Citesc în DEX: Domniţă, domniţe, s.f., Fiică sau soţie de domn, prinţesă. (Poetic şi familiar): Termen cu care o persoană se adresează unei femei tinere – Doamnă + sufixul – iţă.
Aşadar, n-ai greşit cu nimic, dragă Minerva. Ai folosit o adresare frumoasă, care denotă gingăşie, către cele două fete, care, iată, n-au ştiut s-o aprecieze, pentru că, vai, au fost învăţate să fie trase de păr, să fie smucite, luate-n şuturi, să nu cunoască respectul, care, iată, e o floare rară în scumpa noastră Ţară. Păcat! Dar tu nu te necăji de-atâta. Sunt lucruri mult mai grave, care ar trebui să ne ridice-n picioare, să cerem socoteală celor care le făptuiesc…
Avem o limbă frumoasă, avem o Ţară frumoasă, cum sunt puţine pe Terra, avem şi oameni frumoşi, dar, din păcate din ce în ce mai puţin pregătiţi dpdv al moralei şi-al eticii (care e deasupra moralei – teoria şi înţelegerea moralei). Profesorii sunt scârbiţi, scârbă indusă de elevi şi eleve, iar părinţii (care nu doar că n-au timp, dar au rămas şi ei, bieţii, cu pergătirea şi înţelegerea vieţii, tot la nivelul broaştei) n-au nici timp şi nici chef să-şi îndrume odraslele. Şi ne găsim noi, cei de pe unele site-uri (foarte puţine la număr), cu mirarea pentru ceea ce vedem, dar şi cu dorinţa de a face ceva, cât de cât, să mai îndreptăm lucrurile. Or, o picătură-n oceanul ăsta, al dezordinii şi-al indisciplinei liber-consimţite (vorbă să fie!), nu facem nimic, că nu putem.
Ai toată stima mea, şi pe-a colegilor, asta însemnând că te rog să-mi simţi umărul la opera ce-o dedici educării noii generaţii. Cât le priveşte pe domnişoarele-gagici, lasă-le, că au ele când să-şi dea cu pumnişorii-n cap, pentru ceea ce le vor face cei care, în nici un caz nu le vor lua cu… “domniţe”, ci le vor zice aşa cum au învăţat ei (prin găştile de cartier): “Hei, fă, aia, ia nu mai fă pe nebuna! Treci aici, la… băiatu’, să-ţi înfigă proţapu’!” Aşa vorbe – aşa merită, probabil!
Subiect: sa vorbim orice (Citit de 6490 ori)