în sprijinul acestei afirmaţii... Poeta Iulia Hasdeu (1869-1888), în apariţiile ei spiritiste, la invocarea tatălui (Bogdan-Petriceicu Hasdeu, 1838-1907), spunea despre moarte (în "SIC COGITO", carte dictată de Iulia, scrisă cuvânt cu cuvânt de tatăl-savant, în casa sa din oraşul Câmpina, construită după planurile defunctei sale fiice, prin şedinţe spiritiste) că " moartea e un văl, după care ne ascundem". Dincolo de vălul respectiv viaţa se reia, pentru că există o altă viaţă, şi tot aşa: "organizată", în mediul organic, ori "neorganizată", în mediul anorganic (depinde de cel ce moare - care să fi fost fiinţă, sau să fi fost lucru neînsufleţit). Concret, orice fiinţă care moare, mai întâi se descompune - ceea ce putem vedea cu toţii. Dar descompunerea are loc concomitent cu recompunerea unei altei "fiinţe" sau a mai multor "fiinţe" (aici înţelese în sensul unor organisme previi, mai rar vii). Şi mai concret: dintr-un organism mort apar viermi, care, la rândul lor, sunt hrană pentru alte fiinţe inferioare, care, şi ele, la rându-le, intră în lanţul trofic al altor fiinţe. Legea conservării masei şi a energiei -"Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă" - ne demonstrează că nici o fiinţă şi nici un lucru nu moare definitiv, pentru că totul alunecă în alte fiinţe sau lucruri, la infinit.
   De mai bine de 300 de ani a apărut şi se vântură ideia cum că fiinţele vii au, în plus, faţă de cele neînsufleţite, un anumit corp spiritual, ori o aură complexă, care voiajează după dispariţia fiinţei respective, acesta fiind un fel de "tipar umblător". S-a avansat ideea că acel "tipar umblător" (volatil, subtil - care poate fi fotografiat) intră în corpuri purtătoare similare, şi-n felul acesta asistăm la reîncarnări. În felul acesta este explicată reapariţia lui Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului religios. Au fost nenumărate cazuri în care copiii până-n 14 ani şi-au povestit, cu lux de amănunte, vieţile anterioare. Posibile, probabile...
   Vreau să vă mai spun un lucru cutremurător, după părerea mea. Teoriile lui Immanuel Velikovsky (1896-1979, un rus fenomenal, care a umblat lumea-n lung şi-n lat, sfârşind în SUA, unde s-a confruntat cu coaliţia antiVelikovski, orchestrată, până recent, de către Carl Sagan (teoreticianul oficial al SUA) spun că în Universul invizibil există tot ceea ce a existat şi există (acum) în Universul vizibil, şi că lumea-şi urmează calea prin catastrofe, iar în cazul indivizilor prin moarte. Poate vom vorbi mai pe larg despre ideile acestui om genial, puse-n evidenţă de explorarea Cosmosului (de către ruşi), care e tot una cu explorarea Universului (de către americani).
   Una peste alta, moartea nu e decât o trecere, ca după ea să urmeze o altă trcere şi tot aşa, la infinit, pentru că, de fapt, nu există o moarte definitivă, nicăieri.
   Cei care mor nu-şi simt moartea. Ori poate o simt ca pe-un refelx, ca reacţie la sentimentele celor pe care-i părăsesc. Atât.
   Vom continua, dacă voi veţi mai vrea.
   Cu dragoste,

[Amely]

Iti multumesc foarte mult pentru comentariul tau absolut pertinent si deosebit de interesant.Pentru mine este tulburator acest film al lui Sorin Cerin care explica doar in cateva cuvinte ceea ce inseamna adevarata moarte sau viata.Nu am reusit sa citesc in intregime "Moarte,Neant,Aneant si Bliderberg Group" dar in schimb am inteles ca la Sorin Cerin exista doar un singur Dumnezeu care este unic intamplator fiind de fapt unica intamplare reflectata de evenimentul primordial.Tot ceea ce survine acestei unice intamplari nu este altceva decat imaginea acestei intamplari,deci destin,din care face parte si viata noastra.Exact ca si cum ai arunca o piatra in apa iar noi am fi valurile facute de acea piatra,considerand ca piatra e Dumnezeu!Deci suntem o parte din Dumnezeu fiind o reflectare a sa.De aceea am incercat sa inteleg coaxialismul,filozofia lui Sorin Cerin.Filmul care mi-a creat un mod de a intelege lumea poate pentru tot restul vietii este acesta.Nu cred ca are mai mult de cateva secunde dar spune,dupa mine,totul.
http://video.google.com/videoplay?docid=-2692559903275846215&q=source:007464033375404119032&hl=en
Ce vreau sa discutam este cum anume poate fi viata noastra privita ca o imagine a lui Dumnezeu.In acest caz si moartea face parte tot din Dumnezeu,deci nu ar trebui sa ne temem?

[George Ene]

   Am intrat în saitul propus de tine, dragă Amelia, şi-am citit următoarele (transcriu cu ortografia modificată de mine, în româneşte – că parcă-i un făcut să nu mai scriem româneşte!):

      “Opera filosofică lui Sorin Cerin este compusă până în prezent din cinci cărţi:
            1.   Coaxialismul 1-4,
            2.   Moarte, neant, aneant, viaţa şi Bilderberg Group,
            3.   Starea de concepţiune în fenomenologia coaxiologică,
            4.   Antichrist, fiinţă şi iubire,
            5.   Logica coaxiologică”.

