"Exista un moment cand barbatul trebuie sa se hotarasca a abandona postura seductiei, pentru a o obtine pe aceea a comunicarii. Rareori ele merg impreuna. Seductia e o manevra de asfalt, in care abilitatea primeaza asupra corectitudinii. Seductia vrea efectul, fie si inautentic. Comunicarea vrea autenticitatea, fie si nespectaculoasa. In cazul intai, traiesti voluptatea echivocului. In al doilea caz, pe aceea a limpezimii.Ma decid, asadar, pentru comunicare. Dar, dintr-o data, femeia din viata mea surade si simt, dezolat, ca efortul meu de a comunica se converteste, pentru ea, in valoare de seductie…" (Andrei Plesu)
Ce alegem, deci, postura seductie sau pe aceea a comunicarii? Si daca trecem de la una la cealalta nu cumva cel/cea de langa noi nu va percepe niciodata schimbarea, mizand pe o carte care nu mai are importanta?