Ep. I

[viulian]

Foarte bine ca ai zis  nu m-ai suparat cu nimic. E o dovada mare de curaj - si inseamna ca ai facut un pas mare catre a te accepta asa cum esti.

Cred ca am 1000 de intrebari sa-ti pun in momentul asta! Mi-au navalit toate in cap, da o sa le intreb pe parcurs

[sunshine]

Pentru noi ramai acelasi. Iti multumim  ca ne-ai ales . :)Fii binevenit si iti doresc din suflet sa gasesti raspunsuri la intrebarile care iti macina sufletul.
 Cu stima, sunshine.

[inda]

Cineva care a cerut prea mult de la cei din jur.

Daca ai cerut intelegere si acceptare nu inseamna ca ai cerut prea mult. Poate ai cerut prea devreme. Din putinele cuvinte pe care ni le-ai spus n-am reusit sa-mi dau seama daca te-ai impacat pe deplin cu ceea ce esti si ce simti.  In momentul in care tu te vei accepta pe deplin vei fi perfect indreptatit sa o ceri si celorlalti.
Nu pot decat sa ma inclin in fata increderii pe care ne-ai acordat-o !

[Floris van Rosemondt]

Iulian, sunt la fel de multe intrebari pe care as vrea si eu sa le pun. Scuze pentru descurajare. Multumesc pentru primire, tuturor. Sunt confuz acum, poate si pentru ca iubesc si nu am dreptul.

[inda]

Sunt confuz acum, poate si pentru ca iubesc si nu am dreptul.

Raspuns gresit ! Stiu ca nu mie mi-ai raspuns si s-ar putea sa ma bag ca musca-n lapte insa e inacceptabil ce spui. Toata lumea are dreptul sa iubeasca. Se intampla sa nu iubesti pe cine trebuie, sa nu i se raspunda iubirii tale si sa-ti vina sa te dai cu capul de pereti, insa asta-i alta poveste, dreptul la iubire nu poate fi luat nimanui. E ca si cum ai spune: nu am dreptul sa respir !

[viulian]

Nu ma descurajez. Cat timp respir, mai e o speranta ca voi pricepe ceva. Crezi ca eu sunt mai putin confuz ?   te inseli. Doar ca e alt domeniu - insa se reduce tot la problema singuratatii cumva - cu toate ca am avut ceva relatii, totusi nu am gasit ceea ce cautam. Oare sunt prea pretentios ? Oare voi fi singur toata viata ? Oare nu am noroc ? Care e scopul pana la urma - de ce toate celelalte aspecte ale vietii merg absolut ok, dar totusi nu se leaga nimic de durata ?

Deci... aceleasi probleme. Important e totusi sa ai momente cand iesi din toata agonia, si sa accepti lucrurile asa cum sunt - pe mine doar asta ma tine in echilibru. Adica ce va fi va fi, ceva in genul asta. Incerc sa nu fac greseli majore, si cam atat..

[Floris van Rosemondt]

E ciudat ca ma las atat de influentat de ceea ce cred ai mei. In special tata. Imi doream acceptarea si sprijinul lui. Dar se pare ca asta a fost prea mult. Cat despre iubire, Inda, cred ca din pacate am fost prea egoist si da, am cerut ceva ciudat, indiferent de conditia mea.

Intr-un fel asta e problema. Ma accept doar stiind ce simt si ca exist. Daca nu as fi, probabil ca nu m-as accepta. belea de sentimente si de gandire ).

[lumycriss]

Floris, mă regăsesc în cuvintele tale... Uneori mă simt şi eu atât de agitată, am impresia că ştiu totul despre mine... şi despre cei din jur... dar... sunt doar iluzii... îmi apare înaintea ochilor mereu veşnica întrebare: "Cine sunt eu şi unde mă îndrept?" Cât despre părinţi, cum ziceam şi într-un topic început chiar azi, pe ei am încercat oarecum să-i menajez. Adică nu le-am comunicat unele dintre alegerile (vorbesc aici despre prietenii/iubiri) pe care le-am făcut în anumite momente din viaţa mea. Pentru că o făcusem deja o dată şi am întâmpinat un zid de argumente contradictorii şi "sfaturi" cam prea autoritare pentru starea mea de spirit. Aşa că am făcut totul după cum mă tăia pe mine capul... al meu sau a altor inocenţi de vârsta mea... M-o fi tăiat bine sau rău... Deocamdată mă aflu într-o perioadă de relativă pasivitate. Şi vreau să cred că am toată viaţa înainte pentru a mă descoperi pe mine însămi... şi a descoperi şi ceea ce-mi lipseşte... Aşa că mă feresc să mă pronunţ.