   Ca, după această prezentare, absolut expediată, nimeni să nu se explice nimic în aşa fel încât să reprezinte o invitaţie spre lucrările citate. Or, dacă autorul ar fi avut măcar preţuirea (cuvenită) pentru opera lui, ar fi trebuit să „ne traducă” şi nouă câteva concepte, să ne faciliteze, adică, primii paşi către gândirea lui, venindu-ne, cum spun, în întâmpinare. Cum n-a făcut-o, după cum nici prezentările video-audio de pe YouTube nu sunt decât ameţeli: ori spre a se ridica pe sine (prin „Vedeţi-mă cât sunt de deştept!”), ori, mai degrabă spre a-şi speria studenţii… În orice caz pe mine nu m-a lămurit nimic, dimpotrivă, eu, unul, nu-l voi citi niciodată pe acest autor…”filosof”, cu toată publicitatea care i s-a făcut – întrucât, zice-se că a făcut furori în SUA. (Apropo, multe lucruri care ne vin „via SUA” sunt şi rămân discutabile. Noi, ca indivizi şi ca popor, suntem dornici de cunoaştere, dar – scuze – trebuie s-o trecem prin filtrul înţelegerii noastre, pentru că, vorba lui Lucian Blaga, care a fost şi filosof, şi profesor universitar, şi poet: „Dacă nu înţelegeţi ce spun, înseamnă că nu spun ce trebuie.”. Or, acest filosof, Sorin Cerin, dacă va continua să vorbească aşa cum l-am văzut (şi auzit) pe saitul menţionat, ar fi de dorit să se lase de meserie. În fond, sunt atâtea meserii frumoase, care fac cinste tuturor celor care le iau în serios.
   Chiar şi citatele din opera lui sunt, după umila mea părere, apă de ploaie.
   Dovadă e că nici tu, şi nici eu, n-am înţeles mai nimic din…”opera” acestui filosof.
   Vorba altui filosof, a Ţăranului Român: „Mare Ţi-e grădina, Doamne!”
   …Quod erat demonstrandum.

   PS. Despre Dumnezeu ar fi multe de spus. Eu (şi nu numai eu!) când nu ştiu şi nu-mi pot explica nişte lucruri (simple, complexe, ori chiar complicate), spre a mă linişti, dar mai ales spre a-mi stopa „mişcarea continuă în cerc”, zic, fără să mai gândesc: „Aşa a vrut Tatăl-Ceresc! Şi-L socot Atotputernic, Atoatevăzător, Atoateştiutor, Atoatefăcător, Atoatebun şi Atoateiertător, şi-I ofer locul oriunde mă bântuie imaginaţia, chiar şi-n mine însumi, de ce nu? Fă şi tu la fel, şi-ţi garantez că vei fi mulţumită şi fericită.
   Concret, dacă tu zici că moartea face parte din Dumnezeu-drăguţul, la ce să ne mai temem? Trăim şi murim... într-o bucurie!

[Amely]

Dumneata (Geo Steph)ai scris referitor la Sorin Cerin:

" Or, dacă autorul ar fi avut măcar preţuirea (cuvenită) pentru opera lui, ar fi trebuit să „ne traducă” şi nouă câteva concepte, să ne faciliteze, adică, primii paşi către gândirea lui, venindu-ne, cum spun, în întâmpinare. Cum n-a făcut-o, după cum nici prezentările video-audio de pe YouTube nu sunt decât ameţeli: ori spre a se ridica pe sine (prin „Vedeţi-mă cât sunt de deştept!”), ori, mai degrabă spre a-şi speria studenţii… "

Tot ceea ce pot să spun este că autorul îşi explică cât se poate de clar conceptele în propriile sale cărţi dar în nici un caz nu văd cum ar fi putut realiza aceasta în acele scurte filme de pe YouTube.Cred că nimeni nu ar fi făcut aşa ceva întrucât nu ar fi avut spaţiul necesar.În schimb filmele de pe You Tube le-am văzut mai curând doar ca simple prezentări decât ca disertaţii filozofice.Eu m-am referit la celelalte filme de pe Google unde se vehiculează cu adevărat idei filozofice interesante.Acestea frizează filozofia limbajului,mentalului dar şi noul mod de definire a ontologicului şi gnoseologicului în noul context ideatic aflat în vogă şi susţinut de frontierele filozofiei mondiale.

Pe de altă parte tot dumneata intervii cu fraza absolut hilară:

"În orice caz pe mine nu m-a lămurit nimic, dimpotrivă, eu, unul, nu-l voi citi niciodată pe acest autor…”filosof”, cu toată publicitatea care i s-a făcut – întrucât, zice-se că a făcut furori în SUA. (Apropo, multe lucruri care ne vin „via SUA” sunt şi rămân discutabile."

Tot nu înţeleg cu anume ar fi putut să vă lămurească dacă nu vreţi să faceţi efortul de a lua o carte de acest autor şi să parcurgeţi paginile unde se fac adevăratele disertaţii despre propria lui gândire?Cred că nici eu nu aş putea susţine că îl înţeleg pe Sorin Cerin dacă nu aş fi pus mâna cel puţin la început pe una dintre cărţile sale indiferent cât de mioritic ar fi spaţiul din care provin.

