VERDELE, CĂTRE VERDELE MOLIPSITOR

[George Ene]

Verdele, către verdele molipsitor

Vine trecerea pe sub apa sâmbetei
şi se iveşte, pe după colţ, duminica orbului
pe când verdele se face şi mai verde
de obidă, că prea-l dor picioarele călcate
de nevastă-sa-n picioare, şi ciomăgite,
că s-a urcat pe acoperişul blocului
să se uite cu binoclul în casa vecinei.

I-a picat cu tronc, vai şi vai, că are cătarea
la o palmă sub buric, pe trecerea poliţiştilor
care-o caută, seară de seară, la intrarea în oraş
cu lanternele şi cu câinii şi cu focul ce-i arde.

El a rugat-o adesea cu lacrimi în ochi
să treacă şi peste el, că-i spoieşte casa
cu condiţia să-l pitească sub pat
când îl caută nebuna, că prea-i zdrobeşte
picioarele şi ţipă la el, cât o ţine gura:
“Ce cauţi, mă, la curva aia,
lua-v-ar dracu’ pe-amândoi!”

Şi-a luat femeia lumea-n picioare,
că-n cap i se făcuse părul verde,
înverzind toată când a dat şi ea
de trecerea pe sub apa sâmbetei,
spre seară şi apoi fără răgaz toată noaptea
până la ivirea duminicii orbului…
Fie la ei, acolo, verdele ăla molipsitor!

[amelie]

Insomnie în verde- Costel Zagan

    A naibii
    iarbă
    Creşte
    şi
    noaptea
    Verde legănat
    Verde
    de
    adormit
    vântul
    Verde la pat

[George Ene]

Răspuns la versurile Ameliei

Fir-ar ea de insomnie!
Multe mi-a făcut şi mie:
M-a ţinut în aşteptare
Şi la munte, şi la mare,
Încât, să ştiţi, m-am jurat
Să mă las de aşteptat.
Ca să scap de insomnie
Am găsit o şmecherie:
O aştept să doarmă ea
Şi-apoi ies tot la şosea.
Că acolo-i furnicar
De tineri, ce n-au habar
De sus-zisa insomnie.
Cum o fac, îmi spun şi mie…

Ce mai tura, ce mai vura:
Să trăiască-nvăţătura
De-a scăpa de insomnie
Fără nici o doctorie!

[amelie]

merci ,geosteph....eu am scapat de ea...sper sa nu mai revina.