Ţie... Numai bine!

[Floris van Rosemondt]

Multumesc, Lumi. Sunt multe la care trebuie sa ma gandesc. Si tie numai bine. Curaj.

[Lady Allia]

Floris, eu cred ca esti un om destul de responsabil si frumos sufleteste. Doar un astfel de om poate sa se deschida atat de sincer in fata oamenilor. Ceea ce ai facut tu, unii nu reusesc nici in al doisprezecelea ceas - din pacate...

Eu cred cu sinceritate ca la un moment dat in viata, pentru un timp mai scurt, sau mai lung, toti devenim confuzi, toti ne pierdem undeva pe drum in defavoarea noastra, dar mai cred ca fiecare dintre noi ne regasim - uneori stim cu siguranta cand se va intampla, alteori nici nu stim cand s-a intamplat minunea. Stiu doar ca sentimentul este ca si atunci cand iti revezi cel mai bun prieten, dupa multi ani de despartire  !

Ai spus ca te lasi influentat de parinti.
Parintii nu ar trebui sa ne faca sa ne simtim astfel, dar...o fac - si nu sunt putini.
Putini sunt insa, acei parinti care inteleg ca indiferent de deciziile pe care le vor lua copiii lor (care unii nu mai sunt copii  ) ei ar trebui sa le fie aproape, sa ii sprijine, sa ii inteleaga.
Spuneam odata ca mi-as dori sa am intelepciunea necesara de a-mi iubi copila fara sa o sufoc, fara sa ii ucid spiritul; spuneam ca indiferent ce decizii va lua în viata usa casei parintesti ii va fi deschisa la orice ora din zi si din noapte pentru popasul in care va simti sa isi traga sufletul.
Spuneam si mi-o repet mereu - "sa nu uiti Darie!" si sper sa nu uit, pentru ca eu una as suferi enorm sa stiu ca vreodata as fi bolovanul care apasa pe sufletul ei.

Parintii iubesc copiii, dar uneori simt sa le puna pe umeri visele lor, idealurile lor, dorintele lor neimplinite, iar copiii buni...simt sa le implineasca, dar adevarul este ca viata nu merge asa, viata este a fiecaruia si nu este corect sa ne simtim noi vinovati pentru ceea ce altii, - fie ei si parintii nostri - nu au putut realiza!

Floris...eu am 31 de ani. Sunt casatorita si am o fetita de un an. Viata mea a avut urcusuri, coborasuri, coborasuri, coborasuri... - acum e lina si dreapta. De pe partea mea, viata mea e implinita! Depinde fiecare ce asteapta!
De pe partea tatalui meu viata mea mai are trepte de urcat, lucruri neterminate de facut, lucruri ce ar trebui refacute si altele care trebuie propuse  !
Eu nu am fost altceva in viata lui decat o agenda pe care el a completat-o intotdeauna in locul meu cu ceea ce a considerat El ca mi-e mie mai bine. De cate ori am gresit, de cate ori era suparat, de cate ori ma certa - ma simteam ca naiba de VINOVATA - , dar adevarul este ca nu trebuia sa ma simt asa. Lucrurile care nu mi-au iesit bine nu le-am gresit pentru ca am fost un copil rau, pentru ca eram incapabila, confuza, aeriana, melancolica sau cu capul in nori...ci, nu au iesit pentru ca nu erau cele ce le visam eu pentru mine!

Si, pentru ca incerc sa tin cont de toata lumea, nu am sa lungesc ca sa nu ajung din nou la topicuri kilometrice greu de parcurs, dar eu cred ca viata va intra in matca ei normala si in ceea ce te priveste.

Si...era sa uit! Iubirea nu e niciodata interzisa decat daca noi o facem sa fie asa, iar ca sa iubim, nimeni nu este in masura sa ne dea sau sa ne ia acest drept, decat noi insine, dar noi de obicei ne amagim, pentru ca ea, iubirea, ramane in noi si cu noi mereu...indiferent daca noi ii dam sau nu acest drept!

[Floris van Rosemondt]

Lady Allia, multumesc mult. Sunt coplesit. O sa revin maine, cu un raspuns mai pe larg. Mi se intampla destul de rar sa fiu monosilabic cand am ceva de spus.

Plecaciuni tuturor si toata prietenia mea. Noapte buna!