Aici văd că treceţi de bariera oricărui înţeles cu fraze patriotarde şi pline de înţeles îndoielnic:

"Noi, ca indivizi şi ca popor, suntem dornici de cunoaştere, dar – scuze – trebuie s-o trecem prin filtrul înţelegerii noastre, pentru că, vorba lui Lucian Blaga, care a fost şi filosof, şi profesor universitar, şi poet: „Dacă nu înţelegeţi ce spun, înseamnă că nu spun ce trebuie.”. Or, acest filosof, Sorin Cerin, dacă va continua să vorbească aşa cum l-am văzut (şi auzit) pe saitul menţionat, ar fi de dorit să se lase de meserie. În fond, sunt atâtea meserii frumoase, care fac cinste tuturor celor care le iau în serios."

Nu înţeleg cum vine cu acest -NOI CA INDIVIZI ŞI POPOR.Adică nu ar trebui să studiem nimic (mai ales dacă vine din SUA)şi să afirmăm că tot ceea ce nu înţelegem este apă de ploaie cum faci domnia ta în prezent fără să pui mâna cel puţin pe o carte din acest autor?

În schimb m-au exasperat afirmaţiile ce urmează care sunt pur şi simplu sub orice critică ca să nu spun mai mult:

   "Chiar şi citatele din opera lui sunt, după umila mea părere, apă de ploaie.
   Dovadă e că nici tu, şi nici eu, n-am înţeles mai nimic din…”opera” acestui filosof.
   Vorba altui filosof, a Ţăranului Român: „Mare Ţi-e grădina, Doamne!”
   …Quod erat demonstrandum."

Cred că atunci când aţi afirmat geniala frază cu - Mare Ţi-e grădina ta Doamne - referirea a fost făcută tocmai la distinsa dumneavoastră persoană.Spun aceasta fiindcă nu înţeleg cum puteţi vorbi în numele altei persoane,în speţă subsemnata,că nu mi-ar place citatele din Sorin Cerin,considerându-le apă de ploaie.Din contră,îmi plac în mod deosebit,le ador,fapt pentru care am deschis un atare topic.Cum poţi dumneata să afirmi că nu am înţeles nimic din opera acestui filozof odată ce sunt aici tocmai pentru a discuta cu cei care vor să o parcurgă?
Este normal să nu înţelegi nimic dacă nu vrei să citeşti nimic din Sorin Cerin.În schimb în cazul meu lucrurile sunt total diferite.Prin natura profesiei mele am studiat destule tomuri de filozofie în schimb Sorin Cerin m-a atras tocmai prin originalitatea sa care îmbină atât filozofia de sorginte mioritică,vezi filozofia lui Blaga,Eminescu samd, cât şi pe aceea a postmodernismului actual.

   Nimeni nu ar fi afirmat că trăim şi murim într-o veselie şi cu atât mai puţin Sorin Cerin.În schimb Dumnezeu ca noţiune ce implică cvasitotalitatea fenomenologică dar şi ideatică este răspunzător până şi de fenomenul morţii.Studii şi aprofundări în acest domeniu se regăsesc nu numai la Sorin Cerin dar şi la Wittgenstein,Nietzsche,Hegel,Spinoza,şi lista ar mai putea continua.

[George Ene]

   Domnişoară Amelia, vă atrag atenţia, în primul rând, că nu discutaţi cu un novice. În al doliea rând propun să ne respectăm, că eu nu v-am jignit, iar “filosoful” în cauză nu vă e nici frate şi nici tată (să vă doară într-atâta de el, încât să-mi săriţi la beregată!). În al treilea rând, vă propun să luăm citat cu citat, iar eu vă asigur că i le voi demonta pe toate, pentru că, după opinia mea, sunt foarte subţirele şi mai ales confuze.
   Dar să mă explic în legătură cu ceea ce m-a deranjat teribil. Când l-am auzit pe “distinsul filosof” spunând că nu există adevăr relativ, ci numai adevăr absolut, ca după acea să le bramburească, mi-am zis (pe bună dreptate!) că nu ştie ce spune, pentru că există şi unul şi celălalt. Concret, când spunem că apa curge – această afirmaţie e un adevăr absolut, dpdv al fenomenului curgere, dar e şi-un adevăr relativ, cu privire la ceva anume, la un obiect, fenomen, proces (aici, apă - care e un “obiect”). Or, cum adevărul reprezintă adecvarea unei afirmaţii, ori a unei negaţii, la ceea ce se afirmă sau se neagă, lucrurile sunt evidente…
   Am dat numai un singur exemplu. Promit să revin mâine, spre a continua.
   Vă doresc o noapte liniştită, mai precis fără reflecţii filosofice "a la SC".

[Amely]

Stimate domn Geo Steph nimeni nu vă sare la beregată ci dimpotrivă,tot ce-mi doresc este să discutăm în termeni cât mai civilizaţi citatele lui Sorin Cerin.Acesta nu trebuie să-mi fie nici frate şi nici tată pentru ca opera sa filozofică să mă atragă.Consider că şi citatele dânsului sunt deosebite,profunde,în care apare acel  tumult metafizic ca să nu spun geniale.

Referitor la adevărurile absolut şi relativ,Sorin Cerin nu a afirmat niciodată că ar considera ca fiind veridice adevărurile relative.Ceea ce am citit din dânsul reliefează cu totul altceva. :(În primul rând afirmă că,citez:" orice frântură din Adevărul Absolut este fals fiind o Iluzie,întrucât reliefează un cu totul alt Adevăr şi nicidecum Adevărul Absolut,iar tot ceea ce este diferit Adevărului Absolut devine Iluzie nefiind Adevăr."L-am citat pe Sorin Cerin folosind majuscule exact ca şi în lucrarea respectivă,intitulată Logica coaxiologică.Nicăieri în altă parte nu am văzut la Sorin Cerin o afirmaţie referitoare la adevărurile relative,la veridicitatea acestora ca adevăruri în raport cu adevărul absolut.Sorin Cerin,prin coaxialismul pe care îl defineşte ca fiind propriul său sistem filozofic se clasifică în cadrul idealismului subiectiv.Citez:"Viaţa este un vis,noi trăim Iluzia Vieţii".Aştept cu nerăbdare să-mi spuneţi unde  afirmă Sorin Cerin că adevărurile relative sunt "adevărate" sau părţi ale adevărului absolut cum spunea Lenin de exemplu şi am să vă cred.Dar vreau sursa dovedită şi nu simple vorbe.

