
Nu ma descurajez. Cat timp respir, mai e o speranta ca voi pricepe ceva. Crezi ca eu sunt mai putin confuz ?

te inseli. Doar ca e alt domeniu - insa se reduce tot la problema singuratatii cumva - cu toate ca am avut ceva relatii, totusi nu am gasit ceea ce cautam. Oare sunt prea pretentios ? Oare voi fi singur toata viata ? Oare nu am noroc ? Care e scopul pana la urma - de ce toate celelalte aspecte ale vietii merg absolut ok, dar totusi nu se leaga nimic de durata ?
Deci... aceleasi probleme. Important e totusi sa ai momente cand iesi din toata agonia, si sa accepti lucrurile asa cum sunt - pe mine doar asta ma tine in echilibru. Adica ce va fi va fi, ceva in genul asta. Incerc sa nu fac greseli majore, si cam atat..