Nu ştiu cât de novice sunt în acest domeniu ,tot ce vă pot spune este faptul că-mi doresc o discuţie antrenantă asupra operei filozofice a lui Sorin Cerin tocmai fiindcă aştept şi alte păreri pertinente pro sau contra asupra acesteia.

Aştept să discutăm fiecare citat în parte,cum aţi promis de altfel şi să îl "demontăm" pe Sorin Cerin dacă este posibil.
Ce spuneţi de acesta?Citez:"Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta" sau acesta:"Noi suntem dinaintea noastră."
Vă aştept disertaţiile cu tot respectul cuvenit asupra acestei teme.

[Amely]

Mi-aş dori să discutăm aceste citate pe care le consider memorabile în ceea ce priveşte raportul dintre moarte şi viaţă prin intermediul cărora ne definim pe noi ca fiinţă umană într-o lume axată pe cunoaştere.

"Moartea este tot ceea ce nu suntem noi"(Sorin Cerin)
"Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta."(Sorin Cerin)
"Moartea în sine poate să nu cunoască niciodată moartea"(Sorin Cerin)
"Şi dacă nu ar mai fi moartea şi nu ar mai fi nici blestemul,noi ce am mai fi decât nişte eterni dezmoşteniţi de noi?"(Sorin Cerin)
"Moartea poate avea o Viaţă de Sine,care nici măcar să nu Cunoască vreodată noţiunea de Moarte chiar dacă ea în calitate de Element-Domeniu a devenit o întreagă lume pentru miliarde de oameni care se raportează mereu la aceasta cunoscând-o ca fiind Moarte."(Sorin Cerin)
"Domeniul morţii este oglinda care ne dă nouă cunoaşterea lumii în care ne aflăm."(Sorin Cerin)
"Bineînţeles că şi moartea dispare odată cu fiinţa".(Sorin Cerin)
"Fiinţa fără moarte nu există fiindcă tot ce fiinţează moare şi tot ce moare trebuie să fi trăit pentru a muri,cum murirea are în ea atât de multă viaţă precum are viaţa atât de multă moarte în ea."(Sorin Cerin)
"Întreaga viaţă ne raportăm la moarte fără a şti dacă atunci când suntem morţi ne vom raporta la viaţă.Care este binele şi care este răul din acest "EU",Străinul din om sau cealaltă parte a "Eu"-lui său?"(Sorin Cerin)
"Noi suntem dinaintea noastră"(Sorin Cerin)
"Viaţa omului este cunoaştere şi atât.Dacă omul nu şi-ar cunoaşte viaţa aceasta nu ar exista."(Sorin Cerin)
"Câţi oameni realizează în momentul visului că visează?Foarte puţini sau aproape deloc.Majoritatea trăiesc din plin realitatea acelui vis,precum trăiesc din plin realitatea celuilalt vis care se numeşte viaţă."(Sorin Cerin)

[inda]

Nu ştiu cât de novice sunt în acest domeniu ,tot ce vă pot spune este faptul că-mi doresc o discuţie antrenantă asupra operei filozofice a lui Sorin Cerin tocmai fiindcă aştept şi alte păreri pertinente pro sau contra asupra acesteia.

Aştept să discutăm fiecare citat în parte,cum aţi promis de altfel şi să îl "demontăm" pe Sorin Cerin dacă este posibil.
Ce spuneţi de acesta?Citez:"Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta" sau acesta:"Noi suntem dinaintea noastră."
Vă aştept disertaţiile cu tot respectul cuvenit asupra acestei teme.

Amely, nici noi nu stim cat esti de novice referitor la scrierile lui Sorin Cerin, dar asta este absolut irelevant   atata timp cat pentru a purta o discutie pe marginea unor scrieri, cu atat mai mult cu cat ele sunt de factura filozofica, trebuie sa cunosti ideile acelei scrieri, ori asta presupune timp, nu poti discuta despre ceva doar dupa ce ai aruncat o privire peste cateva pagini sau peste un filmulet.

Nu vreau sa cad in pacatul cunoasterii incomplete, sa ma refer strict la citatul pe care l-ai prezentat aici si sa-mi exprim parerea in legatura cu nemurirea atata timp cat nu stiu ce numeste Sorin Cerin prin termenul de  "nemuritori" pentru ca sigur nu se refera la sensul de om care nu moare.  Si eu folosesc termenul de "cautator in albastru" si nu-l vei gasi nicaieri in dictionar, atunci cum as putea sa intreb despre el atata timp cat tu nu stii ce sens ii atribui eu? 

Cand citesc "noi suntem dinaintea noastra" nu pot decat sa ma gandesc la omniprezenta dar si aici necunoscand contextul ai putea sa demolezi fiecare cuvintel al meu, asa ca in spiritul unei discutii amiabile si constructive, propun, daca doresti, bineinteles, sa luam fiecare citat pe rand, sa-ti expui parerea in legatura cu el, sa ne spui putin "despre ce era vorba in propozitie" si apoi noi vom veni cu propriile presupuneri mai mult sau mai putin apropiate  de filozofie 

[George Ene]

   Ştiţi ce-nseamnă „Idealism subiectiv”?
   Probabil că nu ştiţi. Luaţi un dicţionar de filosofie, chiar şi-un mic dicţionar de filosofie, şi vă veţi lămuri că Idealism = punerea pe primul plan a ideilor, iar Subiectiv = ceea ce derivă de la subiect (adică din gândirea unui om: adică demersul său logic şi ideatic). Or, în cazul lui Sorin Cerin, idealismul său fiind de inspiraţie imagistică (căci ideile din idei se nasc, iar acestea îşi au originea în imaginar), la care se adaugă subiectivitatea lui (de om - ca autor), rezultă ceea ce ne-aţi oferit Dvs, adică nici mai mult nici mai puţin, decât nişte idei. Că ideile sunt corecte, sau eronate, asta-i cu totul altă problemă, şi anume e tot o problemă care se menţine, şi se discută, tot pe terenul ideilor. Dar, hai să fiu mai explicit: când rostesc cuvântul „scaun”, nu-i spun interlocutorului meu: „Ia loc, te rog, pe cuvântul scaun!”, ci-i ofer un scaun adevărat. Or, Sorin Cerin asta face: scrie şi propovăduieşte conceptul de Adevăr Absolut în nişte termeni ceţoşi, ca să nu spun improprii, dar ne invită cu aplomb, să-l luăm ca atare, să ni-l însuşim şi să ni-l impunem ca Lege. Iată, reiau citatul Dvs din opera filosofului discutat: „Orice frântură din Adevărul Absolut este fals fiind o Iluzie, întrucât reliefează un cu totul alt Adevăr şi nicidecum Adevărul Absolut, iar tot ceea ce este diferit Adevărului Absolut devine Iluzie nefiind Adevăr."
   Păi, una din două: ori “Adevărul Absolut” (care, spre ştiinţa colegilor, înseamnă Dumnezeu) nu e Adevăr Absolut din moment ce poate fi “mărunţit” în frânturi, ori e o Iluzie, ceea ce înseamnă acelaşi lucru: că e o închipuire, nimic mai mult, căci iluzie asta înseamnă – închipuire, vis (pentru că visele ne oferă iluzii, şi nu ceva material, palpabil).   Şi-atunci, vă întreb eu: cum poate fi declarată o Închipuire Adevăr Absolut?
    Dar să pun problema şi altfel. Dacă se poate extrage o frântură din Adevărul Absolut, să zicem “o bucată din haina Domnului", că o fâşie de piele e discutabil (caz în care-i dăm noi, cu de la noi putere, corporalitate Domnului), cum poate fi o iluzie bucata de stofă din haina PreaÎnaltului cotată ca Adevăr Absolut? Nici vorbă! Şi-apoi, hai să fim cinstiţi: ce fel de Dumnezeu poate fi acesta când îşi părăseşte statutul de Idee, şi devine “palpabil”? E citatul din Sorin Cerin o aberaţie? E! Ba, mai mult, e o copilărie naivă, pentru că ne serveşte un fel de rapiditate de mână (din partea lui SC), pe care noi o receptăm ca pe-o nebăgare de seamă (= scamatorie!), ceea ce reprezintă chiar gestul său de a teoretiza această butadă, cum că “Orice frântură din Adevărul Absolut este fals fiind o Iluzie, întrucât reliefează cu totul alt Adevăr şi nicidecum Adevărul Absolut”. Aşa şi e. Şi ce-i cu asta? Haina cu care e îmbrăcat Domnul, e cu totul altceva decât Persoana Domnului. Absolut real. Dar unde-i genialitatea lui Sorin Cerin?
    Când autorul Dvs preferat spune următoarele: “Orice frântură din Adevărul Absolut este fals fiind o Iluzie” (trebuia o virgulă după fals)… vă asigur că nu ştie ce spune. Păi, dacă orice frântură din AA este un fals, atunci nu mai putem susţine nici noţiunea de Iluzie, căci se surpă, neavând nici un suport. Ca o Iluzie să existe şi să subsiste, trebuie să fie conceptualizată, şi nu lăsată la voia întâmplării, ca motivaţie stupidă, pentru că, pasămite, e un… fals, caz, în care, autorul unei atari “geniale afirmaţii” se descalifică în calitatea ce şi-o atribie, de filosof.
   Şi-ar mai fi ceva. Dvs susţineţi că Dl Sorin Cerin nu recunoaşte decât Adevărul Absolut. Fals! Din moment ce vorbeşte de “alt Adevăr” (în textul citat) e de presupus că mai recunoaşte şi alt tip (ori tipuri) de adevăr(uri). Şi sunt foarte multe tipuri de adevăruri, stimată Domnişoară. Le vom discuta pe toate, vă asigur…
   Mă opresc deocamdată aici. Promit să revin.

[Amely]

 Ştiţi ce-nseamnă „Idealism subiectiv”?

Cred că ştiu stimate domnule GeoSteph.

   Probabil că nu ştiţi. Luaţi un dicţionar de filosofie, chiar şi-un mic dicţionar de filosofie, şi vă veţi lămuri că Idealism = punerea pe primul plan a ideilor, iar Subiectiv = ceea ce derivă de la subiect (adică din gândirea unui om: adică demersul său logic şi ideatic).

Idealismul subiectiv stimate domn(Berkeley,Hume,Mach,neopozitivismul şi variantele sale )neagă existenţa obiectivă,independentă de subiect ,a lumii exterioare.El recunoaşte ca unică realitate senzaţiile ,reprezentările,conştiinţa individuală.La Sorin Cerin conştiinţa individuală primeşte rang de definire ideatică a totului datorat după cum susţine acesta,numai afectivului care este iubire şi nicidecum volitivului şi cognitivului.Breşa la Cerin este mult mai pronunţată ca şi la Nietzsche în acest domeniu întrucât trece de anihilarea voinţei.Astfel modul în care dumneata pretinzi mai jos  printr-un simplu artificiu de expresie că poate exista o anume interferenţă între dezvoltarea ideatică ceriniană şi cea cvasicunoscută a subiectivismului este nul.

Citez din dumneata:

 "Or, în cazul lui Sorin Cerin, idealismul său fiind de inspiraţie imagistică (căci ideile din idei se nasc, iar acestea îşi au originea în imaginar), la care se adaugă subiectivitatea lui (de om - ca autor), rezultă ceea ce ne-aţi oferit Dvs, adică nici mai mult nici mai puţin, decât nişte idei. Că ideile sunt corecte, sau eronate, asta-i cu totul altă problemă, şi anume e tot o problemă care se menţine, şi se discută, tot pe terenul ideilor. Dar, hai să fiu mai explicit: când rostesc cuvântul „scaun”, nu-i spun interlocutorului meu: „Ia loc, te rog, pe cuvântul scaun!”, ci-i ofer un scaun adevărat.


Nu mi se par absolut deloc ceţoşi termenii filozofiei ceriniene doar în măsura în care intervin anumite elucubraţii exterioare cum ar fi determinismul cauzal unde orice tangenţiabilitate cu filozofia mentalului sau  să nu mai vorbim de noile tendinţe gnoseologice ale neopragmatismului devine pernicioasă.Încercând să răspund totuşi modului dumneavoastră direct de a pune lucrurile aferent exemplului cu "ideea"aş putea să afirm că orice cauză se pierde în idee precum orice idee devine un precursor al ceea ce Sorin Cerin defineşte ca fiind lipsa din semantic care devine astfel percepută de noi eveniment primordial.În acest caz întregul eşafodaj construit de dumneavoastră se năruie progresiv lăsând filozofia ceriniană în ansamblul său structuralist să dăinuie.Prin urmare citez din discursul dumneavoastră:

" Or, Sorin Cerin asta face: scrie şi propovăduieşte conceptul de Adevăr Absolut în nişte termeni ceţoşi, ca să nu spun improprii, dar ne invită cu aplomb, să-l luăm ca atare, să ni-l însuşim şi să ni-l impunem ca Lege. Iată, reiau citatul Dvs din opera filosofului discutat: „Orice frântură din Adevărul Absolut este fals fiind o Iluzie, întrucât reliefează un cu totul alt Adevăr şi nicidecum Adevărul Absolut, iar tot ceea ce este diferit Adevărului Absolut devine Iluzie nefiind Adevăr."

Sorin Cerin afirmă mereu că toate celelalte adevăruri sunt minciună.Este unul dintre puţinii filozofi care susţin că orice filozof care pretinde că spune adevărul este mincinos iar coaxialismul nu acceptă decât aplicaţii care să ne apropie într-o măsură mai mică sau mai mare de adevărul absolut.În filozofia ceriniană nu există alt adevăr decât adevărul absolut care nu se poate divide şi nici nu are vre-un alt reprezentant decât pe sine şi atât.Orice alt adevăr este un neadevăr.Aceste neadevăruri sălăşluiesc doar în iluzia vieţii noastre.Este adevărat că Sorin Cerin defineşte mai multe adevăruri dar tot domnia sa susţine că aceste aşa zise adevăruri nu sunt altceva decât adevărurile datorate iluziei vieţii, deci falsuri.De aceea îmi permit să citez din nou  frumoasa dumneavoastră disertaţie care personal îmi pare că deraiază nepermis de mult în aria suprarealismului :

"Şi-ar mai fi ceva. Dvs susţineţi că Dl Sorin Cerin nu recunoaşte decât Adevărul Absolut. Fals! Din moment ce vorbeşte de “alt Adevăr” (în textul citat) e de presupus că mai recunoaşte şi alt tip (ori tipuri) de adevăr(uri). Şi sunt foarte multe tipuri de adevăruri, stimată Domnişoară. Le vom discuta pe toate, vă asigur…
   Mă opresc deocamdată aici. Promit să revin."
Vă aştept stimate domn dar cu condiţia să studiaţi ceva şi din Sorin Cerin şi mai ales să înţelegeţi că filozofia este un domeniu pe care vă indic să-l studiaţi înainte de a scrie articole pro sau contra.Vă mulţumesc încă odată pentru răspuns şi vă aştept.

[Amely]

Referitor la modul cum vede Sorin Cerin nemurirea cred că unul dintre cele mai expresive citate ale sale ar fi acesta:

"Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute."(Sorin Cerin - Biblia coaxiologică)

La Sorin Cerin eternitatea se suprapune clipei şi atât.Nemurirea noastră constă în această clipă.Nemurirea în plenul filozofiei sale constă în evenimentul primordial care este Dumnezeu.Şi noi la rândul nostru nu suntem altceva decât un ecou al acelui eveniment primordial,o amintire a lui Dumnezeu.Evenimentul primordial este prima lipsă din semantic.În schimb Sorin Cerin trece de domeniile semantice ale filozofiei atacând semiotica pe care o consideră improprie modului de a explica prin semantică,sintactică şi pragmatică, interrelaţionarea bine şi rău,viaţă şi moarte,definind astfel asemiotica în cartea sa Antichrist,fiinţă şi iubire.Asemiotica devine nu numai un opus al semioticii dar acceptă la rândul său şi infinitatea de opuşi faţă de aceasta,definind astfel modelul coaxiologic cerinian care îl are pe Dumnezeu deasupra oricărei creaţii dar şi în postura de tot care se află mereu în "spatele altui tot" parafrazându-l pe Cerin.Un citat concludent în acest sens ar fi cel din Biblia coaxiologică unde defineşte interrelaţionarea Dumnezeu- moarte-viaţă, bine şi rău.

"Mă scald în oceanul deşertăciunii lăsat de Dumnezeu să fie navigat de om, fiindcă doar astfel pot înţelege de ce Răul nu poate fi o greşeală, ci o necesitate alături de Bine, însă greşeala este un Rău, iar acest sens este dat doar pentru a mă privi şi a-mi vedea chipul în Oglinda Morţii, înţelegând că doar astfel trăiesc."(Sorin Cerin - Biblia coaxiologică)

Mulţumesc Geo Steph şi Inda pentru mesajele dumneavoastră,şi aştept şi altele în continuare indiferent cât de critice ar fi.Acestea ajută la realizarea unui topic cât mai serios asupra temei respective.Este adevărat că filozofia antică a rezolvat foarte multe din ceea ce filozofia actuală încearcă să reediteze.Mă refer la principiile fundamentale,dar orice dezvoltare a acestor principii cred că este benefică mai ales dacă această dezvoltare este spusă ca şi în citatele de faţă,cu atât de multă simţire.După câte am văzut Sorin Cerin este un filozof nonconformist.De ce spun asta?Nu fiindcă nu poartă barbă sau pentru faptul că nu arată deloc a filozof ci a puştan care face dedicaţii de dragoste cum am văzut pe YouTube ci pentru modul cum se exprimă.Chiar dacă uneori neglijent dar plin de sensibilitate,de expresivitate,care,să recunoaştem,lipseşte aproape cu desăvârşire celorlalţi filozofi.Şi cu toate astea a creat un sistem filozofic:coaxialismul.

Câteva din adresele unde pot fi găsite citate din Sorin Cerin sunt următoarele:
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Sorin+Cerin
http://www.intelepciune.ro/Sorin_Cerin__407_citate_celebre_maxime_cugetari.html
http://www.citatecelebre.eu/ro/citate/autori/sorin-cerin

[viulian]

Am citit primul post - citatele - precum si dorinta unei opinii, asa ca incerc sa o scriu si eu pe a mea

Imi lipseste o educatie 'filozofica', insa la prima citire - citatele par a contine cativa samburi de adevar [luati din filozofiile orientale] imbinati cu un 'dramatism pretios' in exprimare.

Regasesc ideea ca moartea este de fapt frica egoului de a nu dispare, de a se agata de viata, insa odata cu renuntarea la 'ego' si la imaginea narcisista despre sine, dispare si frica de moarte - care atunci, odata facuta 'trecerea', devine o iluzie. De asemenea, tot orientalii discuta si despre maya - un concept despre iluzia lumii, insa nu am aprofundat...

Citatul acesta de exemplu: "Noi suntem dinaintea noastră" vorbeste de fapt (sau cel putin eu asa il interpretez) despre existenta sufletului inainte de nastere - adica ideea de reincarnare - noi existam intr-o anumita stare, ne nastem si devenim noi, uitand insa despre starea dinainte de nastere. Iar citatul vine ca o reafirmare a acestei stari - ca totusi existam inainte sa redevenim sau ceva in genul.

De aceea ziceam, citatele lui contin idei formulate de multa vreme in filozofiile orientale, insa puse metaforic in jocuri de cuvinte. Am sentimentul ca trebuie sa 'dezleg' o enigma - citind fiecare citat, si atunci, elementul nou pentru mine este forma de redare - cum ziceam metaforica.

In principiu imi place S. Cerin, dar e putin obositor sa dezlegi enigme, cand de fapt la baza orientalii s-au exprimat mult mai coerent E clar ca are talent insa, si ca a inteles punctul lor de vedere.

[George Ene]

   Citatul din Sorin Cerin (propus de colega Amalia), potrivit căruia noi “Suntem dinaintea noastră”, trimite la citatul din Nichita Stănescu (propus de colega Inda), care spunea că “A fi continuu înseamnă de fapt a nu fi”. De ce? Pentru că ambele afirmaţii (aici supoziţii, ipoteze) se referă la calitatea noastră de “a fi fost” în afara vieţii, precum şi “a nu fi” în viaţă. Numai că, în vreme ce Sorin Cerin susţine continuitatea noastră în timpuri imemoriale (Era mai corect dacă spunea: “Am fost dinaintea fiinţării noastre de acum”), începând de la apariţia Universului, poetul Nichita Stănescu ne atrage atenţia că acea continuitate reapare imediat după moarte (când, de fapt nu mai suntem = “A fi continuu înseamnă de fapt a nu fi”).
   Spre a înţelege şi mai bine citatele din cei doi autori, vă rog să vă-nchipuiţi că noi, odată cu apariţia noastră pe Terra, am parcurs o existenţă extrem de lungă, în timp şi anume chiar de la apariţia Universului, timp în care am existat înlăuntrul acelui “Continuum al Existenţei Generale”, unde ne găseam prezenţi doar ca potenţialitate, sau altfel spus ca posibilitate (în nici un caz nu eram imposibili). Adică eram Probabili. În acest caz, Probabil e modul general de a vorbi despre probabilitatea apariţiei unei vieţi (a unei fiinţe oarecare), după cum Posibil (posibilitatea) ne oferă cadrul apariţiei vieţii (acelei fiinţe oarecare).
   Aşadar, am existat şi existăm (că doar suntem în viaţă) de când s-a format Universul. Această existenţă (de când există Universul) se prezintă, aşa cum am spus, în două faze, faze pe care le-am parcurs fiecare dintre noi: prima fază – aceea de continuum, căci am existat cu calitatea de posibil-probabil până ne-am născut, şi a doua fază – de discontinuum, căci ea reprezintă o breşă în continuum-ul în care-am existat până la naştere şi care se va continua după moartea noastră. Repet: în clipa-n care ne-am născut, am intrat în cea de-a doua fază a existenţei noastre, aceea de discontinuum, după care negreşit vom muri, şi vom muri de tot – toţi cei care suntem aşa cum suntem (cu fiinţa noastră reală, cu înfăţişarea, cu sexul, cu numele nostru etc). Cu alte cuvinte ne-am născut odată cu Universul, dar vom muri definitiv (ca persoane reale, de acum şi de aici – hic et nunc) odată cu moartea noastră reală, care va urma. După ce vom muri, vom reintra în acel “Continuum” al Universului, din care vom reveni (probabil, posibil) ca alte fiinţe, ori, poate şi ca oameni, în alte spaţii şi-n alte timpuri.
   Când Sorin Cerin a spus, absolut corect, că “Suntem dinaintea noastră”, s-a referit la faptul că ne-am născut odată cu Universul nostru (că mai sunt şi alte Universuri, care pot fi ale altora – fiinţe sau lucruri). Mai altfel spus, e că am existat – fie şi ca celulă, ca să mă exprim aşa – încă de la Explozia Primară, de la Bing-Bangul originar. Faptul că suntem, acum, e semn că am fost toată perioada de până acum…
   Nichita Stănescu, fără să fi fost filosof, ne-a propus să reflectăm asupra destinului nostru, mai precis asupra a ceea ce va fi după ce murim, când reintrăm în “Continuum-ul Universal”, afirmând că “A fi continuu înseamnă de fapt a nu fi”, ceea ce e absolut corect. Lăsând la o parte faptul că Nichita foloseşte, în expresia sa, cele două sensuri ale verbului existenţial “a fi”, într-un mod care-l caracterizează (vedeţi expresia lui “cuvintele-necuvintele”), el are perfectă dreptate, întrucât, după ce murim, ne întoarcem în “Continuum”-ul Universului (pe care nu-l poate transforma în Discontinuum decât, eventual contracţia Universului, apoi destinderea lui bruscă, adică o nouă Explozie Bing-Bang, şi tot aşa, la nesfârşit).
    Cum repetitia e mater studiorum, voi relua demersul teoretic, spre a ne pune de acord în totalitate. Până să ne naştem am existat în “Continuum”-ul Universal, iar după ce vom muri ne reîntoarcem în acelaşi “Continuum” Universal.
   Sau, şi mai clar: ştim precis că am existat în fiinţele părinţilor, ale bunicilor, ale străbunicilor etc, că altel n-am fi apărut (nu ne-am fi născut), dar mai ştim, tot atât de limpede, că odată plecaţi ne vom înapoia în neştiutul care ne-a premers. Ne aflăm, cum s-ar spune între două necunoscute: cea de dinaintea naşterii noastre, şi cea de după moartea noastră.
   …Vreau să-i spun colegei noastre Amelia că am intrat în adresele recomandate de dânsa, şi-am citit câte ceva din opera Dlui Sorin Cerin - maxime interesante, frumoase. Şi ce-am mai constatat? Am constatat că filosoful Sorin Cerin e, mai degrabă poet, chiar un poet genial, pentru că se exprimă prin metafore ce se adresează atât intelectului (logic), cât, mai ales imaginaţiei. De aceea şi plac textele sale. Pe de altă parte, Domnia Sa e mai puţin filosof pentru că nu şi-a încheiat, încă un Sistem Filosofic (ca Vasile Conta, ori ca Hegel, Kant, Heidegger etc). Ca să pretinzi că eşti făuritor de Sistem în Filosofie, trebuie să treacă mai multe generaţii, ca viziunea ta, originală, să fie validată măcar de câteva generaţii. De ex., Aristotel a fost creator de Sistem Filosofic, pentru că noţiunile introduse de el în metateoria filosofică rezistă trecerii timpului şi sunt de referinţă pentru teoreticieni - nu numai în filosofie, ci şi-n psihologie, în didactică, chiar şi-n fizică şi astronomie…
   Dar, să revenim la “continuitatea” de după moarte. Vă spuneam, în prima intervenţie pe acest subiect, că există teorii, sisteme filosofice, chiar şi religii care susţin, pe bază de dovezi imbatabile, reîncarnarea. Dar această temă poate fi discutată separat, altă dată.

[Sibelius]

Inainte de a ma adanci in studierea citatelor propuse (unele dintre ele mai mult truisme decat subiecte de dezbatut) sunt oarecum intrigat de primul post al domnului Geo...Maestre, chiar credeti ca Sic Cogito a fost dictat de Iulia in urma sedintelor de spiritism? Chiar credeti intr-o conspiratie condusa de Carl Sagan?

Despre viata  H.R. Patapievici scria: "Viata dispare cand adevarul este mutilat" ( In ebraica EMET= adevar, MET=moarte)